Bast-et |
23.08.2010 21:01:41 |
Citat:
În prealabil postat de I.Calin
(Post 280956)
Corect, pe mine nu mă intereasează numele pe care le poartă Dumnezeul meu și chiar sunt străin de dumnezeii inventați din nostalgia omului către singurul Dumnezeu existent, Dumnezeul iubirii.
Nefericirea nu vine din faptul că te gândești sau nu te gândești la această problemă, nefericirea vine din faptul că noi oamenii suntem creați să dorim motivații, explicații și justificări pentru faptele noastre.
Oamenii nu sunt buni de la natură (Homo homini lupus), trebuie să-i dai argumente să fie bun cu ceilalți și ca ateu cum îl convingi, care-i rostul pentru care trebuie să fie bun sau rău? Numai așa pentru că îmi spune un gânditor ateu, dar cu ce este el mai deștept ca mine? Cine-i dă lui dreptul să mă oblige să fac ceva? Care lege mă obligă să vreau să fiu bun? Pentru că s-a instituit un sistem al pușcăriilor securizate? Ei, atunci mă voi teme de penele de curent electric și de sfârșitul lumii când toți criminalii vor da năvală peste cei care au construit etici cu faptă - răsplată / recompensă lumească. Mă îngrozește o lume fără Dumnezeu. O lume în care reușesc perverșii, iar onestitatea este hulită. Uitați-vă la România și astăzi există mentalitatea că de unde lucrezi de acolo să trăiești. Este firesc să îți "ajuți" neamurile dacă ai ajuns într-o funcție publică. Nu mai insist: aceasta este doar o parte a unei moralități fără Dumnezeu.
Domnul să ne aibe în pază! Nu te supăra că te includ, e credința mea și chiar aș dori să fie și a ta. Nu trebuie să urâm pe alții fiindcă au alte convingeri. Iubirea creștină ne îndeamnă să ne iubim aproapele cu o iubire care îndelung rabdă, deoarece dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
|
Nu esti primul care vine si spune ca ateul, fiind fara Dumnezeu, isi permite sa faca orice, pentru ca nu are frica de nimeni (lasam de o parte legile juditiare, penale etc).
Nu stiu ce sa-ti spun, si eu gandeam la fel, dar cred ca aceasta moralitate ne este invata de cand suntem mici. Parinti mei, desi crestini, nu m-au speriat niciodata cu iad sau demoni, ci doar am copiat de la ei comportamentul lor si mi-au aratat ce este corect sa faci si ce este gresit. :1:
In adolescenta am experimentat pe pielea mea (sau am vazut la alti) si am ales bazandu-ma pe ce mi-a fost insemnat de copil. Nu stiu, cred ca fara parinti exemplari nu poti deveni un om adevarat, fie credincios sau ateu.
|