Frate...
Şti ce e un exeget?
E un medic chirurg al textului. Operaţie deschisă pe text, în lumina şi energia necreată a Duhului Sfânt. Nu oricine poate asta, că aplicăm II Petru 3, 16 şi Efeseni 4, 11. Asta au fost şi sunt Sfinţii Părinţi. Cum şi Apostolul Pavel, a fost unul din primii Sfinţi Părinţi, conform I Corinteni 4, 15.

Deci ai citit frăţia ta, exegeză la Sfinţii Părinţi?
Ai citit versetul ce l-am pus în postul anterior, mai sus? Efeseni 5, 11 ? Redau ce scrie acolo: "Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă."

Şi-acum deci frate, spune-mi te rog, ştii care-i diferenţa între a judeca un om şi a osândi faptele întunericului ?
Exegeza, operaţia chirurgilor în Duhul Sfânt, Sfinţii Părinţi, explică detaliat. Îţi redau pe scurt:

A judeca înseamnă a pune etichete, a condamna, a da verdicte care se realizează întâi în inima omului, apoi omul caută să le pună în aplicare, fizic.
Iar a osândi faptele întunericului ce le face un om, este a arăta ce fapte anume trebuie evitate de oameni, de creştini, a învăţa pe creştini să evite faptele acelor oameni şi pe acei oameni ai întunericului şi nebuniile lor, fără a-i condamna însă cu nimic. (aici se aplică treptele de la Matei 18, 15-17).

Deci cu ce te-am judecat eu, frate? Cu ce am fost incoerent şi pervers?
Că am spus că eşti complet înafara Ortodoxiei, când spui că Felonul nu-i un veşmânt liturgic şi cărţile şi pergamentele nu erau defapt cărţi de slujire?
Da, eşti înafara Ortodoxiei.
Sunt pervers când spun că mă doare sufletul? Nu, nu sunt pervers, chiar mă doare sufletul pentru nebunia minţii tale.
Vezi?
Tu mă judeci, când îmi pui etichete şi mă condamni.
Iar eu n-am făcut decât să osândesc pe faţă faptele nebuniei tale asupra Bisericii şi mădularelor ei, mădulare a lui Hristos, fără să te judec, ci chiar să te plâng, cu durere vie şi reală a inimii, după depărtarea ta.

Iată fapta ta din nou fără roadă a întunericului. Pot să nu intervin? Oare pot să te las să sminteşti turma lui Hristos?

Ce contra-argument aduci la cuvintele mele? Cum dovedeşti că felonul nu e Felonul ca veşmânt liturgic?
Spunând că ce spun eu e ilogic şi iraţional?
Cum dovedeşti că e ilogic şi iraţional ce spun?
Nu spui tu oare, numai vorbe-n vânt?
Şi-atunci cum aş putea să te las să crezi că spui mântuitor ceea ce spui, când tu din neştiinţă, din nesiguranţă, din nevoia de exprimare, sminteşti?
De ce nu vrei mai bine să te smereşti şi să zideşti Biserica lui Hristos, şi să numai participi niciodată cu cei ce o lovesc şi vor să o demoleze?
Spune Hristos Iisus: "Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." (Matei 12, 30)
Oare prin îndoială, aduni cu Hristos? Prin nesiguranţă? Prin negare şi respingerea Adevărului?
Nu, dacă faci aşa, ajungi în erezie, precum atâtea tipuri de culte de neo-protestanţi, rupţi de Biserică şi de mântuire. Să nu fie. Să nu fie ca ei, Aline. Ai grijă de tot ce spui şi de orice faci, că vom da socoteală pentru fiecare cuvinţel rostit în decursul vieţii (inclusiv scris la tastatură).

Iată necredinţa ta.
Te strecori ca un lup în mijlocul oiţelor.

Crezi că Sfântul Apostol Pavel, avea personalitatea unui om slab cu sentimentalisme?
Crezi că Pavel îşi lipea inima de vreun lucru material?
Nu, nu îşi lipea inima de nimic material. Avea nevoie de Felon ca să slujească Sfânta Liturghie cu el, cea scrisă Sfântul Apostol Iacov, primul episcop al Ierusalimului, cum spune Biblia, felonul alături de cărţile şi pergamentele pe care le cere amintindu-le imediat după felon.

Dacă felonul era un obiect cu "încărcătură sentimentală" şi nu cu încărcătura Duhului Sfânt, precum sunt "încărcate" Sfintele Icoane, atunci, Pavel ar fi spus ceva de genul: "aduceţi-mi felonul, că mult l-am iubit şi îndrăgit, l-am primit de la Xulescu şi îl preţuiesc mult." Şi nu ar mai fi amintit şi de cărţi şi de pergamente.

Dar de ce fix cărţile şi pergamentele şi fix lângă felon? Ca să slujească Sfânta Liturghie cu ele, de aceea.
Oare nu avea alte hârtii şi cărţi acolo?
Ba da avea, dar nu avea nevoie de ele.
Fiindcă nu erau cele care avea Liturghia scrisă pe ele.
Sau oare erau hârtii goale?
Dacă erau goale, cerea şi un instrument de scris. Şi nu le-ar mai fi pus conexe cu Felonul.
Iar dacă felonul era o pelerină sau o haină obişnuită, oare nu îşi putea face alta, acolo unde era? Sigur că putea, doar a stat 2 ani de zile cu făcătorii de corturi, Acvila şi Priscila, bunii creştini, Sfinţii şi fraţii noştrii, care se roagă pentru noi, chiar şi acum.

Dar nu a vrut să-şi facă alt felon, pentru a sluji cu el Sfânta Liturghie, pentru că atunci, până în secolul 5, un preot şi un episcop, avea brodat numele lui, pe veşmintele sale de slujire, alături de alte broderii manuale de Sfinte Cruci, de heruvimi cu 6 aripi, de Sfinte Icoane şi alte simboluri creştine. Şi îl purta până se rupea şi era inutilizabil, apoi se ardea, pentru a nu fi pângărit, fiind un obiect liturgic sfânt, la fel ca şi chivotul legii, de exemplu.
Abea din secolul 6, când s-a mai dezvoltat bogăţia Bisericii, episcopii, preoţii şi diaconii aveau mai mult rânduri de veşminte, şi nu îşi mai brodau numele lor pe ele şi le putea da, de la unii la alţii, spre a sluji cu ele.

Şi da, primele secole creştine, până nu avea felonul lui, un preot sau episcop, oricine ar fi, nu putea sluji.
Şi da, Sfântul Apostol Pavel, nu a putut sluji, până nu a primit felonul şi cărţile de slujbă.
Şi nu, nu a făcut luni de zile. De la Troada (Troia) unde ajungea Timotei, ca să ia Felonul de la Carp, şi cărţile şi pergamentele, până la Roma, unde era Pavel, era cale de 3 săptămâni. Deci o lună jumate ambele drumuri.

