presa este condusa de catre cei ce urasc biserica.denigrarea bisericii pt ei este ceva ff important

Caz in care popii aia shpagari sunt mana in mana cu ziaristii, deci si ei urasc biserica si contribuie la denigrarea ei. Nu?

Sa fim corecti!
 

Ideea este alta : daca n-ar avea MOTIVE, n-ar avea cu ce s-o denigreze, oricat ar detesta ei biserica.

Si eu in cazul in care vreau sa ma fac preot dar nu pentru aceste afaceri, ci pentru credinta pe care o am si placerea de a-i sluji Domnului in ce categorie m-as incadra? As fi catalogat la fel?

Doamne, ajuta!
 

De ce-ti bati tu capul cu catalogari, Bogdane? Fii precum te vrea Domnul si nici sa-ti pese ce cataloage intocmesc oamenii! :11:

Multumesc, asa este. Dar totusi omul este supus pacatului. Singurul fara de pacat stim cine este. Hristos! Si atunci daca ne gandim la cuvantul preot intr-adevar ma gandesc ca este un om care il cunoaste pe Dumnezeu si ii slujeste lui dar nu ma gandesc ca si este fara de pacate. Fiecare dintre noi avem anumite pacate pe care le ducem in spate si ar trebui sa le infranam. Numai ca aici este problema daca vedem cativa preoti facand anumite faradelegi generalizam si daca ne invita cineva la o alta parohie sau manastire spunem: " nu, mumltumesc toti sunt la fel" desi nu cunoastem persoana respectiva. Si asa se indeparteaza omul de la credinta sa. Cum ne mantuim noi? Prin credinta noastra si sa ne vedem de drum caci nu pe noi ne va judeca Dumnezeu pt faradelegile lor? Sau prin analizarea fiecarui gest al preotilor?
Si oricum in legatura cu catalogarea intr-adevar chiar nu ma intereseaza era doar o intrebare nu cum ca si as fi facut cum mi-se raspundea la intrebare caci tot preot as vrea sa devin cu ajutorul Domnului, indiferent cum ma vad ceilalti din afara.

Bogdan in felul lui are dreptate fiindca simte ce simt ceilalti preoti cinstiti cind vad ca unii dintre colegii lor le strica la toti imaginea , insa nu e vb de stricat imaginea ci de vazut asa cum este ralitatea fara sa vedem doar raul sau doar binele , ca doar preotii nu sint niste zei sau sfnti arhanti doar ca o parte sint mai sporiti, altii mai putin si altii e posibil sa nu aibe credinta ci doar pt bani- (speram cit mai putini) dar nu putem nici exclude caci unde e miere vin si albine si viespi.
Oricum noi e bine sa trecem peste asta si sa ne vedem de ale noastre iar celorlalti preoti sa le acordam prezumtia de nevinovatie.

Preocuparea principala a Bisericii este legata de mantuirea noastra, nu de propria sa "imagine", de felul cum este perceputa. Din acest motiv, nici noi, in calitate de credinciosi nu trebuie sa cautam spre "imaginea" ei, indiferent de cine incearca sa o zugraveasca sau sa o intineze, clerici sau oameni de presa.

Daca nu razbatem "invelisul" Bisericii dat de neputintele fiecaruia dintre noi, vom ramane straini de esenta sa, de bucurie, de dragoste, de recunostinta etc. Vom ramane partasi doar smintelilor, barfelor, judecarii aproapelui. Oare, nu pe acestea isi fundamenteaza, in cea mai mare parte, presa activitatea, in numele drepturilor la libera exprimare si libera informare?

de-ale vietii
 

Sunt parinti care isi indruma copiii sa se faca preoti . Motivele, fara comentarii. Am ramas blocata la prima discutie de acest gen, apoi m-am obisnuit. Mila Domnului in toate!

Sunt si fii de preoti adevarati care se indreapta spre alte domenii. Sa-ti povestesc pe scurt o situatie de tot hazul, dar plina de inteles: aveam un elev, fiu de preot. Toata lumea era convinsa ca baiatul va face Teologie.
Se termina examenul de bacalaureat, rezultate frumoase. Apoi liniste. Dupa vreo doua saptamani ma suna preoteasa si-mi spune ca fiul ei este deja in drum spre mine, sa nu ma sperii daca il vad la usa si nici sa stau in picioare cand imi va vorbi. N-am pus intrebari suplimentare, pentru ca ii cunosteam prea bine (am facut ore de franceza si de romana cu acest baiat de cand era el in clasa a II-a). Ajunge la mine cu: cogniac, tigari, cola si vin. Le pune pe masa, se duce singur in bucatarie dupa pahare (eu am ascultat sfatul preotesei si m-am asezat cuminte pe scaun). Toarna in pahare, desface pachetul de tigari, isi ia o tigara si incepe Goe a fuma, una dupa alta povestind in tot acest timp vrute si nevrute. Eram derutata rau. Intr-un tarziu, il intreb cu ce ocazie pe la mine. "Sa invatam!" ... "Sa invatam ce?" ... "Pai, romana si franceza. Acusi e examenul!" ... "La Teologie nu ai nevoie de franceza si nici de romana, ce tot indrugi?" ... "Ha, ha, ha !!! Chiar credeati ca as fi in stare sa-l tradez pe Dumnezeu? Imi plac bautura, distractiile si fetele. Asadar, nu dau la Teologie!" ... "Atunci?" ... "La Litere!" ... Aici am schimbat registrul de comunicare: "Asadar, vrei sa spui ca la Litere se duc toti depravatii?" ... S-a rusinat, a pus capul in pamant, a stins tigara si a astupat sticla de cogniac. A plecat.
A doua zi am vorbit cu preotul si preoteasa. Am inteles ca de fapt urmeaza sa dea admitere la Litere. Am facut ore impreuna toata vara, constiincios. A reusit cu brio. Dupa admitere s-a insurat fara sa stie familia. Dupa primul an de Litere, a abadonat. A dat examen la Teologie. Acum este preot cu nevasta si 3 copii. Dar un preot de toata isprava duhovniceasca!

Puteti sa va bucurati fiindca dvs i-ati aratat pe ce drum se afla.