Eu nu cred ca Iisus a ras- la fel ca multi, cred ca a zambit doar.

Oamenii rad. Rasul e o manifestare spontana si greu de controlat,nici n-ai timp sa te gandesti daca-i bine sau nu, si ai si ras.


eu fac parte din persoanele care... rad destul de des. :D Nu ma refer la "crize de ras" ciudate gen Becali, dar cred ca rad ceva mai mult decat alte persoane in general.
Ma gandesc ca rasul asta si faptul ca gasesc mai mult amuzament in jur decat altii ma face sa percep lucrurile putin mai ...vesele decat sunt. Sau ii poate face pe cei din jur sa creada ca sunt mai neserioasa sau ca am o oarece lipsa de respect... nu stiu.

Nu siu nici cum mi-ar putea "modifica" personalitatea rasul. Sau cum imi modifica perceptia realitatii. Partea buna e ca tind sa vad mai mult partea amuzanta a lucrurilor si ma enervez mai greu din cauza asta. Dar poate ca asta imi scade putin seriozitatea si respectul fatza de cei din jur.

De multe ori un ras (nu hohot...) numai, nelalocul lui, poate sminti pe cel ce ne priveste sa creada ca gandim ceva ironic/sarcastic despre ceea ce ne provoaca rasul- si sa gandeasca apoi la fel.

Cred ca cel mai bine e sa incercam cat mai mult sa ne limitam la zambet, si daca radem, sa radem cat mai silentios.

Eh, eu inca lucrez la asta... spun doar ce cred ca e bine. Mie personal insa rasul imi da ceva de furca...

Si mie imi place sa cred ca a zambit. Poate cu un ochi lacrima si cu celalat zambea.
Am dat citatul pentru ca nu stiu sa existe vreun verset in care sa scrie ca a zambit sau ras Iisus, dar nu m-am gandit vreo clipa ca nu ar fi zambit macar o data, cine stie?

Eu ma tot gandesc la versetul acesta:

"Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie." Marcu 10:21

Oare cum arata un om care priveste la tine cu dragoste? Sa fi fost incruntat? trist? Ofta? Eu cred ca in dragoste exista zambet. Si cred ca privirea Lui din momentul acela ar fi topit pe oricine.

Eu cred că nici nu a zâmbit.

Mesajele de pe acest topic arată cum noi avem tendința să-L plăsmuim pe Dumnezeu după imaginația noastră (wishful thinking) și ele reflectă o concepție străină Bisericii. Dacă starea normală a Mântuitorului ar fi fost aceea de a avea un zâmbet pe buze sau dacă ar fi zâmbit măcar uneori aceasta s-ar fi reflectat în imagistica bisericească dar nicăieri nu vei găsi o reprezentare a Lui zâmbind, nici măcar una. Această imagistică a Bisericii e strâns legată de teologia și cultura ei, este o reflectare a caracterului ascetic al Bisericii, caracter de care cei mai mulți creștini sunt din păcate străini. 'Creștinismul' contemporan roz, al zâmbetelor și formalităților e o inovație străină nu numai de Tradiția Bisericii ci și de adevărul lui Dumnezeu.

Dacă în cazul Sfinților (deși nici ei nu sunt reprezentați zâmbind) e firesc să presupunem că zâmbeau, cazul Mântuitorului e altceva. Natura omenească a Lui nu includea neștiința și sentimentele, El nu avea stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii. De aceea nu avea cum să zâmbească spontan și nici un zâmbet permanent a la Buddha sau ca în reprezentările protestante și catolice pe chip nu avea fiindcă nu era un iluminat, ci era Însăși Lumina.




Ortodox
http://img710.imageshack.us/img710/8...atorsinai2.jpg



Catholic
http://img3.imageshack.us/img3/5647/...christcath.jpg


Protestant
http://img831.imageshack.us/img831/4...ilingjesus.jpg



Buddha
http://img39.imageshack.us/img39/179...brownfaceb.jpg

Deci , eu m-am referit la complet altceva şi în nici un caz la acel zâmbet ilustrat de tine în ultimile două imagini . Sunt deacord cu ceea ce scri, dar înţelege te rog şi sensul spuselor mele ( o faţă luminoasă, un zâmbet discret . . . ) . În iconografia Ortodoxă ai să întâlneşti Icoana Maicii Domnului cu zâmbet foarte discret , precum şi fără zâmbet , cu chip întristat chiar. Te rog frumos să cauţi şi ai să-mi dai dreptate. FIUL nu poate fi complet diferit de MAMA SA , apoi depinde foarte mult şi de ochiul nostru interior, de starea noastră , de cum percem imaginea în sine . Discreţia nu poate fi făţărnicie , precum reiese clar din ultimile două imagini postate de tine ! Hristos a fost şi OM deplin , a plâns, a suferit, s-a bucurat . . . , dar a fost făr de păcat , iar zâmbetul discret , faţa luminoasă, prietenoasă , nu sunt păcate , fac parte din firescul omului normal. Doamne ajută ! +

Natura umana a lui Iisus nu nu includea nici un fel de sentimente?
Sau va referiti doar la acele stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii?

Credeti ca zambetul este o expresie a nestiintei si a impatimirii?

cum adica natura Sa omeneasca nu cuprindea sentimente?

Este greu de dat argumente cum era Iisus cred ca mai simplu este sa facem un artificiu: cum erau oamenii pe vremea aceea? Ma gindesc ca nu prea diferiti de cum sintem noi acum.
Acum ginditi-va ca ar aparea cineva de exceptie printre noi, care ar participa la nuntile noastre, la mesele noastre, la inmormintarile noastre, intr-un cuvint ar traii linga noi, cu noi, dar ar fi un om exceptional, un om care atrage masele un om de care trebuie sa povestesti celui care nu l-a vazut!
Daca acest om ar fi tot timpul serios si n-ar zimbii niciodata, n-ar ride cu siguranta lucrul asta l-ar face si mai enigmatic dar tot cu siguranta cind am povestii despre el am spune: "nu zimbeste,nu ride niciodata!"
Si nu doar atit, un astfel de om ar fi departe de a atrage masele. Nu stiu cum sinteti voi dar eu cred ca de un tip destul posac lumea se fereste!

Mare e minunea invierii fiicei lui Iair, fiului vaduvei din Nain, orbului din nastere ... dar parca fara zambet m-ar face sa cred ca Hristos nu a fost om cu adevarat. Iertata sa-mi fie indrazneala.

Cred ca ai dreptate! Cand am citit acest topic in mintea mea era aceasta icoana a Mantuitorului pe care ai postat-o si daca o privim cu atentie observam la un ochi privirea blanda a Mantuitorului iar la celelalt asprimea!