De multe ori ma intrebam, daca toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, de ce a spus Mantuitorul:
25.(...)Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta. (Ev. dupa Matei, cap 11)
Iata aici un exemplu extrem de elocvent. A ne recunoaste ca si crestini ortodocsi, dar a avansa speculatii care contrazic total invatatura crestina, e un semn de orgoliu si orbire a propriei "intelepciuni", care ne rapeste in totalitate bunele intentii si osteneala de fiecare zi. Oare de ce sa ascunda Dumnezeu Adevarul, tocmai celor intelepti? Pana la urma tot de smerenie este vorba. Ca sa intelegem cu adevarat, trebuie sa facem ascultare de cei ce ne invata, chiar daca in primul moment suntem pe deplin incredintati ca suntem mai luminati decat ei. "A asculta" nu inseamna doar supunere, desi asta se subantelege initial, ci a ne ajuta Dumnezeu "sa ascultam" in sensul de "a auzi" cele bune si de folos; de a patrunde in interiorul pildelor si a intelepciunii lui Dumnezeu. Asa, desi ne inchipuim ca suntem de nezdruncinat in adevarul nostru, intr-o zi va veni si..."transformarea" prin Moarte, cand ni se va spune: "Plecati de la mine! Nu va cunosc pe voi!" Si vom pleca, unde? Inapoi? Pai ar fi prea frumos, dar nu-i deloc asa... Baga o musca intr-un borcan, pune-i capacul si uit-o acolo, dupa ce ai pus borcanul intr-o oala incinsa, si intunecata. Si, biata de ea, nici sa moara nu poate, fiindca nici macar Moartea nu are acces in interiorul borcanului. Singura metoda de a scapa de acolo este "focul" rugaciunii altora, care vor cu adevarat sa osteneasca pentru noi... Ceea ce e greu de sperat!

Ma recunosc crestin ortodox pentru ca iubirea de Dumnezeu mi-a fost insuflata prin slujbele Bisericii si invataturile Sfintilor Parinti.

Ascultarea este aliniata poruncii iubirii. Daca intelegerea realitatii dintr-o alta perspectiva este neascultare si orgoliu, imi asum acest pacat.

Ma recunosc budist pentru ca am fost invatat cum sa privesc corect o floare.

Acest amestec de invataturi este perceput ca blasfemie de catre crestini.

Iar budistii spun ca amestecul diferitelor sisteme duce la pierderea puterii specifice fiecareia.

Este o povara pe care trebuie sa o port - pentru ca ambele invataturi sunt doua nestemate nepretuite care invata, fiecare in felul ei despre iubire si adevar.

...cele 2 sisteme de gândire sunt incompatibile.Nu te-ai gandit ca ai putea sa smintesti pe vre-unul mai slab in credinta, pentru ca te consideri mai dastept decat sfintii care n-au fost in stare sa inteleaga ce "ntelegi" tu.?

Nu ma consider mai "dastept" decat nimeni.
Nu stiu ce "au fost in stare", cat de profund sau ce le-a fost revelat sfintilor.
Afirmatiile iti apartin.

Expun perspective pe care nu le-am inventat, nu sunt nascociri, care au la baza observatii si rationamente.

Cine crede ca este slab in credinta si este smintire de la dogma sa nu mai citeasca postarile si sa se roage si pentru mine.

Din punctul meu de vedere cele doua religii sunt perfect compatibile. Insa, pentru a ajunge la aceasta concluzie este nevoie de un studiu aprofundat al aspectelor esentiale - asa cum sunt ele explicate de Parinti.

Cu siguranta ai niste citate care iti argumenteaza afimatia. Ni le prezinti si noua?

Sunt perfect compatibile și se împletesc; altfel spus, se armonizează.

Sistemele sunt compatibile prin faptul ca initiaza si sustin miscari similare ale mintii si inimii.

Exista o compatibilitate usor de sesizat si o compatibilitate de profunzime.

Compatibilitatea sesizabila
-ambele incadreaza mintea intre polii pedepsei (samsara) si mantuirii (iluminare-eliberare) / intelepciunea incepe cu frica ...dar si cu nadejdea.
-ambele plaseaza eul in pozitia de servitor al tuturora, iertator si iubitor.

Compatibilitatea profunda este atunci cand mintea paseste pe pamantul sfant al lipsei oricarei impresii, intipariri si imaginatii. "rugaciunea curata"

-------------------------------

“Natura Adevarului Absolut este cu totul incomprehensibila şi incognoscibila.

Este evident ca Adevarul este necorporal.

Caci, cum ar avea corp ceea ce este infinit, nemarginit, fara de forma, impalpabil, nevazut, simplu si necompus?

Cum ar fi neschimbator, daca ar fi marginit?

Cum ar fi impasibil ceea ce este compus din elemente si ceea ce se descompune iaraşi în aceleaşi elemente?

Caci compunerea este principiul luptei;
Lupta, principiul dezbinarii;
Dezbinarea, principiul descompunerii;
Iar descompunerea este cu totul straina Adevarului.

Daca Adevarul ar fi corporal, cum se va putea respecta dictonul ca Adevarul strabate prin toate si umple toate, dupa cum spune Scriptura:

„Nu umplu Eu, oare, cerul şi pamântul, zice Domnul?”.

Caci este cu neputinta ca un corp sa treaca prin corpuri, fara sa taie şi sa fie taiat, fara sa se împleteasca si sa întâmpine împotrivire.


Este mult mai potrivit să vorbim despre Adevar facand abstractie de toate existentele, căci Adevarul nu face parte din existente.

Toate cate le spunem in chip afirmativ cu privire la Adevar nu indica natura acestuia.”

Sf. Ioan Damaschin



---------------------------



Problemele de falsa incompatibilitate apar atunci cand spunem doar jumatate de adevar, adica:

"Dumnezeu este dragoste" dar neglijam sa spunem ca "Dragostea este Dumnezeu" pentru ca ni se pare ca in dragostea altor fiinte nu-L recunoastem pe Dumnezeul nostru.

Oricata profunzime credem ca are filosofia indiana, ea nu este mantuitoare.
Mantuitoare este doar invatatura Bisericii Ortodoxe.

Exclusivismul doctrinar este un 'principiu psihologic functional' - nu un adevar obiectiv / faptic - pt ca se bazeaza pe credinta (preferinta cultivata intelectual) - nu pe demonstratie.

Aspectul pozitiv al exclusivismului este acela ca fereste mintea de indoiala / impresii contradictorii - indreptand-o unitar, fara ezitari si scapari catre obiectul/fiinta contemplata.

Dar lăsaţi-l să-şi expună convingerile.
Libertatea de conştiinţă NU se negociază!