Se iarta! Cel mai mare pacat este sinuciderea!

pacatul......
 

pacatul este la tot pasul, important e sa facem tot posibilul sa nu-l mai facem, dar din punctul meu de vedere de multe ori este inevitabil sa nu-l repet, ori din nesimtire, ori din rea vointa, ori cu stiinta sau chiar fara sa vreau, dar spre rusinea mea il fac de foarte multe ori intentionat... de multe ori imi spun gata, trebuie sa ma opresc, si ma rog la Dumnezeu, asa cum stiu eu, sa ma ajute sa fiu mai buna, sa fiu mai intelegatoare..... dar se pare ca nu prea am vointa... din puctul meu de vedere pacatul in sine e cel mai grav, pt ca daca nu te spovedesti el tot pacat ramine si vei raspunde si pt cel mai usor pacat sa zicem...

Pacatul cel mai grav?....sa UITAM ce inseamna iubirea si aici ma refer doar la sensul spiritual ,acel sentiment lasat de Dumnezeu care ne ajuta sa ajungem la El. Dumnezeu este iubire……nu are limite….noi oameni impartim totul, delimitam totul cu multa usurinta…..Dumnezeu este infinit……el ne iubeste vesnic, nu are limite…….in momentul in care nu vrem sa primim sau sa dam iubirea ….asta-I pacatul cel mai grav……de aici pleaca toate relele……

“Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu pe cat e cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, e o betie a sufletului; dupa efectul ei, este izvor de credinta, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” – Sfantul Ioan Scararul

Pacatul impotriva Duhului Sfant este cel mai mare.

Pacatul cel mai grav
 

Sa nu ai dragostea . (... - Pavel " Corinteni " , 13 )

Daca privim personal intrebarea atunci putem gasi diverse ierahizari
ale pacatului, dar daca ne referim la ceea ce a spus Mantuitorul atunci
raspunsul e cel dat de Mantuitorul Insusi: pacatul impotriva Sfantului
Duh. Dintre acestea eu m-as opri la doua care mi se par deosebit de
grave si care au contribuit chiar la rastignirea Celui ce ne iubeste pe
toti. Ma refer la pacatul de a fi calauza oarba si la cel de-a inchide
Cerul altora. Sigur, e vorba de farisei si carturari, cei ce se pretindeau
a fi invatatori si calauze altora, dar orbi fiind, ii conduceau direct in
prapastie si la cei ce inchideau calea spre Cer altora pe motiv ca nu
se inchina corect si nu respecta litera Legii. Este pacat impotriva
Duhului pentru ca doar Duhul e calauza in tot Adevarul si tot Duhul
e cel ce ne deschide Cerul prin sfintirea noastra. Iar Duhul si Adevarul
locuiesc in Iubire. In afara Iubirii nu exista Duh si nu exista Adevar.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Arsenie Boca
Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului.

Eu consider ca pacatele nemarturisite sunt cele mai grave, indiferent daca sunt mari sau mici. Chiar si pacatele mici, finute, daca sunt multe, pot deveni grave, caci ne conduc incet si sigur intr-o directie gresita. Mantuitorul S-a rastignit pentru pacatosi, deci, daca exista dorinta sincera de indreptare si smerenie, oricare ar fi pacatul cu care ne luptam pana la urma Dumnezeu ne ajuta. Multi Sfinti Parinti cred ca mandria e pe primul loc. Pentru ca ea naste repede pui care de care mai periculosi. Orbit de mandrie, omul poate ajunge si la pacate impotriva Duhului Sfant.

Mandria nu doare. Pentru o gandire lumeasca, mandria e o calitate. Aici e intervine alegerea noastra. Vrem sa ne asemanam lumii sau lui Dumnezeu? Pentru o gandire duhovniceasca, mandria este un defect. Desfranarea, furtul si necinstirea parintilor sunt sanctionate oarecum chiar si de catre lume.

Mandria e boala mileniului. Lumea boleste de mandrie draceasca. Si Il rastignim prin pacatele noastre din nou pe Mantuitorul nostru, mai rau decat cei din vechime. Si eu si tu si altii ca noi. Doamne, ajuta sa pun inceput bun pocaintei mele!

Deja incepem toti sa filozofam. Cel mai mare pacat este sinuciderea,am mai spus. Ma poate contrazice cineva? Daca da rog sa se aduca argumente.

si pentru @ Raoul
Acesta este cel mai grav, are dreptate Beatrice!
Impietrirea inimii, adormirea, lipsa trezviei, a constientei, lipsa simtirii celui apropiat de linga tine, lipsa simtirii pentru ORICE, este cel mai grav, daunator, devastator pacat al fiintei umane, prin care se imputineaza sufletul, ajungind pina la adormire totala, totul devenid mecanic iar omul o masina, si acest lucru se vede din ce in ce mai evident in noi si MAI ales in copiii nostri.
Este de-a dreptul inspaimintator!.. vorbind de semnele sfirsitului nostru...acesta este CEL mai sinistru SEMN care poate fi vazut de noi toti pe tot pamintul:

IMPUTINAREA IUBIRII!