Atata profunzime rar gasesti. Atat de rar incat sa te contrazici in aceeasi postare...
Ups. Pai cu asa? In primul rand nu exista "cosubstantial". Poate consubstantial. Si uite asa l-am facut pe diavol egal cu Dumnezeu. Pai....? Nu de aia a cazut? Ca s-a crezut egal cu Dumnezeu?
Aaaa, stai asa. Ca cica a fost egal la inceput. Hmmmmm ...Pai se poate sa "scada" Dumnezeu? Nu stim. Dar stim ca diavolul a fost egal cu Dumnezeu si dupa a scazut. Ciudata concluzie.


Aha. Acum am inteles. Deci si omul este egal cu Dumnezeu, doar ca inca nu s-a prins. Trebuie sa se "redescopere". Si sa demonstreze.


Maxim imi place: "aproape infinit". Cat de aproape?

Oricine poate debita orice. Nu exista limite. Asta este de fapt "aproape infinit".

Catehismul absent + gindirea mindru-proasta = iata rezultatele!
 

Nu am inteles ce debiteaza cavaleru' kadosh gardianu' lu' echeru' si compasu' despre rasuciri si...diaree? Misticisme danbrowniene de mahala.

Proorocul Isaia exprimă foarte clar drama celui căzut pentru veşnicie:

“Cum ai căzut tu din ceruri, Lucifer, fecior al dimineţii ! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri ! Tu care ziceai în cugetul tău: << Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui Puternic voi aşeza jilţul meu ! În muntele cel sfânt voi pune lăcaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte.Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi >>.Şi acum tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului” (Isaia 14,12-15).Iar Iezechel spune urmatoarele despre Lucifer:

“Tu erai pecetea desăvârşirii, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe…Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea…Lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ… ” (Iezechiel 28,12-17).

Diavolul nu a fost egal cu Dumnezeu, asta este o erezie. A fost creatura lui Dumnezeu, inzestrata cu foarte multe daruri spirituale, motiv pentru care era capetenie peste ingeri.Insa in marea lui bogatie spirituală, Lucifer a inceput sa se gandeasca ca el este totul prin el insuşi, a inceput sa aiba o sete nesfarsita de putere si de marire. Parintele Dumitru Stăniloae afirma ca Lucifer credea că va ajunge la fel cu Dumnezeu printr-o evolutie de sine statatoare, credea ca el va fi deasupra tuturor:

“Cu atat mai mare a fost ispita pentru el, cu cat n-a avut un trup care sa-l margineasca, care sa-i arate neputintele… Satan a spus: eu sunt totul…” ) .

Dumnezeu nu i-a impus lui Lucifer cinstirea Sa, ci l-a lăsat liber. Lucifer nu era născut, era creat de Dumnezeu, s-a pomenit deodata că există, că este. S-a văzut bogat în daruri, puternic, fără trup, doar cu o uşoară corporalitate spaţială şi astfel a început să-l roadă gândul mândriei, setea de autoîndumnezeire. Rămânând totuşi dependent de Dumnezeu, Lucifer dobândeşte prin cădere o ură faţă de creaţia divină, o frenezie a distrugerii, o sete după neantul din care a fost creat.

Înainte de a deveni stăpânitorul temporar al lumii pământeşti, unde a fost alungat, Satan era numit Lucifer, adică purtător de lumină. În ciuda căderii, este mai apropiat de Dumnezeu decât de oameni, fiind nemuritor, are în continuare atributele lumii angelice, dar nu pe toate, o parte dintre ele nemaifiindu-i accesibile după cădere. Preocupat de propria perfecţiune şi frumuseţe, Lucifer a îndrăgit-o prea mult şi a uitat de cinstea pe care I-o datora lui Dumnezeu. A refuzat să privească dincolo de perfecţiunea angelică, a rămas să-şi fie suficient lui însuşi. Păcatul său este iubirea totală şi exclusivă de sine ).

Aşadar o tulburare narcisică cronică... Cu prognostic foarte rezervat.

P.S. Spui că s-a pomenit că există, că este. Aici e şi eroarea: există dar nu este. Există, ca fiinţă creată, ca ex-terior Fiinţei Creatorului. Însă şi-a închipuit că Este - proprietate exclusivă a lui Dumnezeu, Care nu poate ex-ista în afara a nimic, în afara Lui, în primul rând.
Dumnezeu Este, diavolul există aşa cum orice din Creaţie, şi Creaţia întreagă, ex-istă.
Ex-istă ca operă a Celui Care Este.

Lucifer
 

Eu cred ca acest nume, desi nu se gaseste in Sf. Scriptura, in acest citat isi are originea.

E vorba de etimologie.

Prima data a aparut numele in domeniul astronomiei si apoi crestinii (sau iudeii?) l-au asociat teologic. Desigur, un studiu mai amanuntit ar scoate la iveala mai clar aceasta nelamurire. Eu am luat-o logic.

De aceea in Sf. Traditie apar multe lucruri care nu se gasesc exact in Sf. Scriptura, pentru ca odata cu aparitia crestinismului, tot universul si framantarea omului a primit insemnatate teologica.

E doar o parere...

Doamne ajuta!

Ce rol are Satan in planul lui Dumnezeu?

Asta îmi pare o întrebare bună.
Voi răspunde pe scurt: nici unul. Nu e nevoie de satana pentru împlinirea Planului lui Dumnezeu.

Dar totusi, presupunand ca argumentele teologice pentru existenta satanei sunt adevarate, atunci el influenteaza planul lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, fiind omniscient, l-ar fi inclus pe satana in planul sau, nu? Stiind ca el o sa se rascoale impotriva Lui, si o sa faca ce o sa faca.

Satana a ajuns in trista situatie in care este tocmai ca urmare a faptului ca a spus "Nu" planului lui Dumnezeu si nu a vrut sa participe la el, desi avea un rol eminent.

Si totusi, Dumnezeu se poate folosi de Satan, dupa cum se arata pa larg in Cartea lui Iov. Dumnezeu este SINGURUL care poate transforma reaua intentie a lui Satan si spiritul sau potrivnic in ceva bun. A facut-o de atatea ori! Acest lucru pesemne ca e o sursa inepuizabila de dumnezeiesc amuzament. Daca maieutica, arta aceea de a ajunge la adevar prin determinarea ignorantului sa-l spuna cu gura lui ii era asa de scumpa lui Socrate, cu atat mai mult Dumnezeu se distreaza intorcand raul lui Satan in bine. E cam ca la tehnicile de Aikido: cu cat Satana vrea sa Il plesneasca mai tare pe Dumnzeu, cu atat demersul are un efect mai neasteptat.