Un fals popular printre (tot mai) numeroşii susţinători ai versiunii mitologizate a activităţii părintelui Arsenie Boca. Primele patru volume ale Filocaliei, publicate în intervalul 1946-1948 la Sibiu, este rodul ostenelilor aproape exclusive ale părintelui Dumitru Stăniloae încă din perioada studiilor ateniene (1927-1928) şi continuate apoi până în 1981. Părintele Arsenie Boca a realizat într-adevăr coperta (viziunea grafică) a primelor patru volume, reluată apoi, cu unele ajustări, în toate ediţiile ulterioare până în ziua de azi.
Arsenie Boca nu a adus copii ale Filocaliei, întrucât profesionistul desăvârşit care a fost (şi este în prezentul continuu al Bisericii) Dumitru Stăniloae deţinea deja o mare parte din documentaţia legată de Filocalii la data când s-a cunoscut cu Arsenie Boca. În plus, acesta din urmă nu avea competenţele necesare unei implicări reale în opera de traducere, dar probabil că l-a susţinut/încurajat pe părintele Stăniloae aşa cum vor fi făcut mulţi dintre apropiaţii marelui teolog român.

Nu ştiu dacă părintele Arsenie Boca ar aproba frenezia asta mitologizantă şi mentalitatea de ashram ortodoxist ce-i parazitează posteritatea, transformându-l într-un lider de nişă sectară în interiorul Bisericii. Un subiect de meditaţie bun pentru toţi cei căzuţi în acestă erezie a iubirii care este idolatrizarea!

Contribuția la colecția Filocalia

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca "ctitor de frunte al Filocaliei românești".

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. Dacă această sursă minte atunci mint și eu. Dar am alte surse, relatări ale celor care l-au cunoscut (sunt relatate în cărți, în mărturii) că părintele a ajutat la aducerea din muntele Athos a Filocaliei (primele 4 volume) și că a ajutat la editarea lor. Am găsit relatări că Părintele Serafim Popescu de asemenea a contribuit la aducerea Filocaliei în țară, el râmânând încă un an în muntele Athos după ce Părintele Arsenie a revenit în țară.

1939 – Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Arsenie scrie dupa dictatul Parintelui Staniloae, realizeaza coperta Filocaliei si sustine lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le procura. Pe buna dreptate Parintele Dumitru Staniloae il numeste „Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti”.

A iubi un om a lui Dumnezeu, un Sfânt al nemului nostru, un Sfânt canonizat de popor nu cred că este o erezie.

Eu știu că în multa evlavie și iubire pe care o are cineva pentru un Sfânt se ascunde marea dragoste și evlavie față de Dumnezeu Cel în Treime și față de Maica Domnului. Fără îndoială că acela care îi cinstește pe Sfinți o cinstește mai mult pe Maica Domnului. La fel cum cel care o cinsteșlte mult pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu firește că cinstește încă mai mult pe Preasfânta Treime.

Eu mai știu că Sfinții, fiind purtători de Duhul Sfânt au grijă să te îndrepte către Sfânta Treime, Maica Domnului și către ceilalți Sfinți.

Uite aici părerea unor etaloane ale BO:
„Părintele Arsenie Boca e un fenomen unic în istoria monahismului românesc” – Pr. Dumitru Stăniloae

Alte ”idiolatrizări”, majoritatea preoți, călugări, înalți sau preasfințiți: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=120

Mda...unde dai și unde crapă...nu am nimic cu persoana ta...iar dacă te simți atacată iartă-mă...dar nu pot fi impasibil la anumite cocluzii pripite pe care tu le-ai tras. Am subliniat o dată aceste aspecte, deci nu mai are rost să le mai repet.

În utimul meu mesaj am precizat că nu am nimic cu tine. :1:

În rest îți doresc multă pace.

Nu comentez veridicitatea informaţiilor cuprinse în wikipedia, ca să nu mai lungim vorba inutil, aşa cum aţi făcut voi pe alt topic. Doar în treacăt fie spus, în 1939 părintele Stăniloae poseda deja nu una ci mai multe versiuni ale Filocaliilor. Dumitru Stăniloae n-a fost un lăutar al spiritualităţii ortodoxe, ci un traducător şi cercetător de primă mână, care nu-şi punea semnătura pe un text până nu parcurgea tot ce s-a scris şi tradus în domeniul respectiv. Poate că nu ţi-ar strica o documentare mai serioasă, din surse autorizate, pe tema istoriei Filocaliei, de la ediţia princeps din 1782 şi până în prezent, cu accent pe prima parte a secolului trecut, ca să-ţi faci o idee asupra materialului pe care părintele Stăniloae l-a avut la dispoziţie în momentul când s-a apucat de traducerea românescă. Afirmaţia "deci datorită efortului acestui Părinte Arsenie Boca avem noi filocaliile" este o minciună cât munţii Făgăraşului, care îmi confirmă faptul că deja în cazul tău şi a altora putem vorbi de o monomanie "Arsenie Boca" suspectă de idolatrizare, însă asta nu mai e treaba mea, fiind o afacere între voi şi Dumnezeu, cu medierile indispensabile ale Bisericii.