Cărţile şi pergamentele, erau substituibile?
În secolul 1?
Eşti sigur că te-ai rugat Domnului şi ai cerut rugăciunile Sfinţilor, înainte să scrii aceste cuvinte?
Unicitatea lor, de care spui, le face să fie atât de dorite. Anume, conţinutul din ele: comoara Sfintei Liturghi.
Deci nu erau substituibile sub nicio formă, ai grijă să nu te contrazici, frate drag.
Pe atunci nu erau încă descoperite industriile, precum cea a tiparului, apărută abea 1800 de ani mai târziu.

Chiar în anii 1850, în ţara romînească, prima Biblie ce s-a tipărit vreodată în limba romînă, de până atunci, cea tipărită în 1688, se cumpăra pe atunci, în 1850, cu 50 de oi. Atât trebuia să dai, ca să primeşti atunci de la tipar, o Biblie.
Sigur că îşi permiteau doar boierii, restul oamenilor, memorau pe de rost, slujbele şi Evangheliile şi Apostolii ce se citeau.

Iar în secolul 1, ca să ai cărţi şi pergamente, trebuia să fi aristocrat, patrician, sau profesor la şcolile vremii, foarte puţine şi de renume mare. Iar Pavel, pentru că a studiat la picioarele înţeleptului Gamaliei, el, Pavel, a fost la rândul lui, unul din acei profesori, deşi evreu, era cetăţean roman, cel mai şcolit dintre Apostoli, de aceea avea cărţi şi pergamente, şi a scris epistolele către comunităţile de creştini (se crede că mai multe de 14, dar s-au mai şi pierdut), şi îşi scria învăţăturile cele prin viu grai şi mai ales, desigur, avea scrise Sfintele slujbe, precum Sfânta Liturghie ce ţinea 5-6 ore, prima Liturghie, scrisă de Sfântul Apostol Iacov.

Dumnezeu să te întărească, să-ţi îngustezi calea, ca să te poţi mântui.

Iertaţi-mă şi "rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5, 17)

Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Apostolul Pavel ar fi dorit sa lase cartile comunitatii : "Mai cu seamă avea nevoie, ca să le încredinţeze credincioşilor şi să le aibe în locul învăţăturii sale "
Deci nu le cerea pentru sine, ca sa slujeasca el nu stiu ce liturghie. Ci ca sa le lase celor de acolo pentru vremea cand el nu va mai fi printre ei. Este mai mult ca sigur vorba despre carti cu caracter religios..
Iar despre haina spune ca o cerea pentru ca nu vroia sa ia alta haina de la altcineva. Traducerea de acolo se pare ca e gresita. De asta spune chestia cu mainile care au lucrat pentru trebuintele lui.

Uite cum e in arhiva catolica de pe internet :

"But the cloak he requires, that he might not be obliged to receive one from another. For we see him making a great point of avoiding this; and elsewhere, when he was addressing those from Ephesus, he says, "You know that these hands have ministered to my necessities, and to those that were with me" Acts 20:34-35; and again, "It is more blessed to give than to receive."
Dar haina o cere pentru a nu fi obligat sa primeasca alta de la altcineva. Pentru ca-l vedem cum incearca sa se fereasca de acest lucru; Si altundeva atunci cand se adreseaza celor din Efes el spune : " Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele, şi ale celor ce erau cu mine" si iar " E mai fericit a da decat a lua" .

Restul sunt inchipuirile tale. Nu spune nicaieri ca haina ar fi nu stiu ce vesmant liturgic sau ca i-ar fi trebuit ca sa slujeasca nu stiu ce liturghie. E urat ca le dai palme altora si pretinzi ca le plangi de mila. E mult mai cinstit unul care iti spune pe fata ca bati campii. Si tu de obicei ii bati de-i lasi lati. :71:

Ca sa nu mai mentionam ca pe vremea aceea Liturghia era extrem de simpla, si nici vorba de slujire preoteasca in sensul actual. Nici nu avea cum sa fie altfel, dat fiind timpul extrem de scurt trecut de la intemeierea Bisericii.

Da, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că Pavel lăsa credincioşilor învăţăturile care erau scrise în cărţile şi pergamentele dorite de Pavel.
Şi Sfânta Liturghie nu e învăţătură? Este.
Slujbele sunt descoperirea şi înţelegerea creştinismului.

Pavel le cerea pentru sine, că dacă n-avea nevoie de ele, nu le cerea, nu? Şi le cerea doar ca să le lase credincioşilor, după moartea lui? Greşit. Atunci putea spune: după plecarea mea la Domnul, las felonul, cărţile şi pergamentele la Timotei, sau Marcu, la Luca, sau la cine aminteşte în epitola a doua către Timotei.
Dar nu, Pavel avea nevoie de felon, de cărţi şi pergamente, ca o triadă a slujirii lui. Slujea Liturghia şi avea scrise şi învăţăturile acolo.
Chiar cu două versete mai sus, înainte să ceară Felonul, spune că are nevoie de Marcu, să-l ajute în slujire.
Şi apoi, după trecerea lui la Sfinţii lui Hristos, acele cărţi şi pergamente reveneau comunităţii creştinilor, că doar n-o să le îngroape cu el, nu?

Serios?

Traducerea Bibliei e greşită, nu? Nu e Felon, e o haină oarecare, ce-o cere Pavel, că-i era tare frig şi alte haine să-şi pună pe el, n-avea, nu? Sau era pelerină de ploaie, nu? Ploua tare pe-acolo, la Roma şi-i trebuia pelerină...

Şi tu eşti lup în piele de oaie, strecurat prin stâna sufletelor iubitorilor de Hristos?

Hai să vedem, lupule, prima Biblie în limba română arhaică veche a Noului Testament, din anul 1648, că mi l-a dat Domnul, să-l am în bibliotecă:
"Iară veşmântul ce-am lăsat în Troada la Carp, adu-l cînd veri veni, şi cărţile, mai vîrtos ceale de piiale (pergamentele)"

Apoi, prima Biblie întreagă, cu Noul şi Vechiul, scrisă vreodată în limba noastră, în anul 1688, în copia dată mie de Domnul, scrie aşa:
"Pre felonul care am lăsat în Troada la Carpu, venind, îl adu, şi cărţile, mai vîrtos ceale de piale (pergamentele)."

Iar apoi, Biblia din 1914 (an la care nici un soi de neo-protestantism nu era încă în România), scriu din ea şi scrie aşa:
"Felonul care l-am lăsat în Troada, la Carp, venind să-l aduci, şi cărţile, mai vârtos cele de piele (pergamentele)"

Iar Biblia în engleză, cea ortodoxă, e traducerea new king james version, nu sunt deloc mulţumit de semantica şi dialectul foarte sărac în sensurile şi morfologia limbii engleze, că engleza e o limbă foarte săracă, faţă de greacă, care-i cea mai bogată limbă din toate câte-au existat vreodată pe pământ.

