Inca ceva.
Sigur, lepadare de sine, asceza, iar dragostea de Dumnezeu se capata.

Dar: de ce anume cineva s-ar apuca sa faca toate acestea daca nu simte in inima lui de la inceput si dragoste de Dumnezeu, fie ea cat de putina si incipienta? De ce ar simti acel dor de Dumnezeu care sa-l faca sa isi ia asupra-si diversele greutati legate de viata crestina?
Si daca ea ar fi doar grea, si nu ar fi indulcita de dragostea de Dumnezeu si mai ales de a lui Dumnezeu pentru noi, asa cum suntem inca, cine s-ar mai incumeta?

Si vorbesti prea mult despre jertfa si lepadare de sine si prea putin despre bucurie, Traditie. Un crestinism fara bucurie nu este crestinism. (in franceza exista o vorba, cred ca este a lui Pascal: 'Un saint triste, c'est un triste saint' - un joc de cuvinte intraductibil, daca pui adjectivul triste inaintea substantivului el inseamna ceva in genul 'un biet, prapadit de ..') Evanghelie inseamna vestea cea buna, la care trebuie in primul rand sa ne bucuram. 'Bucurati-va neincetat', spune sf. Pavel.

Zaharie, rogu-te, fii mai explicit- eu sunt ca Ion Roata!

Nu mai zic nimic... nici macar nu ma mai explic ! Riscam iarasi sa esuam in discutii. Si atunci, la ce bun ?

"L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune. Si atunci L-am auzit spunandu-mi: indrazneste sa intelegi ca te iubesc. Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am inteles treptat ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca umplandu-ma de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalti. Am inteles ca iubirea e comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si ca fara aceasta comuniune, lumea nu e decat tristete, ruina, distrugere, masacre. Sa vrea numai, lumea, sa traiasca in aceasta iubire, si atunci ar cunoaste viata vesnica."- Dumitru Staniloaie

Cred ca am inteles ce este iubirea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi.Articolul este minunat si se gaseste pe Crestin Ortodox Doamne ajuta!

"Chiar de vezi pe cineva pacatuind in ceasul mortii, nu-1 judeca. Caci judecata lui Dumnezeu nu e descoperita oamenilor. Unii au facut pacate mari la aratare, dar au facut lucruri si mai mari in ascuns. Cu ce judecata veti judeca, cu aceeasi veti fi judecati, adica in cele ce-1 barfim pe aproapele, in acelea vom cadea ... "- Dumitru Staniloaie

Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric . Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina . Numai iubirea este vazatoare , precum spunea un sfant Parinte , caci daca cineva vrea sa stie ce inseamna sa fi vazator cu Duhul , trebuie sa stie ca asta inseamna sa iubesti . Cand iubesti , pana intr-atat te daruiesti , pana intr-atat doresti sa intri in voia celui iubit , incat ajungi sa te identifici in gandurile lui , sa-l retraiesti in propria ta inima , in propriul tau trup , in propria ta rasuflare , incat cel iubit dintr-odata ti se descopera , in intregimea sa , in tine insuti , ca tine insuti . Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina . In aceasta identificare ne descoperim unii pe altii in Hristos . Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut sa zica : "Nu mai traiesc eu , ci Hristos in mine " . In iubire Hristos se descopera in trupurile si in sufletele noastre si noi simtim ca apartinem numai Lui .

Iubirea presupune o intrepatrundere a persoanelor care se iubesc, fara ca aceasta sa duca la contopire sau confundare. Iubirea nu distruge identitatea celui iubit si a celui care iubeste, cei doi se pun in lumina. Iubirea este smerita. Cel care iubeste il afirma pe cel iubit fara sa cada in anonimat si invers cel iubit il pune in centrul atentiei pe cel care iubeste- acest lucru reiese minunat din teofania de la Botezul Domnului- Tatal Il descopera pe Fiul-Acesta este Fiul meu cel iubit- iar Fiul in intreaga Sa misiune descopera pe Tatal care L-a trimis- aceasta este suprema iubire.

Parintele Symeon
 

Da, Rodica, marturia parintelui Staniloae este izvor de bucurie si nadejde pentru cei care-L cauta cu adevarat pe Dumnezeu. Dar acesta este doar inceputul unui lung drum, asa cum ne spune si dansul: Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru.

Parintele mai vorbeste in lucrarile sale (de fapt explica pe indelete) si despre darurile Duhului Sfant. Lucru nu tocmai usor de dobandit.

Vorbim des si despre puterea iertarii aproapelui fara a tine cont de faptul ca si acesta se dobandeste, la fel ca si iubirea de care vorbim aici, toate sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi, pe masura curatirii noastre de patimi, nicidecum asteptari ale Lui fata de noi.

Stii insa ce mi se pare minunat? Ca toate sunt deja gata pregatite pentru noi, iar noua nu ne revine altceva de facut decat sa le cerem cu credinta si nadejdea ca le vom primi.

Uite mai jos un fragment tot din Dialogurile de la Cernica si care mie mi-a placut tare mult:

"Trebuie sa-L cunoastem din ce in ce mai mult;trebuie sa stim ca Dumnezeu lucreaza in noi si cum anume face aceasta.
Trebuie de asemenea sa-L simtim, sa percepem eficacitatea acestei lucrari in noi.
Se poate spune ca teolog este cel care are aceasta constiinta simtind intr-un mod sau in altul aceasta putere a lui Dumnezeu lucrand in el.

Sf.Simeon Noul teolog spunea ca trebuie sa devenim constienti de lucrarea harului.
Un crestin adevarat trebuie sa simta cum anume il ajuta Dumnezeu. Or Dumnezeu il ajuta sa progreseze din treapta in treapta spre o unire mereu mai sporita cu El:El ne ajuta sa devenim mai buni, mai puternici in fata ispitelor, mai iubitori fata de ceilalti, mai smeriti, mai umani.
Astfel simtim lucrarea lui Dumnezeu."

Cat despre judecarea aproapelui la care vad ca te raportezi des, cred ca se intampla din pricina postului care tocmai a inceput si cand, se stie, ispitele sunt la tot pasul, fie macar si de a ne strica bucuria cu care incepem ziua.

Crestinismul este o religie a bucuriei , nu una a tristetii , asta o spun si Sfintii Parinti , asta o spune si Parintele Paraian , si nu numai ! " Un calugar trist este un calugar cu luminile stinse "- zicea parintele Arsenie . " Intristarea usuca oasele "- se scrie in pildele lui Solomon . Intristarea trebuie inlaturata , adica trebuie sa " ai constiinta ca nu e bine sa fi trist , ca Dumnezeu nu iubeste tristetea ci iubeste bucuria" ( Parintele teofil Paraian ) . " Acestea vi le-m spus , ca bucuria mea sa fie intru voi si bucuria voastra sa fie deplina " ( Ioan 16, 24 ) . " Iarasi ma veti vedea si se va bucura inima voastra nimenea nu o va lua de la voi "( Ioan 16,22 ) . " Acum sunteti tristi , dar intristarea voastra se va preface in bucurie " ( Ioan 16,20 ) > Cand Domnul s-a intalnit cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus i-a intrebat : " DE CE SUNTETI TRIST ? "( Luca 24,`17 ) . . .