Încă o mică observaţie legată de fraza: "Eu mai știu că Sfinții, fiind purtători de Duhul Sfânt au grijă să te îndrepte către Sfânta Treime, Maica Domnului și către ceilalți Sfinți."

Istoria creştinismului ne arată destul de limpede că Însuşi Dumnezeu respectă libertatea omului până într-atât că ne lasă să cădem în tot felul de exagerări, falsificări, denaturări ale evlaviei, toate săvârşite, desigur, cu bună credinţă şi motivate de un zel şi o dragoste iniţial bune, dar contaminate pe parcurs de subiectivism extrem sau poate chiar cu infiltraţii demonice.

Eu ți-am relatat informațiile pe care le dețin și pe care le susțin și alții. Nu contest că nu poate fi greșită, inclusiv sursa wiki. După cum observi în edițiile Filocaliei nici măcar nu este precizat Părintele Arsenie că ar fi ctitor sau că ar fi contribuit cu ceva. Asta poate spune ceva, dar nu are sens să insist, poate îți vei da tu singur seama la momentul potrivit.

Despre părintele Aresenie vom vedea noi în curând cine a fost, degeaba o tot cotim și ne ascundem, adevărul este unul singur și va dăinui până în veac. Putem să ardem tot, să ascundem tot ceea ce a făcut părintele pentru neamul nostru...dar un lucru nu putem face: să oprim oamenii care merg zilnic la mormântul acestuia, un loc plin de Duh Sfânt. Vezi e ușor să anulăm orice informație sau sursă și le să le facem neveridice, dar adevărul nu îl putem ascunde căci Dumnezeu îl va scoate la suprafață.

Nici eu nu vreau să insist sau să continuăm în polemici dicuția pe tema aceasta, eu unul cred că Părintele a ajutat ...hai să nu spunem a ctiorit ca să nu deranjăm pe nimeni...și aspectul acesta cred că se regăsește undeva și în relatările Părintelui Stăniloaie.

”În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea stareţului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menţionat. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane de pr. dr. Mircea Pacurariu (Ed.Stiinta, Chisinau, 1993). Contribuţia la colecţia Filocalia Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziţie manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură”.

In prima editie a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste pe Arsenie Boca "ctitor de frunte al Filocaliei româneşti".

ps: cât adevăr este în aceste relatări, Dumnezeu știe mai bine, eu nu mă împotrivesc lor, dar să știi că am luat aminte la ceea ce ai spus și am să mai sap.

O singură problemă aș dori să pun: cunosc câteva pesoane care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, unii dintre ei i-au fost apropiați. Aceștia sunt preoți, călugări, alții cu funcţii înalte în administraţia bisericească, alții mireni. Dacă clericii o să-mi confirme ceea ce eu susțin, tu ai puterea să crezi? Am să-i înregistrez eventual. Sau vrei dovezi clare, scrise?

Pot să o fac şi eu, nu-i nevoie să-i înregistrezi, cu jumătate din lista de "etaloane" ale BO postată de tine mă cunosc personal. Ţin totuşi să-ţi corectez o eroare de percepţie: eu nu sunt un detractor al părintelui Arsenie Boca, însă cred că orice evlavie, fie ea cât de răspândită în popor, trebuie ţinută departe de primejdia căderii în mitologie şi idolatrizare monomaniacă. Arsenie Boca este o figură marcantă a ultimei jumătăţi a secolului trecut, dar n-a fost, şi nu este, buricul ortodoxiei româneşti.
Cimitirul de la Sihăstria este plin de sfinţi, cu fapte minunate şi tot ce trebuie pentru sinaxar bifat, însă niciunul dintre prietenii Domnului ce odihnesc acolo n-a declanşat o industrie propagandistică profitabilă şi un val seismic pietist cum se întâmplă în contul părintelui Arsenie Boca. Sunt destule indicii dubioase în jurul acestei mişcări de mase care trebuie tratate cu discernământ şi dreaptă socoteală, ca să nu repetăm cumva rătăcirile, urmate de isterii religioase colective, de tipul Maglavit sau Pucioasa.

