Iarta-ma !!
 

Iarta-ma, dar din pacate anormalul ca normal nu-l pot lua avand in vedere ca asta e cea mai iscusita arma a celui necurat care leaga omul usor in cele necurate!! Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

In general, noi, barbatii suntem niste firi ceva mai razvratite si foarte greu acceptam jugul casatoriei. Cand totusi se intampla sa facem acest pas, nu cred ca ne propunem fidelitatea desavarsita... Pur si simplu noi nu gandim la asa ceva. Cand se intampla sa se intample... reactionam in raport cu "libertatea" ce ni se da. Gelozia este buna si necesara, dar in limita bunului simt si nu prin impunerea de reguli si constrangeri. Recunosc din adancul inimii ca daca as fi avut in familie scene de gelozie si discutii duse la isterie, probabil ca as fi facut exact pe dos. Dar atat timp cat niciodata nu am simtit nefirescul in relatia de familie, si in ciuda atator situatii delicate, am reusit sa trec cu fruntea sus castigand incredere fara sa-mi dau seama, consider ca libertatea ce mi s-a oferit a fost de bun augur, fiindca am considerat ca m-as umili eu inainte de toate, daca as indrazni sa tradez. (Nu ma refer aici la episodul din Londra, unde din punctul meu de vedere era exceptia care-mi dadea regula peste cap ci la anii cand am fost aproape unul de celalalt si nimic nu incapea intre noi doi, inafara copiilor nostri, desi au fost si ocazii si influente)
Libertatea pentru omul de caracter inseamna demnitate si incredere. Daca totusi se intampla sa-si bage coada si cel ce "nu doarme", cred ca merita iertat daca a fost "accidental", iar cel iertat sa realizeze cat de mult pretuieste ceea ce are deja... Din pacate, din prea mult orgoliu si facandu-se trimitere tocmai la demnitate, se intampla sa se dezbine familii dintr-o prostie, ramanand copii tristi si zbuciumati si soti cu regretul ca poate s-au pripit...
Ceea ce am constatat in urma foarte multor cazuri de despartire, a fost ca, atunci cand ea a calcat stramb, nu a mai fost in stare sa-l suporte pe sot alaturi, chiar daca amantul avea un caracter infect si nu avea nici o sansa sa formeze cu el un cuplu. In ciuda aparentelor, barbatul este mult mai fidel familiei (casniciei) si foarte greu accepta divortul ca o solutie, pe cand femeia pune mult suflet si acolo unde altii ar pune... dinamita!...

Chestia asta este specifica celor care nu-s crestini..si este fenomen de masa. Fac permutari intre ei. Nu se pune problema daca, ci cand...

Eu una nu m-as ghida dupa experimentele facute de alte femei.

Din cate as putea eu intui, aceste femei nu au altceva de facut decat sa stea si sa se gandeasca numai cum sa le mai indeplineasca doleantele sotilor, si sa ghiceasca cata libertate mai au nevoie, eventual cat mai multa..pe masura ce anii trec...doar pentru a ramane cu ele totusi.

Ia sa vezi daca le-ar mai arde domnilor de libertati si de aventuri...daca nu si-ar gas sotia acasa, si mancarea pe masa...si ar ajunge si ei sa fie preocupati de cum sa se comporte mai bine cu sotia...pentru a-si pastra casnicia.:5:

perfect de acord.
dar cand sunt copii la mijlic te gandesti de 2 ori inainte sa aplici corectia. Am vazut si eu cum se imbolnavesc copii ai caror parinti divorteaza...

Si eu cunosc cazuri, chiar printre prieteni am vazut.
Si mi-a ridicat mari probleme morale (adica sa-i spun ei sau nu, mai ales ca NU erau inca casatoriti). Am ascultat sfatul sotului care a insistat intotdeauna sa nu ma bag in viata altora, chiar daca imi sunt prieteni, dar si acum ma simt o ipocrita care particip indirect la intretinerea starii de minciuna cladite social.

Da, cazuri sunt multe.

Dar acesta NU este normalitatea, draga anika, chiar daca ar fi o practica raspandita pe tot pamantul, tot pacat urat ramane. Si stiu ca fac rau atat cei care inseala, cat si cei care tolereaza.. toti stiu ca ranesc. Dar incearca sa transfere problema la victima (adica victima este vinovata ca sufera si nu intelege "firea'/patima barbatului).
Si nu ranesti doar sotia, ci chiar pe Dumnrezeu, ca orice pacat este o sageata catre Dumnezeu.

Si mesajele lui Windorin au mult adevar!

Si Florin Ionut - bravo lui! Este chiar primul barbat pe care il aud ca-si pazeste mintea de desfranare.
Eu consider ca inselarea incepe cand privesti catre altul, cand faci loc unui gand, unei imagini, unui zambet.
Am o mare sila (da aste e, sila, nu sunt inca o crestina - doar incerc) fata de barbatii care cred ca sunt fideli, dar se indulcesc cu imagini la tv/reviste.
Imi amintesc ca am vizitat un cuplu de varstnici si barbatul se uita la tenis parca (era un campionat, ceva) si cand a deschis gura, am inlemnit: "ia uite cum arata sportivele astea.. sunt ca niste barbati, pai alea rusoaice sunt asa femine, sunt mult mai frumoase, o placere sa le privesti, astea nu au nici..." etc.. Mi-a fulgerat in minte ce-mi spunea fiu lui: ca in copilarie a gasit reviste cu femei goale in casa parintilor.. uite ca patima nu dispare cu varsta, cu boala si neputinta, ba omul nici nu stie ca e bolnav sufleteste si asa merge pana dupa moarte, uneori.


Dar revenind:
Anika, iarta sotul din toata inima, roaga-te pentru el (si pentru ratacitele cu care s-a incurcat). Iar daca doare ce a facut, nu cauta ajutor la oameni, ca nu acolo il gasesti. Cu mare incredere cere ajutor lui Dumnezeu ca de la El primesti vindecarea. Dumnezeu sa te ajute.

Sa stii ca se intampla si celor care cred in Dumnezeu.
Ca omul isi gaseste intotdeauna justificari: sotia nu ma intelege (??), nu sotia era "sufletul pereche" (adica, ce sa vezi, gaseste sufletul pereche cand e casatorit cu alta), nu-mi iubesc sotia (!), nu poti sta in calea iubirii.. si alte aberatii cu care oamenii se justifica.
Pe scurt: am auzit "iubirea" ca scuza pt inselarea sotiei!

Se intampla la cei care sunt crestini slabuti..Nu-s de luat ca exemplu..

Eu nu as zice ca e normal! Daca cei doi soti privesc continuu spre Hristos, dragostea lor nu se va sfarsi! Nu e normal sa ne calcam fagaduintele facute inaintea lui Dumnezeu la Sfanta Taina a Cununiei!

De acord cu tine! Sa va ajute Dumnezeu!