Vă propun să faceţi un exerciţiu de sinceritate cu un scop foarte bine definit: să constataţi dacă imaginea sau noţiunea pe care o aveţi despre Inchiziţie este sau nu reală.

Încă o dată, vă provoc să faceţi acest lucru - scrieţi, vă rog, ce credeţi sau ştiţi dumneavoastră că este Inchiziţia. Ulterior putem discuta, dar trebuie să avem un punct de pornire.

Bineînţeles că mi-aş exprima o părere dacă în prealabil s-ar face nişte studii, de către cercetători obiectivi, despre (toate) dosarele secrete privitoare la Inchiziţie aflate la Vatican.

Cu alte cuvinte, acum nu aveţi o părere ?!

Şi, vă rog, ce sunt alea "dosare secrete" ?! Dumneavoastră aveţi habar despre ce vorbiţi ?! Aţi uitat să menţionaţi şi dosarele mega-secrete din arhivele şerpiliane-bubuliene.

Dumneata chiar îţi faci iluzia că ştii totul despre Inchiziţie ?? Chiar îţi faci iluzia că Vaticanul spune sau a spus vreodată întregul adevăr despre Inchiziţie ?? Ăia se chinuie sute şi sute de ani ca să îşi ceară o minimă scuză (fără nici o valoare dealtfel, decât aşa pentru imagine) şi dumneata vrei să îmi spui că ţie ţi-au spus totul ?? În clipa în care ţi-ar spune totul s-ar putea să nu le mai calci pragul niciodată, şi nu doar dumneata ci mulţi, mulţi alţii.

Ah.. acum îmi aduc aminte despre ce e vorba. Dar să stiţi că de fapt dosarele secrete despre care vorbiţi (alea despre care nu ştie nimeni nimic, în afară de dumneavoastră) nu sunt la Vatican, sunt la Constantinopol. Acolo sunt păzite ca ochii din cap, de frică ca nu cumva Vaticanul să nu scoată la iveală propriile dosare pe care le are în păstrare, alea despre care dacă ar afla ortodocşii, ar trece toţi la budism...

Vedeţi, dumneavoastră (ca de multe alte ori) aţi reuşit să vă daţi singur cu ciocanul peste deget; prin postările dumneavoastră aţi dovedit fără putinţă de tăgadă că imaginea Inchiziţiei pe care o fluturaţi nu este una istorică, reală, ci un produs al imaginaţiei bolnave, amestecat cu poveşti despre "dosarele secrete" şi alte fantasmagorii desprinse din paginile cărţilor lui Dan Brown.

Dimpotriva, noi nu spnem ca BO este perfecta, catolicii au dogma asta. Pe langa infailibilitatea papala mai au si credinta ca BC nu s-a inselat niciodata (ca sa fim ingaduitori, in probleme ce tin de dogma si morala). Chiar la sinodul Ferrara afirmau acest lucru, ca un argument in favoarea Filioque.
Biserica e o institutie divino-umana. In ceea ce tine de partea divina BO este perfecta (adica dogme). In ceea ce tine de partea umana desigur ca nu e perfecta, ar fi o eroare sa sustina cneva asa ceva.

Eu chiar am scris acum ceva timp un raspuns unor acuzatii ale unor atei care exagerau in privinta Inchizitiei. Si am aratat ca victimele nu par a fi de ordinul cifrelor astronomice vehiculate de unele organizatii (de exemplu organizatia feminista din SUA). Pentru ca acele organizatii de fapt vroiau sa atace crestinismul, nu doar BC.
Asa ca stiu cate ceva, in acel raspuns dadeam chiar si multe date. Chiar si asa, tot o greseala penibila a BC ramane. Cine nu spune ca BC e pasibil de moarte ca eretic (ma refer la credinciosii catolici). Cred ca de acolo au capatat credinta asta catolicii, ca trebuie sa creada tot ce zice BC.

imperfectă este în materie de credinţă, adică de ortodoxie. În materie de comportamente, adică de ortopraxie, să nu confundăm imperfecţiunea cu execrabilitatea

Zilele trecute tocmai am dat peste "afacerea Pafnutie", cazul complet inventat al unui călugăr care s-ar fi ridicat la Niceea în apărarea căsătoriei preoţilor. Mi se pare că l-aţi mai băgat şi în sinaxare.
Vedeţi dv, mistificările catolice, precum decretele pseudo-isidoriene, sunt recunoscute ca atare de catolici. În schimb mistificările ortodoxe, precum inventarea lui Pafnutie, nu sunt recunoscute ca atare de ortodocşi.
Ca să vă opuneţi evidenţei trageţi de păr orice scorneală: că Isus scris cu un singur I înseamnă "măgar", că Francisc din Assisi îi îndemna pe oameni să treacă la cerularieni şi de aceea a fost pictat de cuviosul Arsenie, nu că era sfânt, etc, etc,

Uite alt exemplu de mistificare ortodoxă. După cum vedeţi, nici nu trebuie căutat prea departe, ci doar culese din postările dv.
Aşadar, cine spuneţi dv că a zis să credem fără să cercetăm ?

Si desigur, dovada ca este imperfecta este ca asa zice BC. Ca in rest ne facem ca nu intelegem citatele. Iar de dat sfaturi de comportament al ierarhilor sau preotilor cred ca ultimii care ar trebui sa-l dea sunt catolicii, ca stiu ce probleme sunt la ei.
Despre "afacerea Pafnutie" n-am auzit niciodata. Acum am citit pe net si poate va ajuta asta: "Absenţa numelui Sf. Nicolae din listele Sinodului nu trebuie să ne mire, de vreme ce chiar Sfântul Pafnutie, unul dintre protagoniştii dezbaterilor despre posibilul celibat al preoţilor (despre care vorbeşte Socrates în Istoria Bisericească 1,11) nu este nici el menţionat în ele. "
[SIZE=5] [/SIZE]Iar despre prezenta Sf. Nicolae stim abia de la Teodor Lectorul, un scriitor bizantin care a compus o Istorie tripartită (515, AD), bazată pe documentele istorice ale lui Socrates, Sozomen şi Teodoret, dar şi pe arhivele din Constantinopol. În această listă, Sfântul Nicolae Arhiepiscopul de Mira, apare la numărul 151.
Asa ca sper ca nu o sa ne acuzati de neadevar, bazate doar pe surse care de fapt ele sunt neadevarate.

În materie de ortodoxie se ştie foarte clar şi a fost deja demonstrat că aşa-zişii catolici sunt nişte eretici, pe lângă faptul că sunt schismatici şi pe lângă faptul că au istorie de criminali, torţionari, cenzori, falsificatori, cu tente dictatoriale; la ei ceea ce este din ce în ce mai îngrijorător însă este faptul că se apropie cu paşi repezi de antihrism şi apostazie pe faţă.

Iar conducerea aşa-zisei "biserici" "catolice" este în fapt un guvern cu numiri clericale şi cu scopuri de a stăpâni politico-religios tot ce mişcă sub soare, şi bineînţeles înainte de a doua venire a Mântuitorului.