Deci în biblia engleză, e tradus grecescul "phelonos" cu englezescul "cloak", care înseamnă şi haină şi pelerină şi mantie şi pardesiu, etc. din cauza sărăciei limbii engleze.

Deci nu, e imposibil să fie închipuirile mele, te rog să mă ierţi dar eşti legat în adâncă înşelare diavolească, şi nu o simţi, ca să o poţi birui, pentru că nu te nevoieşti, nu faci nevoinţă şi faci foarte puţină milostenie. Dar ăsta-i alt subiect.

Şi nu, nu am dat palme nimănui, am mărturisit Adevărul, apărându-L şi susţinându-L, nu că ar avea nevoie, ci din dragoste. Faptul că adevărul pe unii îi ustură, iar pe alţii îi bucură, asta-i fiindcă unii sunt în pace şi dragoste cu Adevărul, iar alţii împotriva Lui sau ignoranţi şi indiferenţi, iar când Adevărul le mai atrage atenţia că respiră aerul pe care El, i l-a dăruit, lor nu le convine. În fine, tu eşti undeva la mijloc, nu ştii ce să alegi, din cauza mândriei, lipsei smereniei şi ura faţă de ascultarea şi supunerea de cei mai mari ierarhici din Biserică. Aşa învaţă modernismul, că-i condus de ateismul materialist. Dar asta-i altceva. Să nu mai faci doar pe moralistul, ci să şi trăieşti ce spui şi crezi, anume să trăieşti în Biserică, pentru Hristos şi pentru Sfinţi, să putem împreună să ajungem ca ei, avându-i exemplu. Domnul să-ţi ajute, fratele meu drag cu mintea de lup.

E fix invers.

Adriane, frăţior, nu ştiu dacă ai citit şi cât te-ai ostenit să citeşti din ce am scris în postul anterior, dar înainte Liturghia ţinea între 4 şi 5 ore. Prima Liturghie a fost scrisă de Sfântul Apostol Iacov, şi era foarte lungă, se ţinea seara, când creştinii se întorceau de la munca câmpului, sau se ţinea noaptea, în catacombe, ca şi o priveghere în rugăciuni, toată noaptea, cum şi azi se face la multe mănăstiri, dar şi la unele Biserici din Timişoara, când organizează Preasfinţitul nostru episcop Paisie, privghere de toată noaptea, sau până la 3-4 dimineaţă.

Deci, apoi, fiincă creştini s-au înmulţit, veneau oameni noi în Biserică, care nu erau aşa de trăitori, şi oboseau din cauza Liturghiei de 5 ore a Sfântului Apostol Iacov, şi cârteau cu nemulţumire, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Teologul, scrie fiecare câte o Liturghie, în Duhul Sfânt fără să ştie unii de alţii, Liturghiile se vor asemăna foarte mult, şi toate 3, ţineau aproximativ 2 ore. Scurtarea Liturghiei s-a petrecut în secolele 4 şi 5. Până atunci ţinea 5 ore.
Şi creştinii cei noi, mai puţin râvnitori şi nevoitori, au fost mai mulţumiţi.

Iar slujirea preoţească şi arhierească, a episcopilor, aşa e, nu era ca şi acum. Ci era mult mai intensă, cum spune Pavel la episcopul Timotei: "Duhul să nu stingi". Deci avea Duhul Sfânt cu foc mistuitor înăuntrul lui, Timotei, şi slujea cu multă râvnă, dragoste jertfelnică şi se nevoia mult, la fel ca toţi episcopii şi preoţii şi diaconii, din primele sute de ani. Apoi Biserica s-a răspândit foarte mult, şi au fost mai puţini oameni îndumnezeiţi, fiindcă doar ei sunt autoritatea în Biserică.

În fine, e mult de scris, Adriane, dar până nu te opreşti din alergătura ta prin umor, prin politică, prin alte prostiaore străine de Biserică şi de mântuire, în ele fiind, nu vei putea să trăieşti şi să te nevoieşti, spre dobândirea îmbunătăţirii celei mântuitoare ţie şi aproapelui, ci vei rămâne în cunoştiinţe creştineşti de cultură generală, îmbrăcate în prejudecăţi proprii, idei şi sensuri imaginare de multe ori, din cauza neputinţelor tale.

Dar când vei începe să te smereşti cu adevărat, să fi blând şi iubitor, să te rogi mai mult, să înmulţeşti toate virtuţiile, atunci vei descoperi şi vei simţi, altfel şi te vei îmbunătăţii altfel. Poate asta mai spre bătrâneţile tale. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Mai omule, eu inteleg ca iti place sa scrii mult, dar nu era vorba despre traducerea Bibliei, ci despre traducerea Omiliei la Timotei a Sf. Ioan Gura de Aur. Acolo e tradus prost in romana, pentru ca nu are nici un sens.
Dincolo de asta ... eu nu mai am nimic de adaugat. :1:

Excelent articol!
Multumesc frumos.

Din pacate nu facem mereu efortul de a fi vigilenti sau treji in raport cu toate aceste variabile care se strecoara in viata noastra. De aici numeroasele forme de balci autointretinut.

Posibil/ plauzibil.
Totusi, triada vesmant-carti-pergamente ne duce cu gandul in primul rand la slujirea preoteasca, la actul liturgic.
Eu cred ca e vorba despre felon.
Pavel nu ramane in Scriptura pentru lucruri minore, deci cred ca e potrivit sa intelegem textul legat de cele majore (liturgice, mai intai), chiar daca e plauzibila si o alta interpretare.

Acuma, sa fiu iertat, dar nu stiu cat de sentimental mai era Pavel, cel care murise pentru a via in el Insusi Domnul.
Nu, argumentul acesta cu valoarea sentimentala nu cred ca i se potriveste Apostolului.
Dimpotriva, pentru un misionar de talia lui Pavel cred ca totul se cere inteles prin prisma activitatii lui de capatai.

Da, asa am inteles si eu.
Apoi cred ca e vorba si despre cresterea corespunzatoare a ponderii predicii.
Necesita timp si aceasta, care nu era deloc lipsita de importanta, preotul/episcopul fiind prins, in mod inevitabil, in jocurile societatii de atunci.
Vremurile erau complicate, se petreceau simultan atatea si atatea lucruri (multe interese se suprapuneau cu cele ale Bisericii), ca urmare preotul era silit sa acorde timp si energie suplimentare pentru predica, pentru sfatuire, uneori pentru critici directe la adresa carmuitorilor sau a unor grupuri foarte active politic/civic.

Si tu, Brutus ? :))

Mai ai putin si ai sa vezi unde nu scrie "sfantul antimis", "cadelnita", "sfantul potir", "sfantul disc", "copie","lingurita", " etc.

