Mulţumeşte-I, mulţumeşte-I, cum altfel?
Dar fă-ţi tratamentul, dacă tot ai ajuns în Bolniţă.
Oare, când erai în halul în care erai (aşa cum zici că a spus părintele) Dumnezeu te-a tocmit să vorbeşti de rău pe psihologi şi pe psihiatri?
Fă-ţi tratamentul sfânt al pocăinţei şi nimic altceva, că pentru asta te-a dus Dumnezeu în Biserica Lui!
Pentru început, poate că ar trebui să te abţii de la comentarii în domeniile unde nu ai căderea să emiţi judecăţi de valoare. Ar fi un prim semn de însănătoşire, cred.

P.S. Cât despre faptul că scrii despre un preot că ar fi afirmat acel lucru, greşeşti pe mai multe planuri simultan:
a) divulgi o opinie personală a preotului, fără a dovedi că ai consimţământul lui în prealabil; te arăţi indiscretă, slobodă la gură în chestiuni care ţin de taina relaţiei duhovniceşti; prin asta rişti în primul rând să pierzi darul chemării în Biserică.
b) pui pe părinte (cum dealtfel ai mai făcut şi în alte postări pe alt topic) într-o postură negativă; aici în conflict cu specialiştii din domeniul laic al tulburărilor sufleteşti; prin aceasta aduci duh de dezbinare între laicat şi Biserică, lucru deloc creştinesc, deloc folositor.
c) loveşti în imaginea psihologului şi a psihiatrului folosindu-te ca argument (perfid?) de presupusa autoritate a părintelui în chestiuni care nu îl privesc, de fapt - deoarece preotul nu are menirea de a evalua terapia psihologică ci doar pe aceea de a păstori duhovniceşte pe credincioşi.
d) arăţi lipsă de cunoştinţe şi de discernământ în chestiuni pe care le abordează cu prudenţă cei mai buni terapeuţi care sunt totodată şi credincioşi creştini sau chiar preoţi - anume, în domeniul fin şi complex al aşazisei psihoterapii ortodoxe.
Poate ar fi cazul să iei aminte şi să-ţi smereşti puţin mintea şi vorba.

Deh, Mihnea, fiecare cu lotul lui...:)
Mă aflu exact la polul opus faţă de experienţa ta: lucrez mai mereu cu oameni credincioşi, oameni care se ţin din copilărie de cele bisericeşti şi care au diverse tulburări psihice - de la atacuri de panică la consum abuziv de substanţe, de la depresie cu tentative de suicid până la tulburări psihotice cronice, de la tulburări banale din sfera stresului până la tulburări structurate de personalitate, de la divorţ la doliu etc. Majoritatea sunt creştini.

De aici două concluzii posibile:
a) ori diagnosticul de depresie este pus greşit sau nu e pus când ar trebui;
b) ori depresia, cum spuneam, nu cruţă pe nimeni (aşa cum nici gripa, nici vărsatul de vânt, nici paralizia pleoapei ochiului stâng, nici Alzheimerul, diabetul ori moartea), indiferent de credincioşie.

Sper că nu susţii, cum îmi pare că am sesizat printre rânduri, că pacienţii tăi nondepresivi sunt ... catolici, iar cei depresivi sunt neoprotestanţi, musulmani, budişti şi, evident, ortodocşi!......:)

Cuvintele dvs., chiar de nu ati avut intentia asta, ma fac sa ma gandesc la un mare adevar - ca Dumnezeu este singurul doctor al sufletelor si al trupurilor noastre. Ce bine ca exista Dumnezeu si slujitorii lui, preotii, plini de har tamaduitor!

Daca vrei sa fii depresiv, in fiecare minut poti sa fii. Te poti considera o victima pentru N motive mai mult sau mai putin importante. In plus, necuratul, care ne lupta prin patimile noastre, nu prin altceva, e foarte inventiv. In fiecare minut ne poate trimite ganduri nocive despre aproapele sau chiar despre Dumnezeu. Scopul final al lucrarii lui este acesta: sa ne vare in deznadejde.

Un crestin trebuie sa lupte sa nu ajunga in aceasta stare, sa aiba trezvie si sa citeasca pentru a deosebi gandurile care-i vin de la Dumnezeu de cele care vin de la vrajmasul. Daca nu face acest lucru, desigur poate sa apeleze la metode care nu-i cer nici post, nici rugaciune si, mai ales, nu-i cer smerenie!

Cine e capabil sa se smereasca in fata lui Dumnezeu si sa-si recunosaca pacatele pe care le face zilnic cu vorba, cu fapta si mai ales cu gandul nu mai trebuie sa se umileasca in fata psihiatrilor si a psihologilor.

Oare de unde aceste reacţii radicale la adresa psihologilor şi a psihiatrilor?

De unde ideea că în faţa lor te umileşti?

Desigur, Dumnezeu este doctorul sufletelor şi al trupurilor, iar Biserica şi preoţii ne ajută să fim sănătoşi. Asta nu înseamnă că nu vom mai avea nevoie de medici, sau unii dintre noi chiar de psihologi şi psihiatri.

Dar dacă părintele duhovnic îţi recomandă să urmezi şi sfaturile, respectiv tratamentele unor specialişti în domeniul acesta mult controversat, veţi zice că acest preot greşeşte? Sau n-o fi bun slujitor al lui Hristos... Doamne iartă-mă!

Părerea mea este că nu ştim noi căile prin care lucrează Domnul. Personal nu sunt pentru a merge la un medic etc. pentru orice fleac, dar nici să cădem în extrema cealaltă nu mi se pare sănătos.

A se mai citi fragmentul din Părintele Nicolae Steinhardt...

