Teoria ne da mai mare incredere, fiindca mai mereu avem habar de ea. La practica e jale de cele mai multe ori...la mine cel putin.
Sa dea Dumnezeu ca restul sa fiti sfinti dupa fapte!:)

Nitel cam rautacioasa pentru 16 anisori ai tai , adica dupa atata si atata experienta de viata . . .:46:

ia zi tu asa usurel, fara sa te fortezi,car-i treaba?si te rog fa-o direct,sa vedem si noi ce poti.

salut
 

eu din cand in cand mai tin vinerea,de joi seara pana vineri seara si vineri seara beau un pahar cu apa si manac o felie de paine.

:-))) esti mare figura Aline

Eu tineam zile in sir... dar ce folos, ca devenisem mandra in inima mea..
Nu mai aveam dreapta socotinta.
In cazul meu, mai bine sa mananc si sa plang decat sa nu mananc si sa ma mandresc.

E aproape firesc pentru firea cazuta sa se mandreasca cu orice ar face mai deosebit.Cand facem ceva duhovnicesc trebuie sa avem in vedere si scopul pentru care il facem.
Postul negru il facem pentru : usurarea trupului,rugaciune cu mai mult folos,jertfa pentru Dumnezeu,fagaduinta..

O fapta buna trebuie dublata cu osandirea de sine,in acest mod ramanem smeriti.

posteste rizind,plinge bucurindu-te:
 

mai bine sa postesti si sa te bucuri,de ce sa dai risul pe plins?.posteste,ride si bucura-te cu Domnul,iar de o fi sa plingi, apoi plingi de bucuria reusitei.

Avand in vedere ca pocainta este la baza vietii crestinului,putem presupune ca plansul este mult mai folositor decat rasul.Dupa cum stim ,Mantuitorul nu a ras niciodata,iar lacrimile sunt definite de Sfintii Parinti ca un al doilea botez,care ne curata de pacate...

Bucuria in crestinism este paradoxala,nu vine prin ras,ci izvoraste din suferinta,din purtarea crucii.Atunci cand suferim ,ne curatam de pacate si sufletul se apropie mai mult de Dumnezeu si se bucura.

Lacrimile care izvorasc din "bucuria reusitei" nu sunt manatuitoare,ci doar acele lacrimi care le varsam pentru neputintele noastre,din osandirea de sine etc

Postul ,negru sau cu anumite constrangeri cantitative,urmareste smerirea trupului .E adevarat ca smerind trupul ,poate aparea ca ispita mandria sufletului,insa ,prin lecturi si sfaturi duhovnicesti putem invinge aceasta mandrie si sa ne continuam postul.

Dupa opinia mea,oprirea din exercitiul postului datorita acestui fapt ,este o infrangere,pentru ca la ispita vicleanului noi am cedat si am renuntat la lupta.

Postul impreuna cu rugaciunea!!!! ce bunatati pe care nu le mai doresc nimeni!!!