Care binenteles, era facuta cu o pasiune rece, pur cerebrala.

...:)
Nu, Alin, nu asa. Dimpotriva, ceea ce vreau sa spun e ca viata Apostolului, dupa evenimentul de pe Drumul Damascului, trebe inteleasa in alti termeni. De ce vrei tu sa rastignesti pe Apostol pe axa lumeasca, bipolara, a extremelor emotionale?
Eu cred ca viata induhovnicitului Pavel este in alte coordonate decat acestea.
Deci sa renuntam la acesti termeni lumesti si la aceste continuturi ale omului ordinar, cand cutezam sa privim la Pavel Apostolul.
Viata lui sufleteasca este, cred, radical diferita de a lui Saul.

Adicatelea, frate Igor, textul acela (Sfanta Scriptura!) e un corp bolnav?, care trage sa moara? si, hop!, vine doctorul cutarescu/exegescu si taie Scriptura cu briciul mintii lui ca sa o salveze de la moarte??....:))))
Igor,
tu chiar crezi ca exegetul salveaza Scriptura? Sau, mai degraba, Scriptura salveaza pe exeget....:)

P.S. Fara suparare, asculta te rog imnul din semnatura mea. Ca sa nu mai scri prostiii.

Nu aveau cum să existe astea pe acea vreme. Era abia primul secol după Hristos. Liturghia primului secol era destul de simplă și scurtă. Cred că interpretarea dată de tine și Iuliu este cea corectă.

Evident, nu ai citit tot ce s-a scris aici referitor la interpretarea fantezista a lui Emilian

Ai putea sa te iei de piept cu Sf. Ioan Gura de Aur sau Sf. Teofilact al Bulgariei si nu in ultimul rand cu logica si bunul simt in dorinta de a apara fanteziile lui Igor-Emilian.

Logica si bunul simt - pentru ca nici imbracamintea liturgica nici cartile de slujbe - nu au un caracter unicat ca sa fie musai aduse de peste mari si tari.
iar o conexiiune sentimentala, dupa vorbele tale, o excludem din start, da?

Un preot poate f. bine pleca la drum fara ele si sa slujeasca acolo unde este chemat cu ceea ce gaseste acolo iar daca e o plecare definitiva, ceea ce ramane in urma, poate lasa celui care urmeaza dupa el, nu sa le ceara in mod expres...pentru ce anume zici tu ???


Iar daca ai sa citesti mai jos, poate ai sa intelegi de ce trebuie sa renunti la tirade asemena:

Si sa incerci sa ai o intelegere mai complexa a "sentimentalismului" la care ma refeream.

"aveau oare-cari învăţături mai folositoare scrise decât cele în cărţi" - deci iata, aveau si un continut unicat.

Tot ce-i posibil. Ramane de studiat, desigur.
Si nu iau apararea lui Igor, cum zici. Ci pur si simplu am aceeasi opinie cu a lui (exceptind metafora cu chirurgul) in chestiunea dezbatuta aici.
Toate cele bune!
P.S. Cat despre logica si bunul simt... Iti avansez o intrebare: oare obiectul folosit de un sfant, de pilda o haina sau o carte, sunt la fel cu oricare obiect din clasa aceea? Felonul lui Pavel este acelasi felon cu oricare altul existent aiurea in lume? Biblia lui Pavel e aceeasi cu oricare alta?
Daca tu crezi ca Fat/Frumos merge la lupta cu orice martoaga, ori samuraiul lupta cu orice bat, eu cred ca te inseli. Nici Fat-Frumos, nici samuraiul, nici Pavel nu sunt indiferenti la obiectele lor personale. Si nu e vorba despre sentimentalism aici, cat despre legatura tainica (harica?) dintre persoana si lucrurile ei.

cine stie?! Poate in zona in care se afla Pavel atunci era criza de feloane si din acest motiv ii spine lui Timotei sa il aduca!

Sigur, si aceasta e un motiv care ramane de studiat :)

s-a plecat de la icoane si s-a ajuns la feloane

Pai daca sunt feloane, e musai sa fie si icoane.

Asta era logica.

Doar ca era a lui Igor-Emilian si din pacate total inutila pentru substanta discutiei.

Doamne ajută.

E frumos articolul, frate Adrian. Mulţumesc.
Deşi scris de un protestant, totuşi acel om, are o gândire profundă şi deşi scris fără nici un verset, fără bibliografie şi fără numele autorul articolului şi deşi urmează o linie protestantă tipică, plină de nesiguranţă, e totuşi un articol cu exagerat de mult bun simţ lucru ce mă bucură, deşi e nefiresc unui protestant, care loveşte furibund Biserica lui Hristos, fără să cunoască Scripturile. E totuşi un articol izvorât din zbuciumul sufletesc al autorului, care arată cu degetul ca un copil, spre frumuseţea Sfintei Biserici, puritatea creştinismului şi Adevărul şi Lumina ce radiază ca un răsărit minunat de acolo, Cel Ce Este în Biserica numită politic, "Ortodoxia", adică adevăratul creştinism. Arătând cu degetul, plin de dorinţă, că acolo vrea să ajungă.

Frate, însăşi Biblia e rezultatul operei unor "chirurgi", cei îndumnezeiţi. Sfânta Scriptură nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci este despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Sfinţii/îndumnezeiţii, L-au văzut pe Dumnezeu !
L-au văzut înainte de Înălţare (Proorocii în Vechiul Testament şi apoi Apostolii) şi după Înălţare (Pavel pe drumul Damascului, Sfinţii Părinţi după Pavel, şi mulţi până azi şi în anii ce vor urma).
Astfel ei, îndumnezeiţii, au scris Noul Testament, din revelaţia avută văzând pe Domnul Iubire, pentru cei ce vor urma după ei, drumul spre îndumnezeire, ca să poată ajunge cât mai mulţi ce vor urma acea "cale strâmtă şi îngustă pe care puţini o află", să ajungă să vadă pe Domnul Treime Iubire, pe Hristos, în Duhul Sfânt Care de la Tatăl purcede.

Deci asta-i Biblia. Să nu crezi că Dumnezeu încape şi intră într-o înşiruire de cuvinte, mărginită şi raţională, numită "Biblie", care defapt înseamnă bibliotecă. Niciodată !

În Biblie nu e Dumnezeu, n-a fost şi nu va fi acolo.
În Biblie doar se vorbeşte despre Dumnezeu, se arată calea de cei care-au urmat-o, Biblia e "manualul de instrucţiuni" spre Împărăţia Cerurilor, de cei care trăiau deja în Împărăţia Cerurilor (înăuntrul lor) şi urmau să o moştenească, dacă răbdau până la sfârşit în anormalitate (luptele din viaţa aceasta temporară).

