| Ekaterina |
09.04.2012 00:54:25 |
Am citit un frumos cuvant al Sfantului Evloghie, Patriarhul Alexandriei la Duminica Floriilor. Scriu cateva fragmente care mi-au placut in mod special.
A venit timpul; sa nu dormim, sa inalam mintea catre Dumnezeu, sa nu stingem duhul, sa aprindem faclii vesele, sa innoim haina sufletului, sa purtam ca niste biruitori stalpari, sa strigam impreuna cu multimea, slavind precum pruncii: „Osana, binecuvantat Cel ce vine intru numele Domnului”.
Iarasi intra in Ierusalim, iarasi se pregateste cruce, iarasi este rupt zapisul lui Adam, iarasi se deschide Raiul, iarasi talharul se face locuitor al sau, iarasi Biserica dantuieste, iarasi Sinagoga cea vicleana ramane vaduva, iarasi demonii sunt rusinati, iarasi iudeii turbeaza, iarasi credinciosii se mantuiesc. Toate praznuiesc, toate lauda pe Stapanul, cerurile se veselesc, muntii se bucura. Rauri plesniti, apropiati-va, vuiti vazand plinirea graiurilor prorocilor! Muntilor strigati, pruncilor laudati, ucenici propovaduiti, preoti graiti, neamuri adunati-va!
Ingerii au spus „pe pamant pace”, oamenii au strigat „pace in cer”; caci S-a aratat intre ei Cel ce striga catre toti: „Pace voua”, catre care prorocul se ruga spunand: „Doamne, Dumnezeul nostru, pace da noua”, adica trimite pe Fiul Tau Unul nascut, ca sa Te impaci prin El cu noi, de vreme ce ai sa vezi firea noastra unita cu Tine prin El. Aceasta pace vazand-o cetele ingerilor au cantat: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace”; adica desavarsita impacare a lui Dumnezeu cu vrajmasii, despre care pruncii afland strigau: „Osana, pace in cer si slava intru cele inalte”, deoarece cei ce erau candva vrajmasi intre ei, s-au infratit acum.
|
