Subscriu!........

rugaciune si post ... cele 2 aripi

pentru cei care, prin natura profesiei, isi folosesc mult capul ... cand nu te mai poti concentra la rugaciune, citesti o carte de folos

apoi spovedanie si impartasit ...

... apoi de la capat

Vă mulţumesc tuturor!
 

O să fac ce pot. Nădăjduiesc ca mila Domnului să fie mare.

Credinta se intareste prin lucrarea faptelor bineplacute Lui Dumnezeu. O rugaciune de calitate, fie si doar pentru un minut, ne este facuta cadou de Sus in special dupa ce am facut o fapta exemplara de iubire catre aproapele.

Sa savarsim mereu binele si in felul asta cel rau nu va mai afla loc in noi - asa zice duhovnicul meu.

La Matei 7, 21 zice asa:

"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."

preot marian tudor
 

Asadar, după cartelă si după buletinul electronic, adică "îndosarierea" persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor că oarecare a furat cartela cutăruia si i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte vor face reclamă "sistemului perfect", adică pecetluirii pe mână sau pe frunte cu raze laser, a numărului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.

Din păcate, iarăsi "anumiti cunoscători" îi vor "înfăsa" pe fii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. "Aceasta nu are importantă". "Nu-i nimic, este destul să credeti lăuntric". Si, desi vedem că Apostolul Petru, care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevărat lepădare, acestia se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este "Pecetea darului Sfântului Duh", prin primirea pecetii lui antihrist si mai spun apoi că îl au pe Hristos înlăuntrul lor.

Din păcate, o astfel de logică aveau si unii "gnostici" pe vremea sfintilor mucenici, care încercau să întoarcă pe mucenici de la mărturisirea lor, asa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în "Cuvântul" său la mucenicul Gordie:

"...multi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede numai cu gura si să-si păstreze credinta în suflet prin aceiasi dispozitie lăuntrică, pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe care le rosteste limba, ci la intentia omului. Insă mucenicul Gordie a rămas neînduplecat si a răspuns: "Nu suferă limba cea zidită de Hristos să rostească ceva împotriva Ziditorului... Nu vă înselati, Dumnezeu nu se lasă batjocorit căci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptăti si din cuvintele tale te va osăndi".

De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit crestinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli si crestinii care au mărturisit si au jertfit idolilor, au primit un certiflcat scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai acestia s-au lepădat de Hristos, ci si cei care au dat bani închinătorilor la idoli si au luat certificatul fără să se lepede de Hristos, asa numitii "libellus". Dar si pe acestia Biserica noastră i-a considerat lepădati, căzuti.

Să ne amintim si de minunea săvârsită de Sfântul Teodor, care se prăznuieste în fiecare an în sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare: "Iulian Paravatul stiind că poporul lui Hristos, mai cu seamă în săptămâna întâi a Postului Mare, caută să se curătească si să se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit să pună în piată în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele jertfelor idolesti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arătat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, si descoperindu-i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe credinciosi dis-de-dimineată ca să-i împiedice să folosească acele mâncăruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o înlocuiască vremelnic prin colivă... In felul acesta scopul Paravatului a fost zădărnicit si poporul cel credincios a fost păzit nespurcat...".

Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printr-un canon al Sfintilor Apostoli: "Si apostolii si preotii s-au adunat... (si au hotărât) să se ferească de cele jertfite idolilor si de desfrâu si de (animale) sugrumate si de sânge" (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).

Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzi, din păcate, o grămadă de neghiobii ale mintii unor "gnostici" de astăzi. Unul spune: "Eu voi primi buletinul cu 666, si voi pune si o cruce alături". Altul spune: "Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte si voi face si o cruce pe cap...". Iar altii spun o grămadă de alte neghiobii, crezând că se vor sfinti în felul acesta. Dar toate acestea sunt înselări.

Numai cele care primesc sfintire, numai acelea se sfintesc. De pildă, apa primeste sfintire si se face agheasmă. Insă urina nu primeste sfintire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurătia nu primeste sfintire.

Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinteste chiar si o cruce de ai face.

