Ba poate sa opuna rezistenta inca de la varsta aceea. Asa cum poate sa-L caute pe Dumnezeu si de unul singur chiar la o varsta asa de frageda. Pe mine pe la 10 ani, fara sa-mi spuna nimeni nimic, ma apucase cititul Psalmilor, in conditiile in care singura Biblie din casa noastra statea neatinsa cu anii.

tu ce faci acum? tii cu sectantii?

Nu, dar nici nu-s de acord sa zicem ca un copil de 11 ani nu are nici un pic de discernamant si ca nu e capabil de cautari mistice :)
Uneori chiar spontane si care n-au legatura cu indoctrinarea din familie.

Serios? Hai să-ţi povestesc ceva. Am participat acum o lună la un festival al tineretului în cadrul căruia a avut loc şi un botez. Printre ei s-a botezat şi o fetiţă de 11 ani. La sfârşit, pastorul a făcut un apel dacă mai doreşte cineva să se boteze la viitorul botez. Printre cei 20 care au păşit înainte era şi o fată de 13 ani. Menţionez că părinţii respectivilor tineri nu erau prezenţi la acel festival să-i împingă înainte. Doar Duhul lui Dumnezeu i-a motivat pe tineri să se decidă pentru predarea inimii.

Hai sa nu uitam ca si la un concert pop/disco/rock tot cam asa s-ar putea intampla si nu ai zice ca e fix Duhul lui Dumnezeu la mijloc. Exista un spirit de turma si o energie/presiune a grupului in absolut toate mediile, fie ca e mediu disco sau religios, mecanismul psihic e tot ala.

Un lucru pe care l-am constatat e ca la o slujba ortodoxa e foarte putina presiune din partea grupului, adica eu una nu o simt ca atare. Nu e nici un entuziasm general care sa ma sileasca la o anumita atitudine, declansand in mine mecanisme psihologice care sa-mi scurtcircuiteze liberul arbitru. E o oarecare discretie in participarea celorlalti la Liturghie si din cauza asta fiecare e liber sa primeasca doar atat cat poate si doreste, fara sa-i fie indus in mod artificial extazul, din exterior (prin atitudinea celorlalti).

Ca sa zic asa, vorbeste doar pastorul, nu behaie toate oile, si e loc de mai putina teatralitate.

La un concert pop/disco/rock tinerii nu-şi predau viaţa lui Hristos şi nu se decid să ducă o viaţă plină de devoţiune pentru Dumnezeu. Ba aş zice că dimpotrivă...


Mă surprinde foarte să aud asta din partea unui ortodox, pentru ca la o slujbă ortodoxă factorul emoţional, mistic, teatralitatea în ultimă instanţă are un rol predominant.

Tocmai ca n-are , pentru ca nu pica nimeni in extaz, nu geme nimeni, nu rade nimeni, nu da nimeni ochii peste cap si nu-l apuca pe niciunul spasmele orgasmului cand se pogoara Duhul Sfant. Mai plange cate unul prin colturi, in genunchi, tragandu-si nasul, dar cand se intampla asa ceva de obicei vrei sa te ascunzi sub vreun pres, nu sa faci circ din asta. Spovedaniile se fac in liniste si in taina, la Sf. Impartasanie, care e de fapt scopul Liturghiei, lumea se duce in liniste, cuviincios, publicul nu aplauda, nu ii incurajeaza ca la meci, doar cei de la strana canta. Nimic din exterior nu te obliga la ceva anume, iti permiti sa fii tu insuti fara sa te simti dator cu gesturi si sa "put up an act" ca sa te ridici la inaltimea momentului.

Am un mare "simptz" ca sa zic asa, pentru teatral, pentru ca se intampla sa fiu si femeie si sa am si profesia pe care-o am, care ma obliga sa fiu atenta la felul in care se manifesta oamenii.

Cu tot respectul, explicatia era din DEX si nu de la mine citire... Daca cineva se simte ofensat, imi pare rau... uneori purul adevar doare...

Toate fenomenele pe care le reclami nu ai să le întâlneşti în Biserica Adventistă, se vede că nu ne cunoşti.

Nu poţi nega că există respectarea strictă a "scenariului" liturghiei, decorul trebuie să impresioneze, nu lipseşte nici corul antic care dă replica la timp...

bagi tu mana in foc ca asta e purul adevar? Si dexul e facut de oameni cu interese