Când iubim, suntem însetaţi de un egal al nostru. Când suntem fericiţi şi iubim, vrem ca cel pe care îl iubim să se bucure împreună cu noi de fericirea noastră. Aşa şi cu Dumnezeu. El are nevoie de fiinţe cu asemănarea Lui, în care să se oglindească şi cu care să împartă fericirea Sa. Dar, ca să fie asemănătoare Lui, aceste fiinţe trebuie să aleagă Binele în mod liber. Prin natură, Atotputernicul are un singur Egal. Cel Unul Născut. Din iubirea şi contemplarea Lor, este purces Al Treilea.

Îngerii şi oamenii care Îl aleg pe Dumnezeu devin fiii Lui. Ei devin astfel prin adopţie, nu prin natură, că prin natură are Unul Singur. Ca fii adoptivi, devenim fraţi ai Aceluia şi împreună vom moşteni cerul şi pământul la ospăţul cel veşnic. Aceasta este onoarea la care Dumnezeu îi cheamă pe toţi, îngeri şi oameni.

De la cine vine raul ? Incercare de me-ontica !
 

Raul nu vine de la Dumnezeu. Raul este abaterea de la rost, in cazul
lucrului, si de la calea cea dreapta, in cazul omului, si el devine act
prin vointa sau prin ignoranta. Deci exista rau intentionat si rau prin
necunoastere. Treimea Cea Sfanta a creat lumea printr-o unica lucrare
dar participand in trei moduri diferite: Tatal a dat temeiul existentei,
Fiul a dat sensul (ratiunea de-a fi sau rostul) existentei, iar Duhul a
dat posibilitatea implinirii acelui sens si desavarsirii lui. Orice faptura
creata are temeiul existentei din vointa Tatalui, sensul existentei prin
logosul Fiului si desavarsirea in Duhul prin harul sau cel necreat.
Temeiul existentei unei fapturi sau creaturi nu poate fi atins de rau,
dar sensul sau poate fi denaturat, iar implinirea si ea poate fi oprita.
Sensul existentei omului este mantuirea iar implinirea si desavarsirea
ei este indumnezeirea. Raul poate denatura mantuirea si impiedica
indumnezeirea, dar nu are efect la temeiul existentei. Puterea lui este
limitata. Forta raului vine din pervertirea fortei binelui. Parerea mea
este ca raul nu este doar lipsa binelui ci chiar mai mult decat atat, e
pervertirea binelui, e o intoarcere a binelui pe dos. Daca lipsa binelui
o putem aprecia cu valoarea zero, pervertirea binelui trece in domeniul
negativ, si anume cu atat mai mult cu cat binele a fost mai mare.
De ce e permis ca binele sa poata fi intors pe dos si corupt? Pentru ca
libertatea sa fie DEPLINA. O libertate ciuntita nu e desavarsita. Or la
Dumnezeu nu poate fi vorba de valori ciuntite, ci doar de valori cu
adevarat desavarsite.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Raulvine de la
 

In primul rand raul vine dela diavol
nu uita ca vine si din partea oamenilor maimult sau mai putin
tu daca ai gandi l;ogic
dumnezeu iti da viata siapoi iti face rau?
Ca ne da incercari este partea a doua
raulmai vine din cauza patimilor noastre
una este invidia

Am dat un prim raspuns in postarea cu numarul 10.

Crearea noastra si a ingerilor este dupa chipul, dupa modelul divin. Orice fiinta fara libertate nu poate avea o existenta logica. Pana si animalele au libertate si sentimente, insa le lipseste doar ratiunea. Cum iti imaginezi tu orice lume in care indivizii sa execute niste rutini automate? Ar fi ceva stupid.

A stiut de caderea ingerilor si a noastra. Caderea este indepartarea voii creaturilor de voia cea buna a Creatorului. Nimeni nu este obligat sa imbratiseze ideea de iubire si smerenie, daca asa considera, insa mai incolo va realiza ca acesta este sensul corect al existentei, oricum ar fi lumea respectiva. In sfatul mai inainte de veci (de timp), Tatal a voit sa creeze lumi care sa participe de bunavoie la comuniunea cu Dumnezeu. Fiul, Ratiunea tuturor lucrurilor, a gandit proiectul creatiei si a vazut intr-adevar ca multi vor prefera sa se indeparteze spre adanc, in sens contrar Binelui spre care suntem chemati. Asadar s-a produs o Jertfa inca de pe atunci, cand Fiul a raspuns cu DA Tatalui, proiectand lumile dupa modelul propriu. Dar nu putem vorbi de timp la Dumnezeu, deci Jertfa care s-a produs atunci, Creatorul acceptand ideea ca multe fiinte Ii vor intoarce spatele, se produce si acum. Duhul Sfant ne mentine existenta acum si in vecii vecilor, aproape sau departe de comuniunea cu Dumnezeu. Cred ca avem un Dumnezeu dezamagit, care il iubeste totusi chiar si pe cel din urma pacatos, chiar si pe Lucifer insusi, dar nu primeste aceeasi dragoste inapoi. Iata jertfa Lui continua, iata mahnirea Lui. Si totusi ne-a adus la existenta, cu orice risc, cu o oarecare autolimitare, ca sa ma exprim asa. Eu parca Il inteleg cand meditez la aceste lucruri.

