Citat:
În prealabil postat de renata.story
(Post 356425)
In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...
|
Casatoria este una din cele 2 cai ale mintuirii , iar mintuirea este cel mai greu lucru din lumea aceasta deoarece cararea ei este ingusta , strimta, iar pe ea se merge doar cu crucea in spate , adica jertfindu-te .
Se poate si fara sa te jerfesti dar atunci nu te vei mintui. Mintuirea nu este deci obligatorie , ci este doar daca voieste omul !
Spui f. multe in postarea-ti mica dar din care se poate trage lesne o concluzie clara si sigura : atit de mult esti educata in ortodoxie si atiti de mult il iubesti pe Hristos incit primul de care te-ai lepadat a fost tocmai El .
Ba, unul dintre useri iti si spune asa, persuasiv, in cuvinte epistolare , ca dragostea rabda mult si ca sa ai rabdare ca o sa se schimbe lucrurile .
Dupa cum tu insuti povestesti, mergind inainte pe acest drum si daca vei avea rabdare vei ajunge sa apostaziezi credinta ta si sa renunti la adevaratul Dumnezeu de dragul unui om . Pai nu ne spune David poorocul in a sa Psaltire :
,,...vai de cel ce nadajduieste in om si se increde in el !"
Atit pot sa-ti spun , Hristos este : Calea , Adevarul si Viata !
Prietenul tau nu vrea sa-si lepede credinta de dragul tau dar tu poti... ca altfel nu poti trai fara prieten ! Atita valoare de ortodoxa ai tu !
Si fiul risipitor a plecat plin de liniste si impacat cu el insusi de la casa tatalui sau dar s-a intors si s-a pocait de starea in care nici roscovele porcilor nu le mai gasea ca odinioara !
Totul este pina la Hristos : putem minca , putem bea, putem iubi pe oricine, putem petrece cu oricine , putem face si zice orice impreuna cu oricine , dar totul este pina a ne lepada de Hristos !
Iar la lepadarea de Hristos satana nu ne impinge brutal , deoarece ne-am prinde si am renunta , ci ne impinge usor, usor si in numele unor mari minciuni, adica idealuri si cu trairea ca altfel nu mai putem ... pina ce ne prinde in plasa si apoi ne joaca sufletul cum vrea el !
Eu aici am spus o parere de a mea , desi starea si situatia ta nu necesita chiar o consultare deoarece raspunsul la problema ta este mai mult decit evident si care trabuie sa-ti fie clar toata viata : Hristos mincam, Hristos dormim, Hristos traim , Hristos murim ... caci tot asa cum ne invata David proorocul :
,,...Arunca toata grija ta asupra Domnului si El te va hrani pe tine " caci
,,Tinar am fost si am imbatrinit dar nu am vazut pe cel drept prigonit nici semintia lui cersind piine !"