Eu zic ca cele mai multe "reguli" pe care le-ai enumerat nu sunt de folos si nici nu ar trebui sa se respecte. Oare ce poti sa-i faci un bebe daca plange la biserica? Ei sunt viitorul, in loc sa te bucuri te supara faptul ca in timpul slujbei a tipat un copilas?

Singuru lucru care mia placut la tine a fost cel cu "babele", adevarat zici ca unele persoane in varsta (mai des femeile)atunci cand greseste un tanar (care e posibil sa nu fie prea credincios) incepe sa se tipe la el ceva gen: " Mamaie ati venit aici sa radeti? Pai nu mai veniti daca e asa... " si ele se prefac ca se roaga doar ca sa faca impresie exact cum fac bocitoarele alea la inmormantari.

Hai ca mi-au placut mult unele <sfaturi>,ai ales cel cu rujul lasat acasa nu pe icoane, si cu mersul la strana a celor pe care ii chinuie talentul...:D:D:D

As mai avea de facut o mica observatie...ceva legat de punctualitate: oare ne-am pus problema frumusetii participarii la INTREAGA Sfanta Liturghie? - Poate vi se pare de domeniul <extremismului>...insa va invit sa fiti mai des asemenea extremisti: Dumezeu ne cheama, iar noi stam cu ochii pe ceas...

[color=red]Si eu sunt de acord cu "Regulile"... spuse pana acum < in Biserica > reguli care sunt strict necesare pentru a simti si trai in liniste, netulburat taina credintei noastre ortodoxe. Evident cine nu intelege, nu traieste credinta va face dupa capul lui...si nici nu asculta sfaturile ce i se dau! Dimpotriva sar la tine ca el are dreptete... :sleep: Unii mai ingana si strana unde un grup de studenti de la teologie cu glasurile lor tineresti te cheama sa canti si pe tine dar doar cu inima. Dar mai este inca lipsa de educatie atat de acasa cat si din scoala... :dontgetit:[/i][/u][/size][/font][/color][/link]

As avea o sugestie care zic ca e bine sa se raspandeasca.
Sarutatul Icoanelor e un obicei, nu un canon, un obicei nascut din evlavie si din dorinta de a exprima dragostea pentru chipul zugravit. E firesc, si stim ca se manifesta in multe situatii, nu doar in Biserica.

Liturghia insa e o Slujba sfanta si o mare Taina, se cade sa fim de la inceput pana la capat. Daca insa cineva nu reuseste sa ajunga decat mai tarziu si tine neaparat sa-si taie carare printre credinciosi ca sa poata da turul pupaturilor asa incat sa nu scape vre-un perete, aici nu cred mai e nici dragoste nici evlavie. E doar o idee fixa si lipsa de un anumit simt...

getasart, ai dreptate in privinta sinistratilor, nu prea sunt multi cei care se gandesc ca ei, noi, am gresit si din cauza noastra se intamplate. Se tot plang ca le-a luat apele casele, hainele, bunurile, dupa cateva zile se trezesc si cu o nenorocire pe cap, ori s-a incecat unul din familie ori altceva si dabea atunsi isi dau ei seama ca nu era tot o casa, casa o faci din nou, dormi pe jos... Dar pe la primele inundatii acum ceva luni eu am vazut la TV o doamna care a zis: "Noi suntem de vina, acum suferim" ceva de genul asta, si stiu sigur ca aceea femeie nu era crestina.

Danuta, cat despre persoanele astea in varsta... nu ai ce sa le faci, sunt peste tot in biserica, ele cred ca daca stau in biserica si se roaga (dar nu din suflet)si trecand in drum spre casa vad un copilas infometat il alunga, D-zeu va avea grija de ele. Asa sunt, sunt mai in varsta, trebuie intelese. In schimb mai sunt unele persoane care chiar devin placute in biserica, prin diverse metode, dar reusesc sa se faca.
Anu asta la inviere cand sa trec pe sub masa, o femeie (peste 45 ani) nu stia ce trebuie sa faca la biserica, ma intreba de cate ori se trece... dar nu era trista, era fericita ca a venit la biserica, nu ca babele celalate.