Ceea ce este cel mai interesant vine dupa ce va trece veacul prezent si va incepe veacul urmator - ma refer la eonul ce vine dupa Judecata de Apoi. Nimeni nu stie in ce fel va fi, nici macar sfintii ingeri sau cei cazuti. Insa un lucru stiu: ca vor fi nenumarati "veci" care vor urma, in care Dumnezeu va lucra direct cu fiecare ratiune, indiferent de starea pe care o va prefera aceasta. Pentru unii va fi o bucurie, pentru altii un chin...

De acord cu restul mesajului despre iubirea lui Dumnezeu, doar aici e o invatatura gresita chiar si din punct de vedere catolic. Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt Egali, Duhul Sfant nu e mia prejos decat Tatal sau Fiul. De aceea spunem ca exista un singur Dumnezeu.
Probabil de aici si confuzia despre eroarea Filioque. Tocmai de aceea s-a completat invatatura de la Niceea, de la primul sinod ecumenic, pentru a se raspunde ereziei macedoniene (pneumatomahie), care il desconsidera pe Duhul Sfant. Iar iubirea este un atribut comun tuturor celor Trei Persoane divine, nu doar Tatalui si Fiului. De asemenea, nu a existat un moment in care Tatal si Fiul sa fi fost singuri, Duhul este Purces in acelasi moment cu Nasterea Fiului.
Despre eroarea Filioque am putut afla tot adevarul la conferinta respectiva. Daca cineva alege sa fie in dezacord cu adevarul si ceea ce au invatat toti sfintii parinti e doar alegerea lui, dar nu o poate afirma ca si cum ar fi adevarata si pentru ortodocsi.

Sa intelegem atunci ca dumnezeu are si "sentimente " ?! iar daca "are nevoie de fiinte asemanatoare lui ",atunci, cum se impaca o nevoie stingenta de ceva, cu fiinta absoluta si autosuficienta,deci perfecta, a lui Dumnezeu ?!
oare nu avem noi oamenii o viziune antropomorfista auspra lui Dumnezeu ?!
desigur, ca logica umana, nu ne poate fi un instrument ultim si sigur in descifrarea tainelor divine, insa prin generalitatea distributiei ei la nivelul ratiunii umane, ne ramane istrumentul cel mai facil,si cel mai comod,totodata !

nu am mai vrut sa dezvolt teoriile lui nietzsche si freud,desigur desfasurate in paradigma logica, si care pentru cunoscatori, pur si simplu au un efect de aneantizare a divinitatii !

mai degraba, as reitera dictonul "ferice cei saraci cu duhul " adica, e mai bine de cel ce nu stie prea multe !

bun, dar daca vine de la diavol, inseamna ca asta are o putere mare in cadrul creatiei divine !
nu?!
de unde-i vine astuia aceasta putere cutremuratoare ?!

oare ?
 

oare dumnezeu scapandu-i din frau pe ingerii stravechi, nu duce el o lupta pe viata si pe moarte cu aceste forte ratacite, ale raului etern, finalul luptei fiind indecis pana in momentul de fata ???
acest final,depinzand de implicarea fiecaruia in lupta, pentru a pune umarul la Sfanta Cruce a lui Cristos, camaradul nostru iubit,care ne-a deschis calea,si ne invita sa-l urmam ?!!!!

Desigur. Nu numai oamenii au sentimente. Sentimente au şi îngerii şi are Dumnezeu. Sunt persoane, şi sunt vii. Dumnezeul nostru este dumnezeul adevărat, al lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob. Este cel care grăieşte cu noi şi ne spune: "Ascultă, Israele!" Se bucură şi se mâniază.

Pentru ce credeţi că Dumnezeu nu ar avea dorinţe ? Nu credeţi că El Îşi doreşte, ba chiar foarte mult, mântuirea dv, astfel încât să vă aibă alături o veşnicie ? Dar "dorinţă" nu înseamnă "nevoie", pesemne că m-am exprimat eu neglijent. Acesta e sensul în care spunem că El este "fiinţă absolută", adică noi avem nevoie de El, nu El de noi. Citiţi noua mea semnătură: noi, fără Dumnezeu, suntem viermi. Dumnezeu, fără noi, e Dumnezeu.

Noi nu credem într-un dumnezeu impersonal, într-o entitate rece şi implacabilă. Am fost plămădiţi după chipul şi asemănarea Lui.

Dumnezeu sunt Trei Persoane, nu este o energie impersonala cum cred unii (si Corut printre altii). Si are si sentimente, dar la superlativ, Se spune ca Dumnezeu este iubire, e unul din atributele lui Dumnezeu.
Bunul Dumnezeu nu are nevoie de noi, de fiinte asemanatoare Lui. Asa cum explica si dl. Dragomir, din dragoste a creat si alte fiinte asemanatoare, din dragoste fata de acele fiinte, ca sa mai existe si alte persoane sa se bucure. De exemplu unele persoane isi dau chiar si viata pentru copii sau persoana iubita. Nu inseamna ca persoana respectiva tine neaparat, are nevoie sa-si dea viata, ci o face din dragoste fata de acele persoane. Pe Pamant Iisus Si-a dat viata pentru noi, tot din dragoste, asta e inca o dovada a ceea ce spuneam, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni.

Diavolul nu are putere decat cea ingaduita de Dumnezeu. Dumnezeu controleaza tot, dar lasa liberul arbitru al oamenilor si al davolului sa se manifeste intre anumite limite, pentru ca altfel acestia ar fi niste roboti.
Se spune ca fara diavol nu ne-am putea mantui, acesta trebuie sa-l incerce pe om, sa-l ispiteasca, pentru ca omul sa poata fi vrednic sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu.