E moda vanzatorilor de iluziii...Domnul sa ne ocroteasca ! :25:

Dumnezeu are grija de fiecare in parte si de cei buni si de cei rai ,sa nu mai blestemi fiindca te-ai facut un pacat de moarte..

Bine spus Doamne Ajuta!

Maria, nu stiu ce ţi s-a întâmplat.
Cu siguranţă ai trecut printr-o incercare grea.
Cât despre minciuna, stii cine e tatal ei...
Sa nu uitam însă că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Asa e, LittleSparrow!
Am avut o incercare cumplita. Am deschis atunci acest topic pentru ca imi era suflerul plin de ura si simteam cumva ca asa ma mai eliberez.
Dumnezeu m-a intarit atunci pentru ca altfel cred ca in clipa de fata as fi fost la inchisoare pentru omor. Vreo 3 luni stateam noaptea in pat si ma miscam continuu tot corpul....asa parca imi mai abateam gandurile si nu mai simteam durerea pe care o aveam in suflet. Am slabit vreo 8 kg luam antidepresive cu pumnul pana cand am zis: Stop! Nu-i voi da satiscatie unei escroace sa se bucure ca imi este rau. Arma razbunarii este la Dumnezeu nu la mine!
O prietena de familie ne-a inselat cumplit.....nu pot sa-mi explic nici acum cum am putut crede toate tampeniile care mi le-a spus atat mie cat si sotului meu.
Stiu ca e incredibil, dar, pot sa va spun ca un an de zile mi-a spalat creierul atat mie cat si sotului meu. Ne-a manipulat cum a vrut ea, credeti-ma! Daca m-ar intreba cineva cum arata diavolul as arata-o pe ea fara doar si poate.
Nu vreau sa-mi fac pacate mai mari dar tind sa cred ca a apelat si la mijloace vrajitoresti cu toate ca nu a recunoscut cand am intrebat-o ce mi-a facut.
Toti cei care ma cunosc mi-au spus ca in perioada aceea eram ca si drogata unul chiar m-a intrebat daca nu ma droghez.
Nu va puteti inchipui prin ce-am trecut....nici la cel mai mare dusman al meu nu-i doresc asta.
Acum cu ajutorul lui Dumnezeu m-am mai linistit!
Doamne ajuta!

Ma bucur ca v-ati mai linistit. Sa treceti cu bine peste toate incercarile vietii!

Maria, sa va întărească Dumnezeu.

Hristos a spus la inimă să fim precum copii dar la minte să fim precum șarpele. Când eram mai mic, se făcea că eram în vacanță la bunici și de vreo lună cam leneveam, băteam apa-n piuă cum s-ar spune. Vine într-o zi bunicul la mine și-mi spune fără nici un fel de răutate ci cu seriozitate așa cum fac oamenii chibzuiți "că cei care lenevesc mult rămân mici, numai făcând mișcare poți crește mare" Și uite așa bunicul făcând apel atât la minciună cât și la viclenie, fiindcă astfel m-a convins să-l ajut la treabă, deși nu prea îmi păsa, omul mi-a făcut un bine. Nu a spus acele lucruri doar din dorința de a mă exploata cumva, le-a spus fiindcă într-adevăr avea nevoie de ajutor la muncile mai mărunte de care nu se mai pute ocupa dar și din dorința de a mă educa și a-mi face un bine.

Acolo unde însă intervine egoismul și individualismul lucrurile se strică. Toate-s bune și frumoase atât timp cât scopurile urmârite sunt bune și acele scopuri includ și pe aproapele tău. De aceea zic eu că cel mai bine este să privești înainte de toate în inma ta să vezi ce este, fiindcă acolo noi trebuie să fim curați și abia acolo nu are ce căuta șarpele.

Citind post-ul acesta te înțeleg. Primul tău post este însă cam extremist. Nu este bine când cineva își face din minciună și șiretenie o obișnuință și nici când se folosește de ele urmărind răul cuiva sau a se scoate din situații în care se face vinovat de ceva.Nu dori niciodată moartea nimănui. Dacă ai fost mințit și ai avut parte de nedreptate fii tu sincer și spune-i celui ce a mințit niște adevăruri dureroase. De obicei omul care minte cu nerușinare fuge de adevăr, el minte tocmai că nu prea îl suportă.

Personal pe oamenii în care simt că nu pot avea încredere tind să-i ocolesc și să nu-mi fac în cârcă cu ei.Dacă văd că cineva m-a dus de nas, deși am avut încredere în persoana respectivă, primul impuls este într-adevăr de ură dar încerc să o alung din suflet fiindcă în primul rând îmi face mie rău și nu are nici un rost.

Asa e "delirul" cum spui tu, dar, ce te faci daca sarpele e in inima altora? Cum recunosti acel sarpe din inima celulilalt?
Intotdeauna am crezut in bunatatea oamenilor pana m-am fript....tare de tot! Si nu cu oricine ci cu cea mai buna prietena. Acea prietena cu care am fost plecata in concediu 2 ani la rand, am stat la aceeasi masa, am ras,am mancat impreuna, dar de fapt era si este un monstru (nu exagerez).
In termeni religiosi spunem despre acesti oameni ca au pe diavolul in ei....exista si o denumire in termeni medicali si se numesc sociopati.
Feriti-va de astfel de oameni! Distrug tot in jurul lor! Sunt considerati oameni fara constiinta...nu iubesc pe nimeni, sunt fermecatori la suprafata, au un sarm aparte, insa cu zambetul pe buze manipuleaza oameni si ii distruge fara remuscare.
Nu glumesc! Exista asemenea specimene printre noi. Sunt bolnavi psihic! Problema este ca nu-ti dai seama ca sunt bolnavi si pana ajungi sa realizezi ce e cu ei de fapt deja ti-au dat un "tun".
Ce sa spun! M-am consolat cu ideea ca probabil in viata asta trebuie sa platesti ceva, cumva pentru pacatele pe care le ai. Duhovnicul meu mi-a spus ca daca nu pateam paguba asta as fi patit altceva dar mai rau. Probabil.....nu stiu ce sa zic! Atat stiu ca in viata asta tot de pagube am avut parte. Mi-au spart hotii casa de 2 ori iar acum m-a furat aceasta "prietena" de fapt o escroaca.