corect, un foarte corect raspuns.

Andrei, pentru mine intruparea Fiului lui Dumnezeu este cel mai potrivit argument. In nicio religie divinitatea nu vine in maxima apropiere, ramane ascunsa- transcendenta. In crestinism Dumnezeu ni se descopera prin Unul din Treime in urma intruparii.

Singura neputinta a Lui Dumnezeu este ca nu poate fi neputincios- la El toate sunt cu putinta!

Frumos spus. Sfantul Ioan Damaschin ne spune ca: "Dumnezeu poate cate vrea dar nu vrea cate poate" Atotputernicia Lui nu se manifesta ca un fenomen care nu mai poate fi controlat. Isi manifesta atotputernicia intr-un mod tainic, personal.

Da, GeorgeVal, este cel mai potrivit argument in religia noastra, nu inteleg insa sursa fricii noastre ca acest argument nu ar aparea si in alte religii la fel de convingator pentru ei. De ce trebuie musai sa ne consideram ceva superior lor, mai destepti mai deosebiti?
Oare levitam, mergem pe apa, avem trairi si simtiri altruiste, superioare altor culturi si religii? Daca da unde sunt ROADELE? DOVEZILE!
Suntrem oare protejati MAI BINE de acelasi Dumnezeu perceput de noi,... decit ei?
Viata ne demonstreaza foarte clar ca NU!
Trebuie doar sa ne rotim privirea in jur si sa ne convingem pe loc ca nu!

Au si ei virfurile lor asa cum le avem si noi pe ale noastre, si deasemenea au si ei ciurucurile lor asa cum le avem si noi, diferenta consta nu in faptul ca la noi Dumnezeul nostru s-a apropiat mai mult decit al lor ci doar CULTURALA, noi ne aparam "credinta,nevoile si neamul,..." iar ei la fel insa altfel declarat, atit!

,de altfel si ei au mii de pagini scrise si ras-scrise despre Dumnezeul lor care a luat infatisari diferite sau a venit cu o droaie de alte ostiri ceresti, cu arcuri si sageti, au stat si au invatat poporul, au murit in lupte, si-au inviat si tot asa...diferenta este doar de ritual

..si din nou repet ca daca ar fi fost complet rupti de divinitate si de Hristos s-ar fi intimplat ceva cu ei, sau noi am fi fost atentionati de Dumnezeu in privinta derapajului in care ei se afla. Nu inteleg de ce ne facem noi griji de altii JUDECINDU-i SI OSINDINDU-I, jucind rolul de avocat al lui Dumnezeu cind, noi suntem vai de capul nostru( uite in ce hal am ajuns ca natiune, comunitate, si cita ura si dispret emanam) si am face mai bine sa nu ne exprimam din frustrari personale ci sa-L lasam pe El sa o faca, dar DIRECT, CLAR!..nu prin intermediari ca tot oameni sunt si deci nu pot fi credibili in totalitate si chiar nici partial.
Avem acest drept dat de Dumnezeu prin discernamint si nu pacatuim daca nu-i credem ci dinpotriva se considera ca ramii treaz!

Andrei, nu cred ca am judecat, insa nu putem egaliza religiile si eu accept tacerea, dar sa privim cu atentie la atitudinea Sfantului Ilie sau a prorocilor, a apologetilor crestini care combateau idolatria sau apostazie. Cred ca in toate religiile sunt reminiscente ale revelatiei primordiale dar si ratacire. Crestinismul consider ca este superior prin Intruparea si Invierea Fiului lui Dumnezeu.

As vrea sa spun ceva in legatura cu fraza: "Nimeni nu va veni la Tatal decat prin Mine".
Parintele Nicodim Mandita ne spune ca Mantuitorul ne este mijlocitor la Dumnezeu pentru noi. Dar nu in sensul pe care il inteleg ereticii (adica nu ca Mantuitorul este Mijlocitor ca Maica Domnului sau ca Sfintii, pentru ca El este Insusi Dumnezeu, nu se poate ruga la Sine), ci prin faptul ca numai Impartasindu-ne cu Trupul si Sangele lui Hristos, putem ajunge la Tatal.

De asta rugaciunea Lui Iisus in forma originala suna asa:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau miluieste-ne pe noi)!

Singurul Dumnezeu bun este cel care este Iubire si care iubeste !
Iar capabil de a iubi este numai un Dumnezeu Persoana, iar nu o singura Persoana, ci mai multe, adica Trei.
O singura persoana este singura, iar intre doua persoane este o limita, o margine si o limitare, in timp ce intre trei persoane este comuniune si deplinatate de comuniune si de iubire. Iubirea este deplina numai in trei, caci in doi este ceva egoist si nefiresc.

Dumnezeul credintelor orientale este un "dumnezeu impersonal".
Nu se poate vorbi de comuniune personala, iubire sau comunicare.

Interesant chiar nu stiam. In mediile isihaste se pracica rugaciunea in forma aceasta? Imi place foarte mult forma aceasta.