Exceptia , nu confirma regula !:3:

Asa este. Pr. Teofil Paraian spunea ca lui ii foloseste cultura, nu pentru mantuirea sa, ci il ajuta pentru a-i aduce pe altii la mantuire. O sa caut citatul. Asta au facut-o cel mai bine sfintii mentionati mai sus, care i-au putut converti si sfinti si pe altii. Cultura in sine, fara credinta, nu valoreaza nimic, dar imbinata cu credinta face minuni. Sa nu uitam ca si par. Cleopa, care cat de simplu si neinstruit era, dintr-o familie saraca si ajuns de copil in manastire, cand a ajuns in biblioteca manastirii, a citit toate cartile de acolo si si-a insusit temeinic toate cunostintele din ele - si rezultatele se vad mai cu seama in opera lui misionara.
Deci... sa fim oameni credinciosi si culti si sa avem copii asemenea!

Fani, incearca sa iei in considerare toata fraza, nu doar jumatate de fraza, ca altfel schimbi sensul celor postate de mine.
Doar nu vrei sa spui ca Sf. Vasile cel Mare nu stia ce ii datoreaza lui Dumnezeu?!?

A contestat cineva acest lucru?!? Nu.

Offtopic, doar cu titlu informativ pentru cei care vor sa citeasca
 

[COLOR=#003366]Ce
face cultura în viata unui om ? Îl ajută prin aceea că îl slefuieste,
îl sprijină, îi dă o înnobilare în lumea aceasta. Oamenii culti - în
general - sunt si oameni cu asezare sufletească plăcută. Te bucuri
întotdeauna de un om cult, dar te bucuri si de ceilalti oameni. Cultura
nu e totul, dar are si ea darul ei; noi ne
mântuim prin credintă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajuta si cultura. [/COLOR]
[COLOR=#003366]Faptele îl realizează pe om, dar si gândurile, si simtirile îl realizează pe om după starea lui interioară;
esentialul în om nu este atât ce face în afară, ci ceea ce realizează
în interiorul său. Până nu te realizezi pe tine, în interior, ca o
Biserică, poti să faci toate Bisericile din lumea aceasta si tot putin
ai făcut.

[/COLOR]As vrea sa stie toata lumea, si tineri si varstnici, ca masura credintei o hotaraste viata pe care o ducem, deci masura credintei este masura vietii si masura vietii masura credintei.

Insist pentru credinta, pentru credinta in Dumnezeu, pentru credinta Bisericii noastre, pentru Credinta asa cum ne-o da Biserica noastra si la aceasta adaug si indemnul la Cultura, acolo unde se poate si cand se poate, dat fiind faptul ca, Cultura, daca e o cultura adevarata, si ea cultiva. Nu-i absolut necesara pentru mantuire Cultura, dar e de mare importanta pentru cel care o are, pentru ca si Cultura cultiva si Cultura slefuieste fiinta umana.

Ofer indemnul la Credinta in Dumnezeu, la Credinta Ortodoxa si indemnul la Cultura, pe cat e cu putinta ca cineva, la cele frumoase pe care le ofera Dumnezeu prin descoperire dumnezeiasca, sa adauge si Cultura, care e tot de la Dumnezeu si care vine prin puterile omului, dar e tot de la Dumnezeu, in intelesul ca: avem incredintarea ca toata Darea cea buna si tot Darul desavarsit de Sus este, pogorand de la Parintele Luminilor.

http://teofilparaian.blogspot.com/

Nu ai nevoie sa citesti romane ca sa ajungi un bun chirurg, economist sau sculer-matriter. Literatura contribuie la slefuirea personalitatii omului, nu la desavarsirea competentelor sale profesionale (exceptie facand, fireste, oamenii de litere).

Referitor la povestioara despre scrisoarea de motivare, ma intreb cum isi formeaza un om propria filosofie de viata, atat timp cat nu are termeni de comparatie. E dificil (chiar imposibil tind eu sa cred) sa-ti cladesti de unul singur o structura ideologica personalizata neluand in calcul nici o scriere filosofica / semi-filosofica anterioara. E ca si cum ai inventa roata de capul tau...

Glykys, eu nu am spus ca un crestin trebuie sa fie incult.
Ci sustin in continare ca un om care s-a apropiat de Dumnezeu nu mai gaseste placere in arta.
Creatiile artistice sunt o "gura de oxigen" pentru cel in inima caruia nu s-a pogorat Sfantul Duh, poate.
Dar pentru un om induhovnicit orice creatie umana este doar cenusa.

Daca eu gasesc placere in unele poezii, sa zic, asta este nici bine, nici rau... dar este semn clar ca nu sunt crestin real. Ca daca as sti cu adevarat ceva despre Dumnezeu din propria cunoastere, zi si noapte as vrea doar Harul lui Dumnezeu, as privi doar in sus si niciodata in carti omenesti. Parerea mea.

(sa nu fiu gresit inteleasa: si eu gasesc placere in arta.. sunt inca departe de iubirea lui Dumnezeu, iubesc tot cele lumesti. Dar este doar masura neputintei mele.)

adevarat graiesti anna

Povestile acelea cu zmeu si Fat frumos si Ileana Cosanzeana cu printi si printese etc sunt povesti cavaleresti si nu e indicat sa le citesti copilului.

Pe mine ma enervau foarte tare povestile alea cu Fat frumos,fat frumos din lacrima,praslea cel voinic ,ileana cosanzeana si alte de astea(oricum nu imi citea tata povesti ca nu as fi suportat).

Da uite poate sa ii fie citite sau sa citeasca povesti despre natura a lui Sadoveanu de exemplu.
Eu cand eram mic am citit si povesti scrise de Mark Twain aceea cu Hucklebery Fin (aventurile lui Tom Sawyer) foarte mult mi-a placut.
(parca initial mi-a fost citita cartea respectiva,bunicu imi citea din carte.
Dupa ce am invatat sa o citesc am citit-o singur,tare frumoasa carte).
Sau "Chemarea strabunilor" (de Jack London) povestea aceea cu cainii iar mi s-a parut tare frumoasa.
Mai sunt nu stiu cate povesti de copii si nu are rost sa iti chinui copilul sa ii citesti numai povesti cu Dumnezeu,daca copilul nu e atras de asta.
Daca vrei sa faci tu nevointa faci tu nu iti fortezi copilul.

Care ar fi regula...si care exceptia?:confused:

Cati din cei care au scris tot ce este scris in domeniul teologic...erau inculti ( incepand cu Biblia...)?