Biblia arată cum să lupţi, cu întunericul, cu lumea (materialistă, care ne depărtează de Domnul), cum să lupţi cu tine însuţit, cu ereziile, cum să biruieşti în aceste lupte, cum să te curăţeşti prin acele lupte, cum să te luminezi prin Duhul Sfânt, să vezi Lumina Cea Necreată, şi cum să te îndumnezeieşti, dobândind Duhul Sfânt, care coboară Împărăţia Cerurilor înăuntrul tău, în dar.

Deci, "chirurgii" de azi, trebuie să taie prin desişul patimilor, spinii şi mărăcinii ispitelor, ca să ajungă la "chirurgii", Sfinţii, care-au scris Sfânta Scriptură, care sunt vii, şi n-au murit, cum sunt înşelaţi să creadă şi cum sunt minţiţi de draci, (neo)-protestanţii, căci cum n-a murit nici Moise, care s-a arătat lângă Hristos, pe muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă a Domnului, deşi Moise era "mort" de 900 de ani, tot aşa niciun Sfânt, nu moare şi nu poate muri, căci "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând".

Deci să fie clar, şi pentru creştini şi pentru eretici.

Deci fiecare creştin, ar trebui să fie exeget, adică un mini chirurg, căutând calea marilor "chirurgi" şi urmând-o pe ea, făcând şcoala de chirurgi (Biserica) şi urmând manualele lăsate de marii chirurgi (cărţile Bibliei) şi de chirurgii la fel de mari, "Sfinţii Părinţi", care-au explicat medicina sufletului şi au învăţat cum să fie urmată calea chirurgilor de dinaintea lor, ca studenţii (noi, creştinii) să înţeleagă şi să practice mai uşor calea spre îndumnezeire, biruind chiar şi cele mai puternice neamuri de demoni, care nu ieşeau din om, decât cu post şi cu rugăciune.

Deci Scriptura nu salvează niciun exeget, ci Dumnezeu Îl salvează, dacă exegetul vrea, iubeşte şi crede, urmând Scripturii, care îi arată cum să ajungă la Dumnezeu şi să-L vadă pe Domnul, pe Hristos, din viaţa aceasta, apoi să se bucure împreună cu El, veşnic.

Am minţit eu cu ceva? Corectează-mă dacă am minţit. Ajută-mă. Dacă nu, să stăm bine, să luăm aminte.

Corect ! Corect ! Aşa ! Slavă Domnului !

Nu-mi iei mie apărarea, o iei Sfinţilor care au scris Biblia care arată Calea, iei apărarea Însuşi Domnului Hristos şi Îl mărturiseşti pe El, nu hristoşi mincinoşi ca şi penticostalii, baptiştii, adventiştii, iehoviştii, evangheliştii, etc.

Este cu adevărat legătura tainică, harică, de care spui şi tu, legătura prin Duhul Sfânt. Biblia nu minte !

Că scris este: "Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei." (Faptele Apostolilor 19, 12)

Deci ştergarele (prosoapele) şi şorţurile (haine) purtate de Pavel (care numai era de faţă) AVEAU DUHUL SFÂNT în ele, fiindcă erau puse peste bolnavi şi se vindecau ieşind duhurile rele din ei ? Da ! Ştergarele şi şorţurile folosite de Pavel, aveau Duhul Sfânt.

Pentru vrednicia Sfântului Pavel care purta şorţurile alea şi folosea prosoapele alea, Dumnezeu trimitea Duhul Sfânt în acele obiecte, ca să vindece oamenii şi după ce Pavel numai era acolo. Cine avea credinţă, se vindeca. Se trimitea pe Sine în acele obiecte.

Atunci pentru vrednicia Chipului-Tatălui, Icoanei-Tatălui, Logosul, Hristos, care-a zis: "Eu şi Tatăl Una suntem", şi a zis: "Dacă Ma-ţi văzut pe Mine, a-ţi văzut pe Tatăl", deci pentru vrednicia Icoanei-Tatălui, Hristos, nu trimite oare şi nu se trimite Domnul pe Sine prin Duhul Sfânt în Sfintele Icoane ? Ba da. Nu intră Duhul Sfânt întro Sfântă Icoană care Îl are pictat pe Hristos ? Ba da, tocmai pentru Persoana care este pictată acolo. Duhul Sfânt ESTE în orice Icoană. Pentru că persoana care în Sfânta Icoană, slujeşte Duhului Sfânt. Şi Duhul Sfânt este în obiectele folosite de acea persoană, din acelaşi motiv, că acea persoană, Domnul sau Sfinţii Lui, slujesc Duhului Sfânt şi atunci şi Duhul Sfânt vine şi slujeşte lor.

De ce vine Duhul Sfânt prin obiectele folosite de Sfinţi sau prin Sfintele Icoane, care arată pe Sfinţi ?
Din acelaşi motiv, pentru care Sfinţii trebuie să se roage pentru noi, şi nu ne rugăm noi direct lui Dumnezeu. Pentru că Duhul Sfânt nu intră în noi, cât timp suntem murdari, suntem păcătoşi, suntem plini de patimi, de pofte, nu ţinem post, ne rugăm făţarnic, cu cuvinte multe, în loc să avem rugăciunea inimii, isihastă, cum spune Pavel: "mai bine 5 cuvinte, decât mii de cuvinte", aşa cum fac penticostalii, baptiştii, şi alţii. Pavel spune în Biblie: "rugaţi-vă unii pentru alţii". Atunci Sfinţii, aduşi prin Sfântul Duh, când îi chemăm, se roagă pentru noi.

Cum să spui că te numeşti creştin, dar să spui că Sfintele Icoane sunt "chip cioplit" şi "idoli", când ele sunt obiecte purtătoare de Duhul Sfânt ?
Cum să fie Sfintele Icoane, "idoli" şi "chip cioplit"?
Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt, e păcat de neiertat.
Laptopurile, smartphonurile, maşinile şi altele, alea sunt chip cioplit şi idoli. "căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu." (Luca 16, 15)
Trebuie să avem cele mai simple laptopuri, telefoane şi maşini, sau să nu le avem deloc.

Dacă Sfântul Duh a venit în prosoape şi şorţuri, pentru că le-a folosit Pavel, atunci nu vine Duhul Sfânt întro Sfântă Icoană, unde e pictat Sfântul Apostol Pavel ? E înşelat de demoni oricine crede altfel.
Ba da vine Duhul Sfânt şi este pretutindeni, în orice Sfântă Icoană a Sfântului Pavel. Nu ne-am lămurit până aici ? Atunci cine citeşti, ai inima împietrită, şi nici de aici înainte nu te veri lămuri.