Credinta este tamaduitoare
 

În credinţă trebuie să fim statornici, să păstrăm adevărurile de credinţă primite, să le sfinţim prin viaţa şi faptele noastre.
Trebuie să ştim că adevăratul credincios, în viaţa duhovnicească nu stă pe loc, căci starea pe loc e deja o cădere, ci el caută să urce tot mai sus. Stă în luptă cu sine însuşi, ca să nu cadă în păcat, ci să fie în orice moment treaz, căci Hristos ştie în orice moment ce facem noi.
Credinţa statornică, adevărată, lucrătoare în iubire, pe care Biserica ne-o împărtăşeşte prin învăţătura lui Hristos şi tradiţia ei de veacuri, ne face să tindem după sfinţenia vieţii în Hristos.
Mântuitorul ne-a dat putere, prin lucrarea Sf. Duh, să ajungem la asemănare cu El, chemându-ne la sfinţenie: “Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este” (Matei 5, 48). În acest duh ne vrea Hristos, al sfinţeniei, “ca toţi să fim una precum Noi una suntem” (Ioan 17, 21-22), ca să fim sfinţiţi în adevăr (Ioan 17, 19) şi să se preamărească Hristos în noi. Voia Lui să o împlinim fiindu-i credincioşi şi ascultători, împlinitori până la moarte, exemplu îi avem pe strămoşii noştri. De aceea să ne aducem aminte de ei, care ne-au grăit nouă cuvântul lui Dumnezeu, să privim cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi să le urmăm credinţa (Evrei 13, 7).
Dar credinţa noastră în Hristos trebuie dovedită prin împlinirea faptelor, căci după Sf. Apostol Iacob: “Şi dracii cred” (2, 19) dar voia lui Dumnezeu nu o fac. Să fim întăriţi în adevărul mântuitor, după pilda femeii din Evanghelie, care prin credinţa ei puternică s-a tămăduit, iar Iair crezând a văzut puterea lui Dumnezeu, care are stăpânire asupra vieţii şi morţii. Statornici în lucrarea binelui, făuritori ai păcii, primind Sf. Taine, prin care ne îmbrăcăm cu Hristos, ne pecetluim în Duhul lui Dumnezeu, ne unim cu Hristos, primind curăţia şi întărirea vieţii în orice moment, căci fiii lui Dumnezeu suntem, fraţi ai lui Hristos prin credinţa noastră, suntem chemaţi să fim împreună moştenitori ai veşnicilor bunătăţi.
Suntem datori să ne rugăm mai mult, să cerem mai multă tărie credinţei noastre, să credem în lumină (Ioan 12, 36) ca să umblăm ca fii ai luminii, căci oricine va crede întru El nu se va ruşina (Romani 10, 11). Să căutăm, dar, ajutorul Domnului, să-l căutăm cum L-a căutat Iair, la Mântuitorul nostru! Să ne întoarcem toţi la Hristos, la Mângâietorul celor întristate! Să nu ne cadă greu să ne plecăm genunchii înaintea celui Atotputernic. Să nu amânăm a ne deschide inima înaintea Mântuitorului lumii. Hristos este dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi El sălăşluieşte în inimile noastre prin credinţă (Efeseni 3, 17). Avem posibilitatea ca în urcuşul nostru duhovnicesc să stăm neclintiţi pe piatra credinţei care este Hristos. Să ne facem sufletul nostru sălaş Lui, unde va veni cu Tatăl şi cu Duhul pentru a întări viaţa noastră în slujirea în Duh şi în adevăr şi-n orice moment şi prin orice faptă să preamărim pe Dumnezeu în care credem. Amin.

sa crezi in fiecare zi ca una din mainile tale e MANA LUI DUMNEZU...
 

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap. 17

20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
sper ,draga eusebiu sa nu repet daca cumva ti-a mai scris cineva la fel in postarile anterioare..(ca eu nu am citit postarile altora.)
Iti spun din putina mea experienta de viata ca si crestin ortodox ca e destul macar asa ....cum a zis si Iisus "sa ai credinta cat un graunte de mustar"....ca apoi sa vezi cu ochii mintii tale IUBIREA LUI DZEU ptr tine...iar inima ta se va intari si mai mult in credinta....

Prin multa rugaciune,pocainta si infranare de la cele rele!Cel putin eu asa reusesc.Doamne ajuta!

Ati fost sfatuit sa faceti fapte bune: nu stiu daca mai aveti timp,caci sunteti in varsta
Ati fost avizat sa mergeti la Biserica :nu stiu daca o mai puteti accepta la fel de usor acum ,din prima,vi se va parea plictisitor in prima instanta
Ati fost sfatuit sa va rugati :cu greu veti putea citi kilometrii de rugaciuni daca ele nu va vor spune ceva.
Primul pas este sa aveti pocainta pentru faptele vietii dv,sa realizati cat bine a-ti fi putut face si cat rau gratuit a-ti facut.
Apoi vorbiti cu Dumnezeu ca si cu un prieten,aratatii exact asa cum sunteti dumneavoastra,si veti descoperi ca nu sunteti singur,si ca El este si a fost mereu langa dv.
Apoi vor venii si restul.
Credinta este un har,nu atarna de noi. De noi atarna doar pocainta.

salut,eusebiu
 

credinta se intareste prin fapte iar biserica este casa lui dumnezeu,pen ca hristos este capul bisericii.dumnezeu este tata,mama,sora,frate si nu am gasit in biblie ca dumnezeu ar fi prieten cu creatia sa.