frumos comentariul. chiar mi-a placut, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine.
te felicit pentru credinta ta.
"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

Nu stiu cat este "pedeapsa" si cat este consecinta fireasca a lepadarii lui Dumnezeu din viata noastra.

Cel putin la nivel social si istoric.. cum sa ma fac ca nu vad ca "platim" pentru deciziile luate de altii inaintea noastra si pt. viata aleasa de aceia.

Cred ca multe lucruri "mici" pe care le facem astazi sau.. dimpotriva, nu le facem din nepasare si impietrire, se vor intoarce impotriva propriilor copii si nepoti (daca vor mai exista copii si nepoti..)
De la cele mai mici lucruri.. (cum ar fi sarirea peste rugaciunea de seara a copilului.. nespunerea unui cuvant bun etc..) sau si mai mici.. toate se vor intoarce ca un tavalug peste generatiile urmatoare, amplificate in efecte.

Unde a dus perimarea/ignorarea cuvantului patriotism si necunoasterea istoriei, lipsa de respect fata de eroii neamului?

Sau unde a dus acceptartea avorturilor? (R: la generatii educate intr-un egoism monstruos, "selectate" cu grija de parintii.. pe viitor f probabil batranilor li se va da "dreptul" de sinucidere asistata.. ca batranetea si boala sunt realitati negate de care nu vrea sa stie nimeni)

Astea au fost doar niste exemple.. dar exista dovezi cu nemiluita ca fiecare decizie "marunta" influenteza colosal pe cei care vor veni dupa noi...
Dar cine sa le vada? Ca astea nu se vad la televizor..


Deci, da.. copiii sufera pt pacatele parintilor.
Dar doar ca sa se intoarca la Dumnezeu.

Vorbesc despre noi, oamenii. Despre alegerile noastre rele: să mințim, să disprețuim, să furăm, să rănim, să ucidem.
Vorbesc despre răul pe care-l săvârșim prin păcatele noastre. Împotriva lui Dumnezeu și împotriva semenilor.
De multe ori omul bagatelizează grozăvia păcatului săvârșit. Avem un sistem diabolic de protecție a păcatului personal, de explicații, de justificări pentru răul pe care-l săvârșim noi. Văd bine paiul din ochiul celuilalt dar când vine vorba despre mine am toate justificările.

Doar Duhul Sfânt poate arăta unui om cât este de păcătos și doar atunci când Duhul Sfânt îi descoperă omul vede cu adevărat urâciunea păcatului. De aceea Mântuitorul când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt pe pământ a spus că acesta „va vădi lumea de păcat”. Fără prezența Duhului Sfânt în el, omul va considera mereu ca el „n-a omorît pe nimeni”.

Eu am fost unul care am zis despre mine că n-am nevoie de pocăință. Mă vedeam un om moral. M-aș fi pocăit dar nu aveam păcate. Aveam despre mine o părere mai bună decât despre creștinii care mergeau la Biserică. Intr-o zi, în timp ce citeam despre cum va fi în cer, am auzit parcă o întrebare în mintea mea: „Te crezi un om moral. Ești suficient de curat pentru a intra aici?”. M-am îngrozit atunci și am văzut în viața mea multe lucruri pe care nu le văzusem: invidie, minciună și încă multe altele.

Încă păcătuiesc. Prea mult. Dar mă pocăiesc. Adică regret păcatele și încerc, cu ajutorul Duhului Sfânt, să nu le mai fac. Pentru că asta înseamnă pocăința, nu a trece la pocăiți.


Toți oamenii fac răul. Cei care nu vor să se pocăiască vor ajunge să primească pedeapsa lui Dumnezeu.
Cam asta voiam să zic.

Nu, nu pot sta impreuna cele doua fete ale monedei, sunt de acord cu dvs si va inteleg frustarea. Dar nu pot sa inteleg cum de suntem unii oripilati la fenomenul Pitesti, unde cativa tortionari ordinari au chinuit cumplit niste oameni doar pentru a se lepada de credinta, si acceptam cu seninatate sa-I punem in spate lui Dumnezeu razbunarea, chinurile si torturile cumplite din iad, si nu de 5 luni sau 1 ani de zile, ci pe o VESNICIE (Scotman, sa nu iei ca un apropo la tine, ca nu este, te asigur si chiar te inteleg). Stiu ca vor veni cu citate din Biblie, dar eu voi ramane la ceea ce a spus Insusi Dumnezeu prin FIUL SAU despre EL: ca e DESAVARSIT si ca e TATAL NOSTRU. Un tata nu-si chinuie fii chiar daca sunt rai, ii indeparteaza de la el dar nu-i chinuieste. Nu spun sa va luati dupa mine pentru ca eu n-am plasa de siguranta. Cel ce crede intr-un Dumnezeu gelos si razbunator are plasa de siguranta in cuvintele autorilor Bibliei si se pot dezvinovati: Doamne, asa scrie la Biblie, asa citim. In plus daca Dumnezeu e desavarsit asa cum spun eu, au plasa de siguranta a nemarginitei Sale mile si a iertarii lor daca au indeplinit celelalte cerinte. Adica un Dumnezeu Atotbun nu se supara daca cineva il vede aspru si razbunator, dar un Dumnezeu razbunator probabil se va razbuna pe mine pentru indrazneala de "cosmetizare". Deci, sfatul meu, lasati-va plasa de siguranta si nu mergeti dupa mine. Sunt doar exemplul negativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc pentru raspunsuri, apreciez implicarea tuturor, mi-a placut mult articolul postat de Marius.