O scurtă observaţie în privinţa manuscriselor aduse de părintele Arsenie Boca de la Athos. Cunoaştem astăzi faptul că prima traducere românescă a florilegiului de literatură duhovnicească cunoscut sub numele de "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" editat de călugărul Nicodim Aghioritul cu sprijinul mitropolitului Macarie al Corintului, a fost realizată de stareţul Paisie Velicikovski împreună cu ucenicii săi, traducere care n-a văzut lumina tiparului, fragmente din ea circulând o vreme sub formă de manuscrise împrăştiate prin mediile monahale. Părintelui Stăniloae i-a fost aproape imposibil să refacă întregul puzzle (indispensabil pentru standardele lui de lucru) al traducerii paisiene din surse existente în ţară. Prin urmare nu-i exclus să-i fi rugat pe prieteni şi cunoscuţi să caute prin mănăstirile româneşti de pretutindeni manuscrise copiate ale acestei traduceri. Cu îngăduinţa Domnului, nici în ziua de azi nu poate alcătuită o ediţie completă a Filocaliei lui Paisie Velicikovski şi a ostenitorilor împreună cu el.

Bine, atunci am să o fac doar pentru mine.

Mă bucur, nici nu am perceput altfel lucrurile.
De acord cu tine. Dar Părintele Arsenie Boca a fost și rămâne un fenomen unic în istoria poporului nostru. Nu afirm eu acestea ci chiar acești părinți care și ei la rândul lor au fost prigoniți de regimul comunist. A fost unul printre cei care Dumnezeu ne-a dat puterea de a nu ne pierde credința în timpul regimului comunist. De semenea sunt Sfinții Martiri de la Aiud. Apoi sunt mulți alți părinți pe care nu are sens să-i pomenesc, îi cunoaștem foarte bine.

De acord cu tine, dar te întreb părintele Arsenie a declanșat acest fenomen?

Apropo ești departe de a intrepreta corect ideea cu acest val seismic pietist de care tu amintești. Așa ca o ultimă întâmplare îți pot relata că un părinte de Mănăstirea Hadâmbu care a venit în Ardeal, în perelinaj cu Icoana Maicii Dommnului făcătoare de minuni, avea în buzunar un teanc de poze cu Părintele Arsenie (hai să le spunem poze) și le împărțea mirenilor care se ichinau la icoana. Am avut ocazia să discut cu acest părinte care mi-a spus că nu l-a cunoscut pe părintele, dar are mare evlavie la părintele. Spunea că el mereu poartă iconițe cu Maica Domnului și Părintele Arsenie pe care le împarte oamenilor. Părinții care slujesc la biserica unde eu merg, au mare evlavie la Părintele Arsenie. În amebele biserici surori (sunt 2 biserici sub aceeași parohie) sunt icoane ale părintelui, pe care noi le cinstim. Unul dintre părinți l-a cunoscut pe Părintele Arsenie și ne povestește foarte mult de el, a scos chiar o carte. Nu spun astea spre laudă, ci doar pentru a mă face mai bine înțeles. Cunosc două mănăstiri, cărora doresc sa le păstrez anonimatul, unde Părintele Arsenie este pus la loc de cinste. Și oare câte mănăstiri or mai fi care chiar dacă nu îl pun pe părintele la loc de cinste, viețuitorii de acolo îl au pe părintele în suflet? Vezi pietismul de care tu amintești pleacă din sânul bisericii cu binecuvântare, iar unda de propagare eu tind să cred că ține de sfințenia celui care a inițiat-o.

Nu neg faptul că eu sau alți depți ai părintelui nu putem greși. Cu siguranță avem și noi greșelile nostre, eu unul mi le asum, ca dovadă am să certcez mai în amănunt cazul cu Filocalia. Sfânt nu este egal cu infailibil, din exterior este posibil ca această ideea să fie percepută, aici poate este marea mea greșeală. Dar prea multe idei care dau cu bâta în baltă îmi stârnesc râvna aceasta.

Nu poți compara mormântul Părintelui cu cele două cazuri. Pentru a nu mai dezbate pagini interminabile pe acest topic și pentru a evita stârnirea altor adepți ai părintelui, dacă nu te deranjează aștept pe privat indiciile dubioase de care amintești.

NU astept raspuns
 

Ce aberație și afirmația asta... apropo, se zice pelerinaj, nu
'perelinaj". :) in fine, the end ptr subiectul AB.

Poate dacă încadram pietismul între ghilimele, înţelegeai şi tu. Aberaţii sunt concluziile pe care tu le-ai tras şi eu ţi le-am făcut cunoscute.
Aşa este, mulţumesc de observaţie.

Păi vezi că în subiectul topicului tocmai l-ai prins şi pe AB. Şi de fiecare dată când ţi se dă ocazia nu omiţi să mai tragi câte o concluzie specifică ţie...Din respect pentru alţi useri ai putea reedita subiectul topicului, eliminându-l pe AB...