Dar uite, mergem pe înălţimi mai mari. Să fie mai aspră judecata, că a-ţi ştiut şi n-aţi împlinit şi nu a-ţi crezut. Deci spun :

Vine Duhul Sfânt în orice Sfântă Icoană care are pictat orice chip de Sfânt, dacă acea Sfântă Icoană are pictat/scris numele acelui Sfânt, nu contează dacă chipul pictat e un pic diferit, "Dumnezeu nu caută la faţa omului" (Galateni 2, 6), erminia picturii se păstrează (exemplu: niciodată Hristos n-o să fie pictat cu păr scurt, ci aşa cum a purtat în acea vreme. La fel, Sfântul Pavel n-o să fie cu păr lung, că el era un învăţat educat, sau nici Preasfânta Născătoare cu capul descoperit sau să i se vadă părul) şi împreună cu El, cu Domnul, aduce Duhul Sfânt şi pe Sfântul care e reprezentat/pictat în Sfânta Icoană, la care creştinul cere ajutorul de rugăciune, să se roage pentru el, Sfântul acela.

De unde ştiu ? Din Biblie:

Cum a venit şi Moise în Duhul Sfânt, pe muntele Taborului, a venit la Hristos şi la Apostoli, la fel vine şi la noi, orice Sfânt pe care îl chemăm în ajutor, Sfântul care a venit chemat fiind de creştin, ca un prieten vine în Duhul Sfânt, vine prin Sfânta Icoană ca printr-o poartă, căci Sfântul e viu prin Duhul Sfânt, acolo în adevărata viaţă, iar noi aici, suntem cei morţi, aşteptând să ne învieze Sfinţii, cu sfintele lor rugăciuni.

Deci Duhul Sfânt se transmite în obiectul purtat de un Sfânt, aici, Felonul. Purtat de Pavel.
Fiindcă Duhul Sfânt era şi în prosoape, nu e în Felon ?
Sigur că e. E înşelare să crezi altfel.

De ce avea nevoie de felon? Fiindcă era obiect liturgic, cum e şi astăzi.
Şi de cărţi avea nevoie, că acolo era Liturghia.
(apropo, deşi primele Liturghii ţineau 5-6 ore, creştinii din catacombe, nu plecau acasă după Litughie, ci rămâneau împreună toată noaptea, psalmodiind, cântând, citind din Scripturi, rugându-se în diferite slujbe, atunci la fel ca şi astăzi, la slujbele Privegherii de toată noaptea, ceea ce fraţii rătăciţi în ereziile neo-protestante, sau protestante, nu vor face niciodată)

Deci aşa cum s-a transmis şi Duhul, lui Ilie Tesviteanul, când a fost înălţat la cer, s-a transmis la Elisei, ucenicul lui, prin haina/mantia ce-a purtat Ilie, pentru vrednicia lui Ilie şi i-a rămas lui Elisei.
Lovea Elisei apa şi se despărţea apa, pentru Duhul lui Ilie, care era în haină, încât şi poporul a văzut şi a înţeles şi s-a închinat lui Elisei: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ" (4 Regi 2, 15)

Aş mai scrie, dar dacă penticostalii şi toţi ceilalţi, nu vor crede din cât am scris, atunci "nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi." (Luca 16, 31)

Mi-e milă de toţi "pocăiţii", în cât de mare înşelare sunt cu toţii... şi cum acceptă de bună voie să slujească demonilor, sărăcuţii...
Din cauza mândriei lor şi a neascultării lor de Sfânta Scriptură.

Mă bucur atât de mult că sunt creştin...
Mă bucur că nu sunt eretic, rătăcit prin vreo sectă de neo-protestanţi.

Penticostali, baptişti, adeventişti, sau alte întunericuri, minciuni şi înşelări ale Satanei, cei ce sunt fiii diavolului şi îngerilor lui.

Doamne ai milă de ei, să vină la Lumină.

Slavă Ţie Doamne că "am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul Cel Ceresc, am aflat Credinţa cea Adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi, închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi", slavă Ţie !

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.

Ce-i drept imi era dor de ereziile tale paslusnice. Sunt asa de efervescente, hazlii si hotarate... :1:
Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acesti neo-protestanţi!

Frate drag, te iertăm și te pomenim căci ai ajuns de pomină cu postările matale comico-teologhicoase!:4:

Da, sunt răpitor, nedrept, adulter, şi orice îmi mai spui tu că sunt, în orice alt păcat, dar NU sunt eretic.
Să-mi dea Dumnezeu mai bine cancer, leucemie, decât să devin eretic.

Pentru că orice păcate îţi iartă Dumnezeu, dar păcatele împotriva Duhului Sfânt, sunt de neiertat (ereziile).
De ce ereziile sunt de neiertat?
Fiindcă e singurul păcat care odată construit pe temelia mândriei luciferice, nu numai că pe eretic îl ţine afară de Împărăţia Cerurilor, strigând "Doamne, Doamne" (Matei 7, 21) dar şi pe mulţi alţii care urmează ereticilor, îi împiedică să intre în Împărăţie, trăgându-i cu ereticii nu numai în timpul vieţii lor, dar şi zeci sau sute de ani după moartea ereticului.

Încă spun şi mai mult:

Erezia e mai gravă şi decât păgânismul, şi decât ateismul, decât apostazia, schisma, mai mare decât uciderea de oameni, mai mare decât orice păcat, erezia e cel mai mare păcat. Fiindcă uciderea unui om, Dumnezeu o iartă, dar învăţăturile stricate ale ereticului, anti-Scriptură, anti-Biserică şi anti-Hristice, nu ucid doar un om, sau câţiva zeci de oameni, ci ucid milioane de oameni, poate zeci şi poate sute de milioane de oameni, învăţăturile ereticului, vor continua să ucidă oameni, cu mult după plecarea lui din lumea şi viaţa asta temporară.

Erezia, fiind cel mai mare şi cel mai grav păcat, nu este oare ereticul, unealta diavolului? Este. Ereticii sunt fiii diavolului, după cum spune Scriptura (Faptele Apostolilor 13, 10; I Ioan 3, 10)

Şi totuşi Dumnezeu iubeşte şi pe diavoli, ca pe Maica Domnului, spune Sfântul Isaac Sirul. Deci şi noi creştinii, să iubim pe eretici, că sunt fraţii noştrii rătăciţi, fiii risipitori, să ne rugăm pentru ei, cu lacrimi, pentru regăsirea oilor pierdute, să ne pese mai mult de ei, decât de creştini, căci ei au mai mare nevoie de ajutor. Hristos a lăsat cele 99 de oi şi e plecat după oaia pierdută.

Dacă suntem pregătiţi, dacă ne cunoaştem credinţa creştină, dacă ţinem post şi ne rugăm osârdnic, să nu-i lăsăm pe fraţii slujitori demonilor, să alergăm după ei, să-i aducem pe calea spre mântuire. Iar dacă nu ne cunoaştem îndeajuns credinţa, să ne rugăm cât mai mult pentru ei, pentru "unitatea Bisericii", pentru pace, încetarea ereziilor şi păzirea turmei mici a lui Hristos de întunericul eresurilor.

