Dai sa raspunzi pe un topic, copiezi textul raspunsului, mergi pe celalalt topic, dai acolo sa raspunzi si introduci textul copiat din partea cealalta.

Practic, nu ai demonstrat nimic. Mi-ai pus doar in fatza niste texte care inseamna mult mai multe lucruri, dar nimic la obiectul discutiei, care sa demonstreze ceva.

Pai de ce ai facut asta???E mai cald aici?:40:
Eeeee pai normal ca textul inseamna muuuult mai mult.
Dar daca tu nu vezi in cuvintele lui Iisus ca indeamna la a alege binele de rau, ca puncteaza binele in antiteza cu raul,ca vorbeste despre roadele binelului si a raului...apoi atunci eu ce sa iti mai demonstrez?:5:...

E mai la obiect. Dincolo faceam off-topic.

Nu ma contrazici cu nimic prin asta. Dar nu voi intra acum in detalii.

Tu ai doar impresia ca intelegi, dar imaginea ta este vaga, confuza, folosesti repere generice fara a intelege detaliile. Intelegerea despre Dumnezeu o gasesti in detalii.

---------------------------------------

Timpul ma preseaza. Este necesar ca eu sa ma ocup de alte lucruri in urmatoarele zile. Deci voi raspunde mai putin. Dar va rog mult sa reflectati bine asupra a ceea ce am explicat referitor la greseli si pacate. Daca va imaginati ca executand cateva cerinte ati scapat de pacate si traiti o viata nepacatoasa, va inselati amarnic. Deoarece odata ce inlaturati pacatele constientizate, acele greseli neconstientizate pana atunci ies la suprafata, devenind pacate. Omul e continuu pacatos, dar nu-si da silinta sa constientizeze asta. Omul trebuie sa caute aceste foste greseli devenite pacate si sa le indrepte de la radacina lor. Si asta tot asa, pana cand omul iese din pacat, pana cand omul iese din dualitate, pana devine sfant in viata. Intr-o buna zi, toti vom fi sfinti in viata. Pentru asta s-a sacrificat Isus.

Pana una-alta, lamureste-ne daca esti yoghin sau budist. Apoi fa-ma sa inteleg ce inseamna pentru tine pacatul (impotriva cui pacatuiesti?).

Ca sa nu vorbim in termeni generici si greu de priceput ("gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea"), sa dam exemple:

Ne aflam intr-o conversatie. La un moment dat, sunt intrebat la ce ora incepe duminica Liturghia la catedrala. Raspund: la ora 10:00 dimineata. Eu nu stiu ca de fapt Liturghia va fi la 09:00 incepand cu duminica asta... Iata ca am gresit, omul pierde o ora de rugaciune din cauza mea. Cu toate acestea, n-am vrut sa-l induc in eroare, deci nu am pacat. Insa am gresit, mintind involuntar, evident.

Daca, in aceeasi conversatie, din rautate, eu il trimit pe om la Liturghie la ora 10:00 stiind ca s-a schimbat ora de inceput, comit pacat mintindu-l in fata.

Acum da-mi tu un exemplu de greseala versus pacat.

Nu sunt nimic. Sunt doar Eu si Dumnezeu, pe ambii incercand sa-i inteleg.

Ti-am mai explicat ca pacatul inseamna GRESEALA (GRESEALA VOLUNTARA - PACAT sau INVOLUNTARA - GRESEALA NECONSTIENTIZATA). In primul rand pacatuiesti impotriva ta, impotriva fiintei tale. Si impotriva lui Dumnezeu, impotriva legilor lui Dumnezeu.


La faza asta, tu ai pacatuit constient, deoarece nu ai verificat in prealabil daca Liturghia este programata si pentru duminica asta la 10:00 dimineata. Ca sa nu fi pacatuit, ar fi trebuit sa raspunzi: "De obicei Liturghia incepe la 10:00 dimineata duminica". Astfel nu ai fi pacatuit, dand un raspuns corect. Sau daca ai fi verificat ca este programata pentru 10:00 dimineata, ai fi putut raspunde "Liturghia este programata pentru 10:00 dimineata, duminica". Observi diferenta? In cazul asta afirmatiile sunt Adevarate. Daca zici: "Incepe la 10:00" inseamna ca te dai drept proroc mincinos, deoarece nu stii cum Dumnezeu aranjeaza intre timp lucrurile. :)

De fapt si eu am gresit prin afirmatia "ai pacatuit constient", deoarece tu n-ai pacatuit constient, a fost o greseala pentru ca n-ai stiut. Pacatul tau este de a nu-ti cauta si indrepta greselile astea inconstiente. Dar acum, daca incepi sa intelegi cum printr-o afirmatie falsa pacatuiesti inconstient (gresesti), devine un pacat propriu-zis (minciuna) sa faci afirmatii false.

Trebuie pentru orice lucru pe care il scoti din gura sa cantaresti valoarea de Adevar. Trebuie ca ceea ce spui sa fie cat mai adevarat in limitele pe care le intelegi. Daca nu-ti dai silinta sa faci asta, de acum incolo este un Pacat, deoarece acum ai inteles cum minti facand afirmatii false.

pacatul ca separare, autoranire, imprastiere
 

Dar daca pacatul e inteles ca o fapta ce o data faptuita da savarsitorului falsa impresie ca este separat de Dumnezeu?
" Intre mine si Dumnezeu o mie de valuri,
Intre Dumnezeu si mine nici unul?"
De asta spovedania si regretarea pacatelor il reintorc pe OM la Dumnezeu, caci Dumnezeu e tot timpul acolo, in asteptarea sau intampinarea noastra.

