Forum Crestin Ortodox - Dumnezeu plange? E fericit?...

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Dumnezeu plange? E fericit?... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11423)

Citat:

În prealabil postat de Mirela0110 (Post 310955)

mmm.. eu zic ca de ras nu rade ... poate zambeste, poate fi multumit, de cele mai putine ori, ca de cele mai multe ori cred ca plange. putini sunt cei care Ii fac pe plac si multi suntem cei care Il suparam. ce parinte nu sufera cand copilul lui e obraznic, nu asculta, face numai rele.... eheeee.... eu nu stiu cum mai are atata rabdare cu noi ... de ce nu ne matura odata de pe fata pamantului asta ca sa fie extirpat tot raul din lume si poate ar lua-o de la capat cu alti copii, un alt adam si o alta eva ... sau poate asteapta sa ne nimicim noi intre noi, ca doar ne autodistrugem, din toate punctele de vedere... si moral si fizic si psihic si omeneste... mai rauuuuu e ca distrugem si ce e in jurul nostru, natura, mediul inconjurator, planeta asta. unii mai mult, altii mai putini dar cu totii suntem rai, egoisti, invidiosi si pacatosi cu gandul, cu vorba, cu fapta. vai si amar de capul nostru ce ne asteapta.

Asa cum suntem ne asteapta sa ne intoarcem la El.

Din punct de vedere dogmatic, suferinta, plansul sunt specifice naturii umane. Prin intruparea lui Fiului lui Dumnezeu natura umana se uneste cu cea divina in unicul Ipostas, astefel incat Fiul lui Dumnezeu a patimit cu trupul, a lacrimat pentru prietenul Sau Lazar, deci nu a fost strain de acestea. Nu trebuie sa uitam ca aceasta unire ipostatica este pentru vesnicie.

Dumnezeu este mai om decat ne putem inchipui, iar omul este mai dumnezeu decat ne-am putea imagina. Acesta este unul din intelesurile pe care Nasterea Domnului, intruparea sau inomenirea Cuvantului, ni le pune inainte.

Hristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, a aratat ca prin conditia umana se poate manifesta dumnezeirea, in pofida afectelor si slabiciunilor firii omenesti cazute. Dar, pe Hristos nu trebuie sa-L gandim separat, ci unit cu noi, in Biserica Sa, prin Duhul Sfant. Omul purtator de Hristos, Il simte pe Dumnezeu ca participand din interiorul sau, la bucuriile si necazurile sale. Tot el Il descopera pe Hristos in zambetul aproapelui sau mana intinsa a celui aflat in nevoie. In mod natural, va zambi alaturi de cel ce se bucura si va plange alaturi de cel care sufera, pentru ca o face ca pentru Hristos.

Citat:

În prealabil postat de georgeval (Post 310966)

eu mă gândesc că suferinţa e o dimensiune caracteristică iubirii (apare odată cu orice formă de nefericire a celui iubit) şi că Dumnezeu fiind iubire a suferit şi înainte de unirea Fiului cu omul.

Dumnezeu este exact asa cum a fost Mantuitorul Iisus Hristos,Dumnezeu pe pamant.A plans,a suspinat,a zambit,a mancat,a sperat,a sfatuit...Mantuitorul este oglinda lui Dumnezeu si Insusi Dumnezeu.Plange cand noi facem pacate,cand il suparam cu faradelegile noastre si este fericit cand Il slavim si ne comportam drept si Ii ascultam poruncile...

Citat:

În prealabil postat de Bast-et (Post 310790)

Simte durerea noastra? Se pune in locul nostru? Este flamand? Sau stomacul-i tot timpul plin?
Cate persoane mor si isi fac rau in numele lui? Este mandru sau i-e rusine de noi?

Ok, eu nu cred, vreau doar sa aflu cum este descris Dumnezeu in scripturi din aceste puncte de vedere... si mai ales, plange?

Inspiratie ---> http://www.youtube.com/watch?v=ZkEa9EufpLA

Iata un raspuns!
"Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".
Parintele Arsenie

Citat:

În prealabil postat de Bast-et (Post 310790)

conform bibliei,dumnezeu stie ce e durerea,stie ce inseamna sa fii flamand,este plin de dragoste fata de om(creatia sa).
cred ca plange,caci viceversa, dragostea, fiind un sentiment complex cuprinde si acest aspect.
nu cred ca lui dumnezeu,ii este rusine de a sa creatie.
bestie,cerceteaza,cerceteaza,si multa dragoste din partea lui hristos,iar din partea mea,NUMA BINE.

Cate MILIARDE de copii au fost ucisi acest secol?

Am ales acest thread pentru titlu..
Dumnezeu plange. Noi suntem cei impietriti.

Dintr-un articol:

Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.
Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!

La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.

Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.

Odihneasca-se in pace.

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 362059)

Asa este. Cred ca Dumnezeu plange in locul nostru... Plange plansul nostru.
Dar ai sa fi surprinsa Anna, statisticile spun ca "epoca in care traim este cea mai putin violenta din istoria umanitatii"... Mie mi-e greu sa cred asta, de fapt eu nici nu cred dar, de', asa spun statisiticile oamenilor informati. S-ar putea ca acei oameni sa nu fi luat in calcul si avorturile. Pentru multi, un avort, aceasta crima atroce, nu este un act de violenta. :(

Consider ca a plange este un afect ireprosabil care apartine firi umane. Natura umana asumata de catre Fiul lui Dumnezeu in urma inomenirii avea si afectele ireprosabile pe care le-a transfigurat. Este prea antromorfica imaginea unui Dumnezeu care palange.