A SE UMILÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situație de inferioritate față de cineva (pentru a-și atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate față de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
Sursa: NODEX (2002)

Orice boala ne poate face sa devenim umili. Iar cand cerem ajutorul de la Dumnezeu sau de la un medic, automat o facem de pe pozitia celui care cere ajutor, nu de pe a celui care il da.

Te consideri o persoană tămăduită prin harul preoţesc?
Slavă lui Dumnezeu, dacă aşa stau lucrurile.
Dar în ce constă tămăduirea de care sugerezi că ai avut parte (ai scris doar că erai într-un hal...)? Poţi face vreo precizare lămuritoare?
Fără indiscreţii inutile, desigur; totuşi zi-mi ceva limpede, ceva care să poată fi împărtăşit altor creştini. (Îţi reamintesc că nu constituie un păcat să mărturisim vindecarea pe care ne-a adus-o Dumnezeu, precum vedem că se întâmplă în Biserică şi cum găsim chiar în Evanghelie, adeseori.)

*
Hristos este Doctorul. Cum înţelegi că lucrează El? Poţi să expui, fie şi succint?
Crezi că Dumnezeu nu lucrează şi prin oameni? De pildă prin medici, prin psihologi, prin aproapele?
Bunul samarinean era Dumnezeu? Sau om? Dacă a fost om, de ce nu a trecut mai departe lăsînd pe Dumnezeu să se ocupe de cel rănit?
Cel care face un gest de milostenie e Dumnezeu? E Înger? E Arhanghel? Sau e om dăruit cu iubirea de aproapele?

*
Preotul plin de har merge vreodată la doctor pentru ajutor? Dar la psiholog? Dar la psihiatru? Iar dacă mulţi preoţi solicită servicii medicale şi psihologice/psihiatrice, ce înţelegi din asta?

*
Călugării apelează vreodată la medic? Dar la psiholog? Dar la psihiatru?
Mânăstirile colaborează cu vreo clinică medicală?

*
Cunoşti în Biserica Ortodoxă vreo interdicţie de a solicita (sau de a oferi) ajutor medical? Dar ajutor psihologic? Dacă ştii vreo oprelişte, te rog precizează conţinutul şi sursa, să luăm şi noi act de realitate.

Cum ţi se pare simpozionul internaţional cu tema "Valenţe terapeutice ale spiritualităţii ortodoxe şi direcţii principale în dezvoltarea psihologiei umane" prezentat aici: http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...atii-ortodoxe/

Dar ultima propoziţie din textul următor? http://ziarullumina.ro/viata-biseric...r-defavorizati

,,Să învieze şi sufletul tău, roaba lui Dumnezeu M.! De la surioara ta K. am aflat trista poveste a vieţii tale. [COLOR=#ff0000]Din inimă te compătimesc şi după puterea mea ma rog pentru tine, să-ţi dăruiască Domnul mila Sa. Copilaşul meu! Numai la Domnul şi întru Domnul îţi poţi găsi pacea sufletească. Sufletul tău chinuit, numai intru Domnul, întru pocăinţă şi îndreptarea vieţii îşi poate găsi bucuria. [/COLOR]
Păcatul cu otrava sa omoară sufletul omului. Şi sufletul înviază datorită lucrării învioratoare a pocăinţei. Dacă te vei pocăi, vei vedea prin propria ta experienţă adevărul cuvintelor mele. Să se depărteze de la tine orice deznădejde! Domnul îşi întinde sfintele Sale mâini, ce sunt gata să te primească, ca pe orice alt păcătos, ce se căieşte, în braţele Tatălui. Dacă Domnul nu îi respinge pe păcătoşii ce se căiesc, cum au fost vameşul, desfrânata, Pavel-apostolul, cuvioasa Maria Egipteanca şi mulţi alţii, [COLOR=#ff0000]nu te va respinge nici preotul ortodox. Numai să te căieşti, numai sa zici din inimă: „Am greşit, iartă-mă!”[/COLOR] De pocăinţa ta se vor bucura şi Domnul, şi îngerii, şi oamenii lui Dumnezeu. Stăruinţa în păcat îi întristează. Aşadar, apropie-te de Domnul cu smerenie şi pocăinţă, leapădă atracţia faţă de păcat, gustă din cupa pocăinţei şi vei vedea bunătatea lui Dumnezeu, căci se spune: “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”. Domnul să te inţelepţească. Chem asupra ta binecuvântarea lui Dumnezeu."



Sursa:


http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...de-si-sa-vina/

Nu mi-am propus sa va judec, nici sa va jignesc. Stilul pe care l-ati ales lasa mult de dorit. Prefer sa nu raspund intrebarilor dvs. si sa fiu clasificata ca lipsita de argumente, decat sa ajungem sa ne contrazicem fara niciun folos.

Doar incerc sa-mi imaginez ce mina si ce discurs v-ati fi compus, daca m-as fi aratat interesata de serviciile dvs. Daa.., un om calm, respectuos, un bun crestin, un bun psiholog. In schimb, n-ati reusit decat sa-mi oferiti o imagine care nu inspira incredere.

Retineti, va rog, un aspect. Un adevarat crestin ortodox practicant poate fi oricand si un bun psiholog, viceversa muult, mult mai greu sau deloc...

Ţi-am cerut să răspunzi la întrebări simple şi clare. Întrebări pe care ţi le poate pune orice creştin pentru a afla cine eşti de fapt şi ce faci aici pe forum.

Răspunde ca un creştin, dacă tot te dai ortodoxă! Arată-ne cine eşti cu adevărat, nu te mai preface şi nu mai vinde castraveţi grădinarului.