Citat:
În prealabil postat de cristinadaciana
(Post 353272)
Eu stiam ca era "stiinta"
si "constinta" care musai ca se scria cu un singur "i"... dar deh' ! au aparut altii inteligenti care sa schimbe limba... In fine!
De la o tara de manelisti si otv-isti ce poti astepta?
|
Una e CUNOȘTINȚA și alta e CONȘTIINȚA - cred ca asta e piatra de poticnire.
CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s. f.
1. Cunoaștere (
2). ♦ Expr.
A avea (sau
a lua)
cunoștință de ceva = a ști, a fi informat.
A aduce (ceva)
la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva).
A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor.
În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva.
A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar)
A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune.
2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expr.
A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.)
A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva.
4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. –
Cunoaște + suf.
-ință (cu sensul
3 după fr.
connaissance).
CONȘTIÍNȚĂ, (rar)
conștiințe, s. f.
1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență;
p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. ◊
Conștiință socială = ansamblu de reprezentări, idei, concepții, cunoștințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor.
Conștiință de clasă = parte a conștiinței sociale care reflectă existența socială a unei clase determinate.
3. (În opoziție cu
existența, materia) Gândire, spirit.
4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. ◊
Caz (sau
proces)
de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat.
Mustrare de conștiință = remușcare, regret. ◊ Expr.
A fi cu conștiința împăcată sau
a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului.
A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule.
Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea.
5. (În sintagma)
Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc. [Pr.:
-ști-in-] – Din fr.
conscience, lat.
conscientia (după
ști).
P.S. Ca sa mai glumim un pic, vezi ca acum apare vreu manelist sau otv-ist suparat si se da jignit si cere banarea ta de pe forum, ca asta e boala care bantuie pe aici...
