|
Citat:
Poate ca o sa fiu data drept exemplu de prostie, dar cand m-am hotarat sa imbratisez crestinismul si am vazut ca nu inteleg multe lucruri.. am avut o dilema: ce fac acum? Cum le interpretez? Am decis ca ceea ce nu inteleg sa iau ad literam. Lumea a fost creata in 7 zile? neindoielnic! Femeia a fost facuta din coasta lui Adam? Da! E existat potop si arca lui Noe? Precis! :1: Daca Dumnezeu va dori, imi va deschide ochii sa inteleg ceea ce nu pot intelege acum. Dar in nici un caz nu voi contesta scripturile ca sa-mi satisfac orgoliul prostesc al mintii mele! Si pt ca discutia este despre cuplu.. am preluat si aplicat ceea ce spune invatatura bisericii, contrar logicii, contrar sfaturilor apropiatilor.. si a iesit perfect. (evident ca ispitele cu care ma confrunt eu sunt mici, dar oricum). |
Citat:
|
Citat:
Iubirea este un cuvant atat de folosit astazi incat si-a pierdut intelesul.. Si cand ne uitam unul la altul si spunem ca ne iubim, dar in mod real nimeni nu poate face ceva semnificativ pentru celalalt.. Pot eu sa-l insanatosesc daca este bolnav? Pot sa-i alung tristetea (metafizica, desigur), pot sa-l indepartez de moarte? Pot sa-i ofer macar o ora de viata in plus? Ce pot sa fac? sa-l pup, doar? iti dai seama ca iubirea este doar un cuvant (concluzia sotului).. Iana, noi am trecut prin dragoste nebuna, prin romantism exagerat, prin experiente de tot soiul (bune si rele, multe rele).. ce-si doresc cuplurile (vacante exotice la hoteluri de multe stele, confort, cadouri nerusinat de scumpe.. ).. Si ramai apoi cu un gol. Si te gandesti: now what! Ce sa-mi mai doresc?! (ok, sotul meu nu a rezolvat dilema, acum crede ca de fapt faima este cea mai importanta, vad ca s-a apucat sa faca nu-s ce proiecte de cercetare, un nou imbold.. o sa-i treaca si asta) Deci: nu ne iubim este o razvratire impotriva starii de fapt a lucrurilor, impotriva micimii propriilor noastre vieti.. Ca el zice ca nu ma iubeste (daca-l intreb), dar se poarta de parca m-ar iubi. Iar eu zic ca-l iubesc.. si nu pot face nimic pentru el. (da, suntem niste ciudati) |
Citat:
Cat despre viata mea de cuplu, cred ca daca nu gandeam precum se vede, nu mergea, si nu pentru ca nu as fi avut credinta cum ar pretexta credinciosul pe-aici, ci pentru ca eu si sotul meu nu suntem persoane care sa vorbim una si sa credem sau sa facem altceva....nu ne imbatam cu apa rece si nici nu ne indulcim cu miere amara , incercam sa ne constientizam si slabiciunile, nu suntem perfecti si nici nu tindem spre aceasta pana la nivelul in care sa rivalizam cu propria fire.. Incercam sa fim cinstiti cu ceea ce intampinam, dar si cu noi insine, si din analiza trecatoare a ceea ce ne inconjoara ne formam bucuriile si tristetile in masura in care sa incercam sa ni le si asumam, dar sa concepem realitatea asa cum se infatiseaza, nu distorsionat si amagitor precum o virtute inexistenta. |
Citat:
|
Citat:
Ory am inteles ca se referise la inceput la unii care sunt considerati sfinti de multi dar nu sunt canonizati. Dar se refera, am vazut mai jos, si la anumite aspecte, anumite exprimari ale unor sfinti pe care ea nu le poate accepta ca atare. Si despre asta am tot vorbit si mi-am mai spus parerea. Cred ca si sfintii, artunci cand scriu, nu pot fi luati la modul absolut. Ceea ce scriu ei trebuie pus si in contextul epocii ci culturii lor. Anumite lucruri luate prea ad literam, prea nedigerate, ne pot fie sminti si indeparta de Biserica, fie transforma in automate (pericolul mecanizarii credintei evocat de Ory); le putem aplica prost, tare prost la viata noastra. Cum ne dam seama care spuse trebuie contextualizate si care luate direct? Pai la asta foloseste discernamantul, o mare calitate crestina, unii zic chiar cea mai mare (i se spune in limbaj bisericesc dreapta socotinta)... El nu ne este dat din nastere, ci trebuie sa invatam sa-l cultivam. Nu cred ca inseamna sa ne indoim de sfintenia unui sfant sau aproape sfant tratandu-ui scrierile cu discernamant. De loc! Ei ar fi primii care ar fi socati sa ne vada inghitind totul de-a valma. Si sa stii, chiar a nega sfintenia unui om sfant este departe de a fi pacat impotriva Duhului sfant, in acest caz.. Sa lasam aceste evaluari, oricum, in seama lui Dumnezeu. |
Nu am intentionat sa neg sfintenia vre-unui Sfant, nu a fost aceasta in cugetul meu, dar am negat anumite principii sau teorii emise de catre acestia, dar asta nu inseamna ca nu mai am evlavie la ei si la viata pe care au dus-o . Pur si simplu, consider ca pot selecta prin discernamant anumite lucruri dintre care ne-au fost lasate, sau, dupa cum spunea Fani, le situez pentru vremea de-atunci si atata tot, apoi trec mai departe cu acelasi respect, nu sunt extremista si nu consider ca este o crima, nici macar duhovniceasca.
