Daca in intelegerea Scripturii o vom lua dupa capul nostru sau dupa tilcuitorii de ocazie , neinvestiti cu har de la Hristos si neiluminati de acesta , vom sfirsi in cele din urma exct in palma satanei (ceea ce se intimpla de fiecare data cind facem asa ceva !) si vom ajunge sa strigam in gura mare ca : nici nu exista Dumnezeu !

De ce tocmai asa ceva ? Pt. ca asa citim noi cu mintile noastre intunecate si in tilcuirea noastra proprie si in instrainarea noastra de trunchiere a Scripturii, conform Psalmului 13/1 : ,,... Nu este Dumnezeu" !

Ori starea aceasta nu este decit luciferica !

Frica de a pune o intrebare, frica de a sustine o opinie in contra majoritatii, frica de a esua, frica de a nu fi pedepsiti... frica ne consuma!

Credinta se arata in fapte, in general. E adevarat ca unele fapte se fac in ascuns (si asa ar trebui sa se faca si faptele bune), dar eu una nu pot spune despre unul care sustine ca se trage din maimuta ca este un om credincios, asa cum nu pot sustine despre un om care isi ajuta semenii, merge la biserica, face milostenie, ca este un om necredincios.

Cred ca, pana la urma, ideea initiatoarei era faptul ca in orice clasificare / generalizare e, inevitabil, si o marja de eroare, pentru ca noi cunoastem in parte anumite lucruri, nu ca toate clasificarile sunt gresite si ce treaba avem noi sa ne judecam aproapele.

Dar despre un om care detoneaza o bomba intr-o piata si omoara zeci de nevinovati? Ce poti spune? E credincios sau necredincios?

:) Tu vorbesti despre un alt sistem de valori. Insa credinta nu poate fi relativizata, pentru ca e una singura.
As zice despre respectivul ca era nebun sau drogat, in nici un caz ca era un bun credincios musulman.:5:

Unii oameni il vad ca pe un martir. Care si-a dat viata pentru credinta sa si a murit pentru ceea ce considera el "adevarat". Ceea ce am vrut sa zic este ca credinta nu ne face automat oameni mai buni ci noi facem credinta mai buna prin faptele si actiunile noastre.

Esti superficial.

Oamenii mint si disimuleaza cand o fac pentru un scop anume, pentru interese proprii, pentru a obtine avantaje materiale, nicidecum spirituale. Un om meschin fara urma de credinta, nu poate poza in om bun, altruist si plin de credinta deoarece pentru el aceasta disimulare este deosebit de obositoare si oricum n-o poate presta pe termen lung. Intotdeauna "mizeria" iasa la suprafata si se vede cu ochiul liber. Este doar o chestiune de timp.

Gesturile necontrolate, detaliile aparent minore, situatiile ad-hoc si cele limita, INTOTEAUNA vor vorbi EXACT despre credinta noastra.

Ai prea mare incredere in capacitatea ta de a evalua oamenii. Multi dintre noi umbla cu crucea pe buze si dracul in inima. Daca cineva crede ca poate avea ceva de castigat mimand spiritualitatea, atunci o va face.

Una e sa iti dai viata pentru credinta (si noi avem martiri), alta e sa le-o iei pe a altora pentru "credinta". O sa imi servesti exemplul cu Inchizitia.

Faptele si actiunile izvorasc din intentie, adica din credinta. Am citit si eu vorba asta la par. Teofil, ca, daca esti om necredincios, dar vrei sa ai credinta, sa faci faptele credintei. Dar cum sa le faci, cand tu esti necredincios?!

Si chiar nu stiu cati musulmani cu capul pe umeri ar vedea ca martir un kamikaze...oricum, se stie ca, in astfel de cazuri, e, mai degraba, un substrat politic, nu religios, asa cum a fost, la inceput, si in cazul Inchizitiei. Nu ii dureau pe ei de catarii aia atat ca refuzau Sfintele Taine si ierarhia bisericeasca, ci mai ales ca refuzau sa recunoasca autoritatea regala...

Vrei sa iti enumar o serie de martiri crestini care au ajuns sfinti dupa ce au savarsit crime in numele Crestinatatii?
Eu subliniam faptul ca omul este cel care conteaza si nu trebuie sa-i justificam faptele prin prisma religiei.