In cartea a doua Macabei se pomeneste de un caz de rugaminte a unui drept pentru cei vii. Iuda Macabeul, inainte de a incepe lupta cu Nicanor, a vazut intr-o revelatie pe arhiereul Onia si pe proorocul Ieremia, care murisera, cum se rugau pentru poporul evreu. Ieremia, intinzandu-i lui Iuda sabia de aur, dar de la Dumnezeu, i-a spus: "Ia aceasta sfanta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrajmasi". Iar despre Ieremia, arhiereul Onia i-a spus lui Iuda: "Acesta este iubitorul de frati, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pentru sfanta cetate" (capitolul 15, versetul 14).

S-au sfârşit interdicţiile ritualice ale Vechiului Testament. Nu scrie nicăieri ca Biserica să nu introducă noi interdicţii ritualice. Spre exemplu, interdicţia de a mânca mâncăruri de carne vinerea este în mod evident o interdicţie ritualică. Este introdusă de Biserică, nu exista în Vechea Lege. Este în vigoare, până ce Biserica o va abroga.
La chiar primul Conciliu al Bisericii, acela în care apostolii s-au reunit la Ierusalim, vedem cum se desfiinţează unele prevederi ritualice, în timp ce altele nu se desfiinţează: în Fapte, cap 15, apostolii hotărăsc ca să existe interdicţie asupra mâncărurilor care conţin sânge şi asupra animalelor sugrumate. În altă parte, apostolul Pavel vorbeşte despre interdicţia pe care o au bărbaţii de a intra în biserică cu capul acoperit, sau femeile cu capul descoperit. Acestea sunt interdicţii ritualice pe care, dacă urmaşii de azi ai apostolilor nu le-au abolit sau schimbat, sunt în vigoare.

Părerea mea este că fatală pentru Biserică, şi mai ales pentru sufletele credincioşilor, nu este absolutizarea canoanelor, ci relativizarea lor şi neascultarea care vine de aici.

Istoria muzicii confirma faptul ca inca de la inceput omul, in diverse culturi antice, a folosit intrumentele muzicale cu precadere in manifestarea sentimentului religios. Acest lucru este valabil si in cazul poporului evreu.

Numai ca, in tot acest timp, folosirea instrumentelor a condus si la dezvoltarea muzicii de divertisment, folosita la palatele imperiale, la serbarile claselor superioare ale societatii, sau de oamenii de rand. Aceasta muzica avea de cele mai multe ori un caracter erotic, obscen, fiind insotita de dansuri variate. (ca multe stiluri muzicale din zilele noastre)

Sfintii Parinti cand au stabilit canoanele au luat hotararea de a pastra in cult muzica exclusiv vocala. In biserica, omul nu trebuia sa regaseasca muzica teatrelor sau a petrecerilor. Pe de alta parte, trecerea de la Legea Veche la cea Noua, aduce cu sine renuntarea la numeroase practici vechi. Biserica nu a renuntat la muzica definitiv, insa a imbracat-o intr-o forma mai duhovniceasca, mai potrivita cu duhul Evangheliei lui Hristos.