"Penticostalul Tradiţional", iată te chem din nou: în numele Domnului Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Lui, VINO Acasă, vino în creştinism, vino şi fi parte din Biserica lui Hristos. Leapădă ereziile, înşelările demonice din penticostalism şi alte minciuni şi amăgiri, vino în comuniunea Sfinţilor, care vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2) Vino şi vei fi viu şi vei moşteni Împărăţia Cerurilor, altfel eşti singur de sine osândit (Tit 3, 10-11).

Vino şi mărturiseşteţi păcatele preotului lui Hristos şi prin puterea dată lui prin punerea mâinilor, de a lega şi dezlega atât în cer, cât şi pe pământ, (Ioan 20, 23; Matei 18, 18) şi îţi va dezlega erezia şi îţi va ierta păcatele şi te va primi în comuniunea Sfinţilor, rugându-se Biserica şi pentru tine şi lepădând întunericul, te vei Împărtăşi cu Sfintele şi Preacuratele lui Hristos Taine, şi vei fi în Lumină, în Cale, Adevăr şi Viaţă, în Hristos Iisus, Domnul Slavei.

Amin.

"Centesimusvicesimusoctavus", îţi spun şi ţie, suflet drag, la fel: iată te chem din nou: în numele Domnului Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Lui, VINO Acasă, vino în creştinism, vino şi fi parte din Biserica lui Hristos. Leapădă ereziile, înşelările demonice din penticostalism şi alte minciuni şi amăgiri, vino în comuniunea Sfinţilor, care vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2) Vino şi vei fi viu şi vei moşteni Împărăţia Cerurilor, altfel eşti singur de sine osândit (Tit 3, 10-11).

Vino şi mărturiseşteţi păcatele preotului lui Hristos şi prin puterea dată lui prin punerea mâinilor, de a lega şi dezlega atât în cer, cât şi pe pământ, (Ioan 20, 23; Matei 18, 18) şi îţi va dezlega erezia şi îţi va ierta păcatele şi te va primi în comuniunea Sfinţilor, rugându-se Biserica şi pentru tine şi lepădând întunericul, te vei Împărtăşi cu Sfintele şi Preacuratele lui Hristos Taine, şi vei fi în Lumină, în Cale, Adevăr şi Viaţă, în Hristos Iisus, Domnul Slavei.

Şi asta este valabil pentru ORICE PROTESTANT SAU NEO-PROTESTANT, care intră pe acest topic, în orice timp de acum încolo, cât va fi forumul acesta.

Poate mă consideraţi nebun, nu-mi pasă, da, sunt nebun pentru Hristos, dacă trebuie să fiu nebun. (I Corinteni 4, 10) Deşi e o calitate şi nu merit statutul ăsta.
Dar un lucru ştiu sigur: că vă iubesc. Vă iubesc nespus.
Şi Hristos vă iubeşte.
Vă iubeşte Domnul de dinaintea mea, infinit mai mult ca mine, dar v-a spus Domnul că oricine e în erezie nu se poate mântui.

Sincer vă iubesc, şi vreau să şi mor pentru voi, dacă e nevoie, numai să nu vă pierdeţi sufletele şi să veniţi pe drumul spre mântuire.

Căci viaţa de aici, azi e şi mâine nu mai ştim. După adormire începe mântuirea. Sau iadul. În aşteptarea Învierii cele mari. Şi apoi se continuă, Împărăţia sau iadul, pământul nou şi cerul nou, dat moştenire fiilor luminii, şi pentru fii diavolului, ai întunericului, viermele cel neadormit, pentru cei din iad, căci ei au ales acea cale, în decursul vieţii lor, din libertatea lor, prin ereziile lor.

Vă iubesc, fraţii mei.
Credeţi-mă.
Vă chem, veniţi ! Veniţi la Hristos, veniţi în Sfânta Biserică, cea Una, fără erezie, Mireasa lui Hristos, veniţi să fiţi mădulare din trupul lui Hristos, cum suntem noi, aşa veniţi să fiţi şi voi. Veniţi la Lumină...

Iertaţi-mă dacă v-am supărat.
Dar mai bine să vă supăr eu puţin, aici, spunându-vă Adevărul care vă v-a face liberi, decât să vă supere "întunericul cel mai dinafară", veşnic.
Aici, şi Dumnezeu şi demonii, lucrează prin oameni.
În alte confesiuni, mergând, mergeţi la demoni.
Iar despre mine, vreau să mă fac, vreau să fiu şi sunt, unealtă a lui Dumnezeu, în smerenia mea şi luptele mele cu păcatele, fără de care luptă, nu ne-am mântui.

nici cu ale tale nu ne este rusine. Sa fii iubit!

Pai de ale lui putem sa ne amuzam, dar cu cele ale lui a nostru...nu prea .. reclama proasta :)

Of, frăţiorii mei. Bărbaţi fraţi, of... De ce vă vedeţi cu toţii aşa de superiori ? Şi frăţiorii rătăciţi în eresuri, dar şi fraţii Ştefan şi Alin.

De ce nu iubiţi, ca şi cum a-ţi muri mâine ?
Cum să mai avem un dialog sincer şi curat, când voi îi vedeţi cu superioritate, pe unii oameni spre ruşine sau aşa...
Cum mai puteţi primi har, fraţi Alin şi Florin, cum mai puteţi scrie din inimă, când voi gândiţi aşa de superior ?

E întuneric de mândrie, a gândi că eşti superior cuiva cu ceva, fie el creştin, eretic, păgân, ateu.

Dacă noi, creştinii ne mântuim şi ereticii care hulesc Sfintele Icoane şi pe Duhul Sfânt care odihneşte în fiecare Sfântă Icoană, şi prin alte erezii nu se mântuiesc, asta să ne fie spre durere, spre lacrimi, mai tare să alergăm după fraţii rătăciţi. Că zice Pavel: "în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge." (Evrei 12, 4)
Până la sânge să alergăm pentru cei ce nu se mântuiesc şi să luptăm cu dragoste împotriva păcatului lor, din dragoste pentru persoana lor.

Cu ce am greşit în ce-am scris ?

Iartă-mă frate Ştefan-Florin, dacă te-am făcut de ruşine, nădăjduiesc că n-am scris nimic împotriva lui Hristos, sper să nu fi scris ceva oribil.

Iartă-mă, frate Alin, că ţi-am făcut reclamă proastă, ţie sau Bisericii.

Vă rog să mă ajutaţi, dacă vedeţi vreo minciună în posturile mele, că nu vreau să smintesc sau să rănesc Biserica. Să ne ajutăm unii pe alţii cu dragoste.

Eeehhhh, chestia cu omorul e mai putin grav decat "erezia".... adica, personal, prefer ca o persoana sa se converteasca la ce vrea el decat sa omoare pe cineva.

mie personal NU mi-ai gresit cu minic. Sa fii iubit!

