Florine, in ciuda a n'spe mii de filosofii ce se vor budhisto-psihologice, nu prea cunosti natura umana.

Nevointa duhovniceasca pe termen lung, nu se poate sustine/sprijini pe un vis, in orice caz nu pe unul de acest fel.

De ce nu?

Scanteia pe care o aprinde Dumnezeu in sufletul nostru trebuie sa fie dupa un anumit sablon - sau neaparat o revelatie de magnitudinea Apocalipsei?

De ce sa gandim in clisee?

Daca Dumnezeu ne arunca un pai, il neglijam si vociferam c-ar trebui sa fie o funie?

Nu! Noi trebuie sa ne agatam de orice semn, de orice indemn prin care ne cheama la El.

Iar in acest caz cand vorbim de un echilibru fragil al balantei credinta-necredinta - orice firimitura, cat de mica, poate fi decisiva pentru mantuire.

Si despre existenta diavolului, ce ai sa ne spui?

Ca esti troll? E o varianta. Poate altii au alte pareri.

Mult mi-ar plăcea să pot fi de acord cu tine. Cândva aş fi fost întrutotul de acord.
Dar vezi tu, Florin dragă, după ce ai păşit pe pod, începi, nu ştiu cum să zic, să ai oarece dispreţ (da!, de trei ori da!) faţă de paie.
Trebuie să fie o formă de smerenie în atitudinea ta, ca şi cum ai fi acea femeie care se mulţumea şi cu firimituri, precum câinii... Hodoronc tronc, după 2 milenii de la Jertfa Mântuitorului? Hîm...
Să te ţii la pai când ţi se întinde ditamai podul, tocmit cu sânge sfânt....
Să fie prostie crasă această poziţie? Infatuare? Răzvrătire? Curiozitate infantilă, plebee? Tu cum ai numi această atitudine?
Eu nu ştiu. Doar mă întrebam cu voce tare.
Spre oarece lămurire, hai să revedem împreună un frumos film ajutător: https://www.youtube.com/watch?v=14cS_XgguL0
Despre paie şi piatră. Salut!

Cezar,
dificultatea lui Cristi nu era o alegere intre visul sau si Jertfa Mantuitorului - ci oscilatia intre credinta sau necredinta.

Daca un vis mai deosebit decat celelalte il poate ajuta sa incline balanta spre credinta - atunci de ce sa-i spunem ca poate este diavolesc, faramitura nesemnificativa sau casuta de paie?

Daca ceva ne incurajeaza sa credem in Dumnezeu atunci de ce sa nu ne agatam de acel ceva - caci credinta in Dumnezeu precede intelegerea tainica a Jertfei.

Visele inselatoare hranesc nonvirtutea sub ambalajul virtutii. Cand insa un vis ar avea ca efect credinta in Dumnezeu atunci nu avem de ce sa ne speriem. Aceasta nu inseamna sa lasam garda jos - sa ne incredem orbeste in toate visele noastre.

Nu toti avem aceleasi inclinatii, aceleasi perceptii, acelasi traseu spiritual interior desi ne indreptam spre aceeasi destinatie.

E foarte bine sa citim Scara pentru a afla o parere cat mai avizata referitoare la acest subiect. Tot ce ne face sa ne credem proroci este bine sa nu primim, scrie acolo. Tot ce ne aduce aminte de chinurile iadului putem primi. Necuratul poate sa ne descopere in vis si adevaruri, dar cu un pret: se face stapan pe viata noastra.

Vei ajunge in Rai, daca iti vei face griji privind mantuirea, nu daca vei crede ca Raiul ti se cuvine pentru ca asa ai visat. Spovedeste-te si nu te grabi sa crezi asta inainte de a ajunge in Rai. Doreste-ti acest lucru si cauta sa-ti atingi scopul. Dumnezeu sa-ti ajute.