Eu cred ca depinde de gandul pentru care mergi la Sf. Liturghie si apoi depinde la ce gandesti mai departe in timpul Sf. Liturghii...
Oricat ar fi slujba de inaltatoare si oficiata de un mare traitor....daca noi nu mergem pentru a fi prezenti in comunicare si pentru a trai comuniunea...sigur ca la sfarsit suntem mai rau decat atunci cand am venit.
La inceput eram odihniti....dar dupa 2-4 ore de stat si gandit la te miri ce, de vazut doar ce face X si Y in jurul tau...normal ca incepi sa obosesti si odata cu oboseala sa se schimbe mimica fetei iar privirea incepe sa se incetoseze. :))))

Sfanta Liturghie este "cununa" cultului crestin fiindca in aceasta se produce minunea intalnirii cu Hristos. Aceasta intalnire este reala doar pentru crestinul care se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos. Pentru unul ca acesta este sfintenie, iar la iesire se va simti asemenea lui Hristos. Pentru ceilalti, chiar daca au stat la randuiala asa cum se cuvine, dar nu s-au Impartasit, din diferite motive, chiar binecuvantate, Sfanta Liturghie se face, in cel mai bun caz, prilej de plingere, iar la iesire acestia trebuie sa fie cuprinsi de o stare de parere de rau imensa si pocainta reala in acelasi timp, pentru ca nu s-au unit cu Hristos Domnul. Pocainta va impinge spre marturisire si in scaunul spovedaniei fiecare caz in parte, dupa a lui greutate, isi va gasi usurarea si libertatea spre normalitatea vietii de crestin: Impartasirea cu Domnul.

Aceasta este prezentarea ideala si corecta. Aceasta asezare in corectitudine, ca orice ideal, il va solicita pe crestin in fiecare clipa a vietii lui, nu doar de patru ori pe an sau poate o data pe an, sau poate mai rar! Iata de ce, in realitatea de azi, cand crestinii incearca sa se eschivezeze tot mai mult de la eforturile spirituale, se poate ajunge a se vorbi despre Sfanta Liturghie ca despre o suljba de lauda doar, sau de cateheza doar, sau de reintalnire cu vecinul doar, sau cine stie ce alt fel de slujba, dupa necesitatea nostra josnica si nu dupa Evanghelia lui Hristos!

Dar nu trebuie sa fie asa! Nu a spus El oare: "Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii. " (Ioan 6,33), si acestea: "Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea." (Luca 22,19), si acestea: "Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi." (Ioan 6,53)? Cand se implinesc acestea in biserica si pentru cine sunt acestea adevarate? Sa luam aminte!

Asta nu inseamna ca daca nu ma pot impartasi nu trebuie sa stau la Sfanta Liturghie, ci inseamna ca trebuie sa ma simt vinovat, cu adevarat si profund si sa repar neintarziat greseala mea, mai inainte de a trece trei Sfinte Liturghii in aceasta stare gresita. De ce trei si despre cum se repara in practica aceasta greseala azi, voi posta in postul urmator o scrisoare pe care am trimis-o acum ceva timp unui frate aflat in neintelegere dupa ce primise sfat de la episcopul sau sa tina cont sa nu lase trei Sfinte Liturghii fara sa se Impartaseasca, scrisoare ce mi se pare a fi exact in explicarea a ceea ce am afirmat pana acum.

Domnul sa ne ajute sa mergem spre Rai si nu... in alta parte!

Mila Domnului sa fie cu noi, cu toti!

Dupa fiecare Sfanta Liturghie, ma cuprinde tristetea faptului ca nu am trait'o cu toata inima si cu toata puterea.
Ma mahnesc de multele ganduri care m'au luat in primire, neputandu'le sta impotriva.

Oricum am fi si oricum ne'am simti insa, mai bine la Sfanta Liturghie, decat oriunde altundeva.
Cum mai zic eu uneori, "Doamne, sunt prost si netrebnic, dar sunt prostul Tau, la Tine stau si astept indreptarea."

A durat 6 saptamani de cand m-am impartasit ultima oara,si vreau sa va spun ca de-abia am asteptat aceasta Sfanta Liturghie de duminica ca sa ma impartasesc din nou.
Am simtit acut lipsa ei,mai ales ca eram dupa o perioada cand am reusit sa ma impartasesc aproape in fiecare saptamana.
Si am tras o concluzie,citind si ce a spus Pr.Gheorghe: Fratilor,sa nu treaca trei Liturghii fara sa va impartasiti,sau dupa cum spunea parintele Cleopa ,40 zile.
Poate saptamanal sa fie prea des,insa sa nu fie nici prea rar...
Sufletul are nevoie de aceasta hrana duhovniceasca..

Frumos spus, Windorin!

As adauga- nu degeaba i se spune-Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie! Atunci ma simt acasa si cat de frumosi sunt oamenii, cat de luminoase le sunt chipurile, sunt buni si minunati! Sa ne pastram aceasta stare permanent!

Eu am momente in care ii vad urati pe oameni, chiar la Liturghie fiind.
Ma intristez de cum apar imbracati sau cum se comporta unii oameni in biserica, in loc sa ma bucur de prezenta lor in Biserica.

Cu toate acestea, este numai o ispita si o lipsa de dragoste.
Se cuvine a spune: "Bine este noua a fi aici." (Marcu 9, 5)

Ma bucur pe cat pot de faptul ca Domnul ma tine in Biserica, in pofida comportamentului si a gandurilor mele.

Nu am ajuns din nefericire sa am sentimentul intalnirii si unirii cu Dumnezeu la fiecare Liturghie. Sunt zile cand indraznesc sa spun ca ma intorc acasa mai mult Dumnezeu decat om, gata sa iert orice, sa ajut si pe cei ce nu au cerut ajutorul, sa ma rog pentru toti, sa impartasesc bucurie celorlalti prin toate, dar sunt si zile cand desi particip, nu simt ca ma intalesc cu El. Imi e departe si asta pentru ca mi-au devenit mai aproape patimile. Deci, simt bucurie dupa Liturghie daca am reusit sa indepartez patimile si tristete, daca le-am hranit si adapostit in mine.

Eu cred ca in momentele cand simtim cele spuse de tine,cand ne simtim plini de iubire, suntem sub acoperamantul Duhului Sfant. Din pacate, la primul gand rau (gand, nu vorba sau altceva...) acesta ne paraseste. Si eu mi-as dori din suflet sa am aceasta stare in permanenta, dar...of, ce greu e! Si cand te gandesti cateodata, ce usor e sa traiesti cu Hristos!

Aceasta este marea taina a unei iubiri UNICE si NECONDITIONATE ! ! !