În prealabil postat de Silencer (Post 341663)

xanixade, shtii, daca tot e vorba de imagine, eu cand ma jucam world of warcraft, sau alt ceva , mereu ma inchipuiam ca un luptator bun la inima, care lupta cu raul, sii ii ajuta pe cei slabi :D Ma inchipuiam luptator mai degraba a lui Dumnezeu, decat istoria care mi-o zice jocul, asa ca eu nu ma gandeam deloc la idoli... Sunt un copil de 23 de ani, ce sa-i fac...
Unii oameni cu toate ca sunt oameni mari in toata firea, au nevoie de poveste in viata, iar jocul ofera aceasta, poti sa fii cine vrei sa fii, sa ajuti pe toti in jurul tau, sa lupti cu monstri si dragoni, sa lupti cu raul, sa mergi prin locuri de basm, care in realitate nu le vei vedea niciodata....
Pai bine, ce trebuie de inteles ca unii oameni au nevoie de asa chestie, intrucat devine un drog... Unii nu simt nevoia, iar unii, mai ales cei singuratici si respinshi de societate, isi gasesc in aceste jocuri unicul refugiu....
Eu nu spun ca jocurile sunt o chestie buna, eu imi dau seama ca ele mi-au adus numai rau, am pierdut mult timp cu ele... Ceea ce vroiam de fapt sa spun, ca ele nu ar fi atit de atragatoare fara elemente fantastice, si nu putem cere ca ele sa nu contina elemnte de asa tip deoarece nu ar mai fi interesante deloc...
In genere jocurile aduc numai rau oamenilor, mai ales celor ca mine, si in genere ar fi bine sa nu mai fie, dar sa fim realishti, asta nu se va intampla niciodata...
TempleKnight,nu sunt eu :) Icerc in ultimul timp sa nu ma joc, asa ca pina ce nu ma intereseaza :)

În prealabil postat de glykys (Post 341684)

Suntem, suntem idolatri, ca nu Il punem pe Dumnezeu pe primul loc, ci mereu altceva. Asa inventam noi zeul ban, zeul serviciu, zeul mama / tata / sot / copilul mamii... Mie mi se pare ca orice persoana / lucru la care tinem mai mult decat la Dumnezeu se poate transforma intr-un zeu caruia ii slujim. Si sa nu uitam de zeul EU.

În prealabil postat de MariS_ (Post 341707)

P.S. Nu joc decat sah, si acela nu pentru a castiga, ci pentru a-mi cunoaste mai bine aproapele si credinta. Sahul presupune ca toate piesele sa slujeasca uneia singure, Regele (sau Hristos in viziunea mea), si sa se sacrifice, daca e cazul, pentru a-si apara Regele, adica exact spiritul de jertfa cerut de Hristos. Toate piesele, mici sau mari, concura la paza si slujirea Singurei Figuri care nu poate fi capturata sau robita. Eu as scoate toate celelalte jocuri si as lasa doar sahul tocmai pentru rolul sau in formarea caracterului unui copil sau adolescent. Dar, din pacate, sahul a devenit desuet...astazi.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Melissa (Post 341712)

Si totusi regele poate lua sah mat.:4: Nu Regele, ci regele..

În prealabil postat de cristinadaciana (Post 341714)

Nu ar fi mai bine sa deschizi o petitie pentru interzicerea acestui gen de jocuri sau filme ?
http://www.petitieonline.ro/

În prealabil postat de MariS_ (Post 341722)

imi place sa fac bucurie celor cu care joc, deobicei adolescenti sau chiar copii, si in situatie pierduta pentru ei le propun remiza

În prealabil postat de Silencer (Post 341723)

Sa fim serioshi, nimeni nu o sa ne ia in semana, chiar de vom face aceasta petitie...
Xanixade, ziceam ca un refugiu, dar nu neaparat unul bun, e chiar unul foarte rau... Dar noi suntem deja trecuti prin asta, ne dam seama... Dumnezeu imi da putere, ca nush unde m-ai ajungeam shi eu cu ele... Dar cati multi sunt care nu ishi dau seama, care nu vor sa ishi deie seama, pentru ca jocurile au devenit viata lor, pentru ei lumea reala e doar suferinta...