Yep,dar realitatea lui,din pacate,este foarte des si realitatea mea.Si cred ca nu doar a mea.
Un gand natural:Dumnezeu este prezent.Momentan acest gen de gand pare o nebunie in contextul risipirii zilnice.Pretul la mancare trezeste mai mult interes,acel simplu gand ne viziteaza rar.Cand ai un moment in care te simti cu sufletul,inima si toata fiinta ta langa EL,eu cred ca trebuie sa te bucuri de acel moment,sa-l traiesti,fara prea multe intrebari.
Am remarcat o fraza a ta ,,
incercam doar sa spun ca atata timp cat pastrezi masura poti sa te bucuri de Hristos si de aproapele tau si in contexte gen : filmul inception, un meci de fotbal, o gluma buna si cate si mai cate....faptul ca nu trebuie sa te risipesti nu inseamna ca trebuie sa fii incrancenat si sa te impiedici de la a te bucura de Hristos in toate si de toate in Hristos".
Cam asta am vrut si eu sa spun.PS:imi place foarte multe fotbalul,am mers des pe Anfield,imi place opera,teatrul si o bere cu prietenii dupa o zi plina de munca.
Asta nu imi inlocuieste Credinta.Sunt oameni,posibil mai avansati duhovniceste,care mi-ar spune:,,Te pierzi in lucruri lumesti.Concentreaza-te doar pe rugaciune".Le dau dreptate dar eu cred ca Cel de Sus da fiecaruia dupa puteri.Nimeni nu cara un jug mai greu decat ar putea duce si nu toti pot duce la fel.Nu as putea sa fiu calugar si nici un model de puritate.Nu am fost niciodata.Doar ca incerc ,
la nivelul meu,sa merg cum pot eu de drept spre Cel de Sus.Acest drum,ca al oricarui alt om precum subsemnatul,nu este drumul unui sfant.Este drumul unui om,supus greselii dar care se straduieste.Cumva,este genul de drum precum in ,,
Calatoria crestinului" a lui John Bunyan.
Cred ca deja am vorbit prea mult.O seara placuta un gand de
kopite pentru
marea familie a cormoranilor: YNWA Liverpool :)