Macarie, ce vrei tu sa zici acolo este urmatorul:

In timpul unuei slujbe importante credinciosii sa nu mai sarute icoanele, deranjand astfel ceilalti credinciosi?

daca asta ai vrut sa zici sunt intr-un totul de acord cu tine

As mai adauga un singur lucru la cele ce s-au spus si s-au dezbatut pana acum aici - sa ne lasam acasa telefoanele mobile, sau macar sa le inchidem, daca nu ne putem dispensa de ele. :D Taraitul strident si suparator al acestor obiecte, de multe ori in momentele-cheie ale sfintei slujbe, are darul de a-i sminti nu numai pe posesorii lor, care ies grabiti din biserica pentru a-si discuta "afacerile", ci si pe ceilalti, care fara voia lor se uita dezaprobator in jur, comenteaza pe seama "impricinatului" etc. Am vazut in multe biserici anunturi de genul "va rugam inchideti telefoanele mobile" care nu erau respectate, dar asta tine si de un anumit simt...
Telefonul mobil, oricat de util si de performant ar fi, este doar un instrument de care ne servim si atat; in mod sigur putem trai fara el cateva ore...:)

Eu consider ca nu trebuie sa existe reguli...consider ca cel care merge la Biserica stie de ce merge iar manifestarea lui este de la sine inteles ca trebuie sa fie in asa maniera incat sa nu deranjeze pe cei din jur...
daca Hristos nu-ti impune nimic si te iubeste asa cum esti....nu inteleg de ce oamenii se cramponeaza atata de nu stiu ce sau cine si vrea sa impuna niste reguli facute dupa mintea lor limitata???
Si inca un amanunt...eu sunt sigura ca daca am merge la Biserica pt Hristos...sa vorbim cu El nu am mai vedea pe cei din jurul nostru si nici nu ne-ar mai deranja ceva(ex:un tel mobil care suna)

Este dureros un asemenea subiect si de el ne lovim cu totii.Nu cred ca poate spune cineva ca se poate ruga atunci cand un copil mic îi plânge la cap sau se tot plimbă pe lângă el,decât dacă este surd sau are o falsă smerenie.Dar eu nu despre cei care nu fac nimic vreau să vă spun, caci ei sunt o mulţime, ci despre cei puţini care ştiu şi înţeleg ce înseamnă biserica şi rugăciunea.Credinţa şi starea de linişte interioară se citeşte atât pe chipurile lor cât şi pe ale micuţilor pe care îi poartă în braţe(iar aceşti părinţi sunt aproape toţi tineri).De obicei stau în apropierea uşii iar la cel mai mic semn de nelinişte al copilului ies cu el afară,uşor şi fără gălăgie.Vi se pare o poveste?Eu chiar am văzut aceşti tineri şi îmi sunt foarte dragi.Vă daţi seama că şi viaţa în familie curge la fel de liniştit.Ei prin exemplul lor(deşi sunt convinsă că nici nu îşi dau seama) ar trebui să fie exemple pt. toţi ceilalţi.Aceasta înseamnă comuniune,iar dacă noi toţi am face ce spune un proverb f. cunoscut,viaţa noastră ar fi mult mai frumoasă;CE ŢIE NU-ŢI PLACE ALTUIA NU-I FACE! Doamne ajută!

Iertare pt.mesajul anterior.L-am rescris corect. Este dureros un asemenea subiect si de el ne lovim cu toţii.Nu cred ca poate spune cineva ca se poate ruga atunci cand un copli mic ii plange la cap sau se tot plimba pe langa el decat daca este surd sau are o falsa smerenie.Dar eu nu despre cei care nu fac nimic vreau sa va spun,caci ei sunt o multime, ci despre cei putini care inteleg ce inseamna biserica si rugaciunea.Credinta si starea de liniste interioara se citeste atat pe fetele lor cat si pe ale micutilor pe care ii poarta in brate(iar acesti parinti sunt cu precadere tineri).De obicei stau in apropierea usii iar la cel mai mic semn de neliniste al copilului ies cu el afara,usor si fara galagie.Vi se pare o poveste?Eu chiar am vazut acesti tineri si imi sunt f. dragi. Va dati seama ca si viata lor de familie curge la fel de linistit.Ei prin exemplul lor (desi sunt convinsa ca nici nu isi dau seama)ar trebui sa fie un exemplu pt. toti ceilalti.Aceasta inseamna comuniune,iar noi toti am face ce spune un proverb f. cunoscut,viata noastra at fi mult mai frumoasa;CE TIE NU-TI PLACE ALTUIA NU FACE!