Doamne ajuta-ne pe toti!:)

MariS,nici o problema.De obicei, cand le iau direct, parca mai am timp sa ma dezmeticesc.Doare cand iti vin usor din spate da toate-s vechi si noua-s toate.Pregatisem un post lung dar am constata ca as fi apelat iar la plase de siguranta,citate biblice si ipocrizie din plin.Ce drept am eu sa le spun oamenilor ce sau cum sa creda?La final toti vom afla raspunsul.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

Ești un exemplu pozitiv pentru mine, MariS.
Unul dintre nu multele de pe forum.

Nu cred că Dumnezeu este vinovat de chinurile iadului. Cred că păcatul este ceva groaznic și cei care-l săvârșesc vor fi vinovați ei înșiși pentru că nu s-au pocăit și au respins oferta împăcării prin Jertfa lui Isus.

Iartă-mă pentru chestia cu „cosmetizarea”. Mi se întâmplă ca atunci când vorbesc cu cineva să nu mai țin cont decât de persoana cu care vorbesc. Voiam să-i prezint lui Dumitru modul în care îl înțeleg pe Dumnezeu si am rănit pe alții. Încă o dată, scuze.

N-am nicio problema cu supararea, domnule Pavel77, n-aveti de ce sa va scuzati, eu stiu ca nu la mine faceati referire, dar m-am invatat sa arunc eu intai cu piatra in mine ca atunci cand o primesc de-afara sa nu mai fiu surprins si sa nu ma plang. Eu am doar nedumeriri, si-mi exprim credinta mea, cea pe care fiinta mea o accepta, desigur citita si studiata si la Sfintii Parinti, dar recunosc ca s-au impregnat in mine doar acele conceptii conforme, nu confortului lumesc, ci structurii mele sufletesti. Nu pot minti sa spun ca eu cred intr-un Dumnezeu razbunator, chiar daca mi s-ar dovedi ca este asa. Nu pot, PUR SI SIMPLU. Si prefer sa spun adevarul decat sa ma mint pe mine sau pe altii si in niciun caz pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu pot sa-i accept si pe cei care vad altfel decat mine, ba mi se pare ca trebuie sa ai o credinta cu mult mai mare decat a mea sa poti crede din toata inima intr-un Dumnezeu razbunator si gelos. Mie mi-e mai usor, recunosc, de-aia si credinta mea e mult, mult in urma altora.
Am o problema, recunosc, cu cei care ma citeaza si o "iau in freza" din cauza mea. Melissa draga, nu-ti pune pielea la bataie din cauza mea, lasa bataia pentru mine ca am pielea tabacita, si chiar imi face bine la smerenie cateun "masaj" din asta "fratesc". Iana draga, ti-am inteles tonul, nu ma suparam nici daca era serios, ca sunt convins ca meritam. Eu sunt ca si copilul ala pe care tatal il batea da' nu stia de ce si cand mama il intreba "de ce l-ai batut pe copil, ma?" raspundea "apai, da' eu mai stiu? las' ca stie el!". O boacana tot o fi facut el. Asa si eu, o boacana tot am facut.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si urmasi nostri mostenesc de la noi inclinatiile spre pacate si consecintele pacatelor daca nu avem grija de sufletul nostru..

MariS draga, cand te citez,inseamna ca sunt de acord 100% cu acel citat,deci imi asum "masajul", pentru ca am acelasi gand cu tine si pentru ca si mie imi face bine la smerenie.Daca mi se adreseaza MIE.
Daca ti se adreseaza TIE sau altuia care in viziunea mea, nu merita trantit pe jos ,nu pot sta pasiva sa vad cum va priveste de sus, "biciul" virtual "fratesc"..Asta este structura mea sufleteasca,vorba ta.:1:
Cand merg pe strada si vad un om cazut, pe bune ca alerg sa il ridic.De ce n-as face-o si pe forum?