Continuand ideea de mai sus,
Daca pacatul nu este o ofensa la adresa lui Dzeu ci adusa noua insine?
Sa zicem ca Dumnezeu a zis : nu fa asta" si tu o faci... si o patesti. O patesti pt ca ai facut ce a zis Dzeu sa nu faci sau pt ca El stia consecinta acelui fapt si te-a "sfatuit" spre binele tau sa nu o faci ? Gen "daca as fi in locul tau, eu nu as face asta". Cand noi gresim, oare nu Il doare si pe El, caci ne e TATA...? Poate nu El ne pedepseste ci noi pe noi insine, umbland pe drumuri pe care El stie ca ne vom rani. Sf Impartasanie e leac de rana si mijloc de unire cu Unitatea- trinitate.

Sau pacatul vazut ca o stare de imprastire, de spulberare a unitatii, de neluare aminte la noi si la prezentul in care suntem?
Dumnezeu este o Unitate a trei (trinitate) care ESTE (la timpul prezent).
Omul e o unitate a trei parti (minte-suflet-trup) si in toata vremea vietii lui ar trebui sa fie "impreuna"; nu cu trupul intr-un loc, mintea la ceva si sufletul peste mari si tari... adica, atunci cand stai cu trupul pe scaun si lucri la calculator la un proiect, mintea sa iti fie tot acolo iar cu sufletul sa iubesti lucrarea ta.
Eu cred ca e imp sa fii complet prezent, implicat in ceea ce faci pt ca Dzeu se numeste pe El insusi " Cel ce este"( deci, la prezent) .. nu Il poti auzi, nu poti sa fii conectat cu El daca tu nu traiesti in prezent asa cum si El este .. prezent. De fapt, singurul timp care este, dpdv al omului, este prezentul.

Si de asta rugaciunea Inimii e legata de respiratie si se cere urmarirea respiratiei cu mintea.. pt ca nu poti sa respiri decat in prezent, pt ca mintea (ce poarta numele lui Iisus tot mai mult spre inima) urmarind respiratia din mom prezent sa fie stabilizata in PREZENT.
Bucuria si binefacerea rostirii numelui Sau in crestin nu sunt necesar dependente de respiratie; am zis cele mai de sus pt a arata importanta, dpmdv,a trairii in prezent, vigilenti la umblarea mintii si inimii si cu aceasta paza sa incercam sa facem cat mai mult voia Lui, pe care eu incerc sa o recunosc dupa "cantitatea" de dragoste si putere pe care savarsirea unei fapte o aduce tuturor.

Pe cale si invatand, eu va doresc sa vedeti toate binecuvantarile pe care vi le-a dat si va inconjoara (inca de pe) ACUM.

Fapta este actiunea fizica. Fapta gresita este pacat. Dar sa nu uitam ca totul pleaca de la INTENTIE, si urmeaza cursul: INTENTIE->GAND->FAPTA->CONSECINTELE FAPTEI. Pacatul (greseala) se gaseste in INTENTIE, GAND cat si FAPTA. Apoi urmeaza CONSECINTELE raportate exact la pacate (greseli). Tot ceea ce ni se intampla rau in afara controlului nostru, este o consecinta directa a pacatelor (greselilor) noastre. Dumnezeu e bun si legile lui Dumnezeu sunt absolut corecte. Raul ni-l facem singuri prin indiferenta/ignoranta noastra.

Identificarea si indreptarea sistematica a pacatelor (greselilor)
 

Am trecut prin trei faze in aceasta lupta cu pacatele. In prima faza ma chinuiam
sa opresc suvoiul lor. Cum opream doua, alte trei le luau locul. Pe urma m-am
prins ca am niste gauri in copaia sufletului pe unde intra suvoiul lor. Am stat si
am identificat trei gauri mari: mandria, egoismul si lenea. Tot suvoiul pacatelor
venea pe aceste trei gauri. Am palit mandria prima oara. Eram foarte mandru, nu
prea suportam critici sau observatii. Acum imi spun ca sunt praf si pulbere, sunt
cenusa si nisip, sunt pacatos si netrebnic. Apoi i-am palit una si egoismului, am
renuntat la slujbe bune, duc o viata retrasa si cat pot de simpla. Pentru lene am
o bota, da' asta-i tare vicleana, ca ma tot impinge la autojustificari: ba ca-s mos
ruginit, ba ca lasa ca mai este timp, si tot asa ma pacaleste vicleana. Acum stiu
si de unde vin aceste trei gauri: e omul cel vechi pe care nu l-am lepadat atunci
cand trebuia. Lepadarea de sine, asta e faza in care sunt acum. N-ai facut-o?, o
sa ramai cu butoiul cel vechi plin de gauri si incearca de-l umple cu vin nou! No,
incearca natarau batran! (asta mi-s io, sa nu credeti altceva).
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu cred ca regretarea pacatelor este o actiune pozitiva. Regretul este o alta forma a fanteziei. "Ce-ar fi fost daca?". In schimb constientizarea pacatelor, care aduce un sentiment de regret, dar in momentul de ACUM, si indreptarea efectiva a ceea ce poate fi indreptat cred ca este intreaga esenta a spovedaniei. Cred ca spovedania are principalul rol tocmai acela de a indeparta regretele, de a-l ajuta pe om sa iasa din regretele sale transformate in fantezii fara sfarsit, fantezii care il tin prins in ghiara unor sentimente ce ii nelinistesc si ii dezorganizeaza mintea.

gandul ce e?
 

ma insel sau nu s-a raspuns inca la intrebarea :ce e gandul?
ce mi-a trecut mie prin cap a fost ca gandul e punctul de focalizare al intentiei...habar n-am...
care e raspunsul tau?