Nu te supara draga Igor dar la suprafata mustesti de iubire, smerenie si cele bune, insa in sufletul tau se vede de departe judecata, acuzarea si osandirea si ceva rautate. Parerea mea.

Ti s-a aratat in multe randuri, dar e imposibil sa pricepi ceva.

Nu, creştinii nu se supără pe oameni niciodată.

Doar Dumnezeu vede şi cunoaşte inimile şi rărunchii fiecăruia dintre noi.

Tu, frăţior, nu vezi ce e în sufletul meu, n-ai de unde ştii câtă dragoste am în mine sau câtă ură, ce iubesc şi ce urăsc, cât discernământ am sau luptele care le duc.
Atât să ştii: îmi dau silinţa să fiu pe placul Domnului întotdeauna, şi pe placul oamenilor niciodată (decât dacă şi oamenii se silesc să fie pe placul Domnului).
Apropo, ce ai citit din scrierile Sfântului Grigorie Palama ?

Închei cu cuvintele Domnului:

"Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui." (Ieremia 17, 10)

"nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă." (Efeseni 5, 11)

Dacă tu sau alţii nu sunteţi de acord cu mine, nu înseamnă că mint sau că ascund Adevărul, ci doar că indispun pe oricine nu iubeşte pe Domnul.

:24: aha asta era, tu esti ala infailibil si daca nu acceptam ce spui, nu iubim pe Domnul :24:

Exact ideea amicului adventist, va asemanati mai mult decat crezi.

Vezi si ce ti-a zis gpalama, pe sub haina faina care ti-ai tras-o, pute.

Frate... tac eu, să vorbească cei ce L-au văzut pe Domnul:

"De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." (Ioan 14, 15)
"Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui." (Ioan 14, 21)

"Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile." (Matei 19, 17)
"umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului." (Luca 1, 6)

"Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui." (Ioan 15, 10)

"Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui." (I Ioan 2, 3)
"Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem." (I Ioan 3, 22)
"Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el;" (I Ioan 3, 24)
"Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui." (I Ioan 5, 2)

"Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele." (I Ioan 5, 3)

"aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui;" (II Ioan 1, 6)

"Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu" (Apocalipsa 14, 12)

Acum înţelegi, de ce pun eu mereu, aşa multe versete?
Nu eu sunt infailibil, Domnul e infailibil.
Iar Domnul îmi dă mie şi ţie şi tuturor, nişte porunci. Iar eu îţi aduc aminte de porunci, şi îmi amintesc şi eu de ele, ca să le împlinim împreună.

Iar când nu le împlineşti, înseamnă că nu iubeşti pe Domnul. Şi când eu nu le împlinesc, nici eu nu iubesc pe Domnul.

Atât de simplu...

Nu pute/miroase nimic mai rău decât păcatul, patima, neascultarea şi neiubirea. Acestea 4. Ele sunt din neascultarea poruncilor Domnului.

Şi acum repet: Dacă tu sau alţii nu sunteţi de acord cu mine, nu înseamnă că mint sau că ascund Adevărul, ci doar că indispun pe oricine nu iubeşte pe Domnul.
Pentru că nu vreau decât să urmez poruncilor Domnului, silindu-mă în aceasta, cât de mult pot.

Pomeniţi-mă.

Destul de putin, prietene. Asta-i scuza ta. Intemeiata, de altfel.
Mandria ti-e mai putin scuzabila, in rest ai sanse la mantuire.
Pentru ca Scriptura spune ca si cei fara minte vor putea merge pe-a Domnului cale:

Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci. Isaia 35:8

No bloody faith is worth a human life.

Trezeşte-te, "penticostal tradiţional".
Pocăieşte-te !
Ieşi din erezie şi din întuneric şi vino acasă, în creştinism, în Biserică, în ascultare, smerenie, slujirea celorlalţi, vino în comuniunea Sfinţilor.
Vino în Sfânta Ortodoxie, leapădă întunericul înşelărilor hristoşilor mincinoşi la care se închină toţi neo-protestanţii şi toate ereziile, şi adunările lor mincinoase ale harului demonilor-îngeri-de-lumină.

Grăbeşte-te şi vino, altfel nu ai să te mântuieşti !

Pocăieşte-te în numele Domnului, vino mărturiseşteţi păcatele (unii altora) preotului/prezbiterului/păstorului lui Hristos, primeşte Sfânta Împărtăşanie, cu Hristos şi Biserica Sfinţilor Lui şi vei fi viu.

Pocăieşte-te, frate ! Vino, te aşteptăm la Sfânta Liturghie, căci dacă te va prinde moartea în erezie, îţi va spune şi ţie Domnul:

"Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." (Matei 25, 41)

Voi toţi care nu sunteţi creştini, care rătăciţi în eresuri, vă chem în numele Domnului: POCĂIŢI-VĂ !

Care sunteţi risipiţi pe căile întunericului diavolesc, prezentat ca lumină, prin eresurile de orice forme, vă chem în numele Domnului: POCĂIŢI-VĂ !

Vă aşteptăm pe toţi cu lacrimi de smerenie, ale noastre şi ale voastre, să ne recunoaştem greşelile, pe care trebuie să le mărturisim unii altora, cum ne învaţă Scriptura. (Iacov 5, 16)

Şi preotul lui Hristos, ales şi uns prin Duhul Sfânt şi prin punerea mâinilor, ne va da dezlegare de păcate, după cum i-a fost dat putere de la Hristos prin Apostoli (Matei 18, 18) şi vom intra în turma cea mică (nu mare) a lui Hristos (Luca 12, 32), pe cărarea cea strâmtă şi grea, care duce la Împărăţia Cerurilor, şi care puţini o află. (Matei 7, 13-14; Luca 13, 24)

Luaţi binecuvântare de la preotul lui Hristos (Evrei 7, 7) şi îmbrăţişaţi-l cu sărutare sfântă (Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesaloniceni 5, 26) sărutarea să i-o daţi pe mâna dreaptă cu care vă dă binecuvinterea Domnului, sau pe obraz, pe frunte, unde vreţi şi ascultaţi de preotul lui Hristos, fiindcă este din Apostoli (Luca 10, 16) şi astfel veţi fi vii.

Veniţi neîntârziat la pocăinţă şi la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine.
Altfel nu vă veţi mântui, frăţiorii mei iubiţi.
În orice erezie a-ţi fi fost, Dumnezeu vă iartă, dacă aveţi "duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi." (Psalmi 50, 18)

Pocăiţi-vă, o!, voi toţi neo-protestanţi, pocăiţi-vă ! Altfel nu veţi moşteni Împărăţia Cerurilor.

Port multă durere în suflet pentru voi şi vă iubesc în Hristos.

Vă iubesc nefăţarnic şi neprefăcut, vă iubesc nespus...

nu poate omul gresi, cat poate Dumnezeu ierta