Citat:
În prealabil postat de linistea
(Post 449742)
Nu cred ca ai inteles ,vorbeam in general despre femeile in jurul varstei de 30 de ani care nu vor sa-l supere pe Dumnezeu atunci cand cauta sa se casatoreasca si care devin usor confunze in gestionarea problemei.Si eu ma regasesc in categoria mentionata de mine,nu cred ca mai e loc de ipocrizie si mandrie atunci cand vorbim despre asta,nu cred ca n-ai acumulat mici frustrari....
|
Da... ai dreptate: cred ca nu inteleg ce vrei sa spui? Sorry:(
Iti mai explic inca o data cum vad eu lucrurile.... daca nici acum nu am inteles, poate imi explici prin exemplu....
Idea este ca, din punctul meu de vedere, a fi crestin inseamna sa Il pui pe Dumnezeu pe primul loc. Asta inseamna ca trebuie sa renunti la tine si la tot ceea ce TU consideri ca iti trebuie (de ex:as vrea sa fiu iubita, as vrea sa am bani, masina, casa, sa arat ca nu stiu care fotomodel, etc.) si sa iti subordonezi viata si dorintele Lui. Astfel, daca din punct de vedere lumesc apare intrebarea pe care ai pus-o tu "daca astepti poate nu primesti nimic,acumulezi frustrari si ramai singura ?", din punct de vedere crestin, in schimb, faptul ca nu o sa te mariti niciodata nu reprezinta o chestiune importanta.
Am mai specificat ca NU astept un print, ci astept pe cineva despre care sa simt, sa stiu ca este dupa voia lui Dumnezeu. As fi putut sa fiu maritata deja? Poate ca da.... sau poate ca nu (caci stiu si fete care nu sunt crestine, si deci nu au convingerile mele, si totusi sunt inca singure, avand varsta apropiata de a mea). Insa daca m-as fi maritat si as fi avut o casnicie "cu cine-o fi", pe motivul de "a intra in randul lumii" sau pur si simplu pentru ca mi-ar fi frica de singuratate, cine mi-ar putea garanta ca asta m-ar face fericita? In plus, sa faca asta ar insemna sa NU cred in Dumnezeu, ci sa pun mai mult pret pe increderea in propria mea gandire sau pe ceea ce spune lumea.... iar asta, cred eu, este un pacat foarte mare!
Frustari nu am pentru ca nu ma simt singura: stiu ca Dumnezeu este mereu cu mine. Apoi, mai am prieteni, familie .... + am invatat sa ma descurc asa. Astfel, acum, la 31 de ani, nu mi se mai pare greu sa merg singura la cumparaturi, in parc, la o nunta etc.
As vrea poate sa imi iau un apartament in rate si nu pot face asta pentru ca salariul meu (unicul, in lipsa unui sot) nu imi permite sa obtin sau sa platesc un astfel de credit. Cu siguranta ca daca as avea sot si copii as gati mai des si, deci, as manca mai sanatos (caci acum cand trebuie sa gatesc pentru o singura persoan, pentru mine, de multe ori mi se pare o pierdere de timp si prefer sa comand mancare). Plus ca sentimentul acela este... extraordinar!
Totusi .... sunt atatia oameni care isi doresc casa, masina, bani, educatie si nu reusesc, desi se zbat o viata, sa le obtina. Poate ca nici eu nu o sa obtin asta: casatoria. Chiar crezi ca ar fi asa de grav daca nu m-as marita (daca nu te-ai marita)?