Si, da, consider ca este vorba de un exces de zel, sau de un abuz spiritual sa situam sistematic Sfintii sau Duhovnicii mai preus, parca de Insusi Dumnezeu, ceea ce ar fi din start o eroare. |
Citat:
Mie nu-mi plac lucrurile lipsite de continut (ca lui Ory, de fapt). Se spune ca in cuplu se face aia, aia si aia.. si noi toti ne aliniem cerintelor. Dar de ce trebuie sa facem toate acestea? Cine ne-a indus ideea ca un cuplu arata asa si nu altcumva? Noi am fost un cuplu traditional la inceput, am facut tot ceea ce se face conform ideii actuale de iubire si romantism. Acum citesc ca multe lucruri sunt gresite, chiar pacate etc.. De ce opinia publica are mai multa greutate decat vocea bisericii? Poate ca tocmai biserica arata modul firesc de traire al cuplului. Si eu am dat exemplul meu pentru a arata ca urmarirea idealurilor promovate la tv nu te duce automat la fericire, ci mai degraba la o criza existentiala. (cat despre modul exact in care am preferat sa ascult vocea bisericii intr-un anumit moment al existentei, desi ratiunea imi spunea altceva.. nu pot sa-ti dau detalii. Dar si acum ma minunez ca mi-au fost ascultate rugaciunile!) Ca fapt divers, iubirea romantica actuala este modelata de televiziune. Numarul si felul relatiilor intime sunt modelate de tv. Studiile arata ca cine priveste mult la tv exagereaza importanta relatiilor intime si cantitatea lor. Copii cu tv in camera incep viata sexuala de la varste mai fragede si o fac mult mai des decat cei cu tv in living room etc... Noi nu suntem constienti cat de deformata este perceptia realitatii in ziua de astazi.. dar de la inceput spunem ca sfaturile bisericii privind viata sexuala sunt anacronice si atenteaza la "libertatea noastra". De ce? |
Citat:
Din cate stiu eu foloseste tot teorii despre hormoni ca sa spuna ca este un mare pacat sa faci dragoste pe perioada sarcinii si a alaptarii (deci, vreun an, asa, cel putin). Sunt curioasa cum justifica hormonal acest refuz. ;-) Ca si Iana, nu ma dau in vant dupa aceste teorii care reduc dragostea, fie ea si sexuala, la actiunea hormonilor. Dragostea fizica este pentru om altceva decat pentru animale. Nu degeaba cineva a zis ca organul cel mai erogen la om este creierul.. Dragostea fizica depinde mult de sentimente, de atitudini, de intelegere, la om. Tind sa cred ca parintele si-a depasit aici nivelul de competenta, vorba lui Murphy.. Daca, repet, intr-adevar el a scris aceste lucruri. |
Citat:
La asta ma refer: in prima faza spui ca faceai "tot ceea ce se face conform ideii actuale de iubire si romantism", apoi "am preluat si aplicat ceea ce spune invatatura bisericii, contrar logicii, contrar sfaturilor apropiatilor.. si a iesit perfect". Armonie e cand vine totul de la sine, firesc. Sa traiti pur si simplu voi nu cum va dicteaza societatea la fel si despre "aplicat ceea ce spune invatatura bisericii" raman la ideea ca trebuie sa discernem. Vezi ce zice Fani mai sus. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:44:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.