Si daca totusi suntem martorii unui diabolic plan de ruinare a lumii?Ar mai conta pentru el,porcul din Ferma Animalelor, daca stii cand va fi cu exactitate sfarsitul daca stii ca este doar o problema de timp?Unul bogat isi va petrece ultimele clipe cat mai placut,sampanie si femei eventual,si dupa el potopul.Stie sau macar bauieste ce va urma si prin urmare traieste clipa.Nu a fost acest sloganul drog al tuturor?Poti sa faci totul,traieste clipa,esti liber,nu ai limite,crezi in tine.Au sunat bine nu,aceste cantece de sirena.Nu multi dintre noi am crezut in asta,in noi si nu in EL? Daca fiecare s-ar uita cu atentie inauntrul sau,dincolo de micii sai idoli si micile mizerii cotidiene,ce ar vedea?Nu suntem chiar noi produsul acestei lumi?Sa o numim lume sau iluzie de balci?Daca totul a fost o iluzie,financiar cam asa arata,si noi suntem copii iluziei cum ne numim?

Am vazut la telvizor cum oamenii se tarau pe coate in curtea unei bisericii.Nu stiu daca este suficient.Sau poate ar trebui sa facem toti asta,un public si crancen exercitiu de penitenta.In sac,cu cenusa in cap.La propriu.,,Frate,iarta-ma ca ti-am gresit".,,Lasa-ma domnule,esti nebun,nu te cunosc".,,Ba da frate,ma cunosti.Cand ma uit in oglinda te vad pe tine si tu pe mine.Te urasc sincer,iarta-ma ca nu pot sa fiu bun,eu nu pot si nu vreau sa impart nimic cu tine.".Am citit azi o cronica despre Caravaggio.Sa vezi cat de bine ni-se potriveste tuturor

,,Pictorul răscolitor al urâţeniei, coborând marile subiecte în noroiul mediilor sordide,băiatul rău”, scandalagiu, care umbla mereu înarmat cu sabia, asasin, fugar, homosexual notoriu sau artistul de geniu din galeria damnaţilor, un ins care poartă cu sine un blestem inexplicabil, un destin tragic acoperit finalmente de mister? Inventatorul clarobscurului şi primul care abuzează de acest procedeu, devenind propriul său manierist, un individ cu gustul unui realism sumbru, ieşit parcă din obscuritatea cavernei, un aventurier fluturându-şi mantia pătată între două secole ambigue stilistic? Un executant de geniu, eminamente manierist, căruia o posteritate târzie i-a atribuit un soclu greu de imaginat? Toate acestea sunt plauzibile în cazul lui Michelangelo Merisi da Caravaggio, zis Caravaggio, omul care exprimă cel mai exact în arta sa temperamentul violent şi spaima fugarului care se ascunde în unghere întunecoase pentru a nu fi descoperit. O spaimă subconştientă, teribilă pare a se revărsa din cele mai multe tablouri ale sale.

Aceste chipuri par a se zămisli în întuneric, pentru ca o lumină crudă să cadă brutal, neaşteptat peste ele, trimisă parcă de un reflector pe scena de teatru. De aici dramatismul sporit al compoziţiilor sale, o atmosferă mistică fără îndoială, dar tratată cu un fel de radicalism „teatral” nemaiîntâlnit. Dincolo de tehnica propriu-zisă şi de studiul excepţional al dinamicii, de mişcarea şi ea adesea surprinzătoare, se presupune un suflet chinuit, pândit în permanenţă de pericole neştiute, gata să se ascundă şi să fugă."

Aline,nu este o imagine a noastra,a lumii noastre?Scriu numai prostii,mai am putin si ajung un respectabil stalp de cafenea :)

"Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - "inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu" (Ps. 110, 10), lipseste frana, si cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme, si, cei mai multi, sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet- incet se indreapta spre a nu mai putea sa se controleze pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de tare zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilaiti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, cum vor fi ?
Si vezi, in toate tarile, furtuna, ameteala mare. Sarmana lume - Dumnezeu sa se milostiveasca - fierbe ca oala minune. Si cei mai mari cum lucreaza! Bucataresc - gatesc, le arunca pe toate in oala minune si acum oala fluiera! Peste putin va sari supapa. Am spus unuia care avea o functie mare: "De ce nu luati aminte la unele lucruri ? Ce va fi ?". "Parinte, imi spune, mai intai raul era ca putina zapada; acum s-a facut un troian. Numai o minune poate ajuta". Dar in felul in care inteleg unii sa ajute intr-o situatie, fac mai mare troianul raului. In loc sa ia unele masuri pentru invatamant, etc., fac mai rau. Nu cauta cum sa strice acest troian, ci il fac mai mare. Vezi, la inceput zapada este putina. Daca se rostogoleste la vale se face un bulgare. Bulgarele, adunand alta zapada, lemne, pietre, etc., incet-incet se face mai mare si mai mare, si in cele din urma se face un troian mare. Asa si raul: putin cate putin a devenit troian si se rostogoleste. Acum e nevoie de o bomba ca sa-l spargi.
Toata lumea se indreapta spre a ajunge un singur caz. O incurcatura generala. Nu poti spune: "Intr-o casa s-a stricat putin fereastra, sau altceva, sa o repar". Toata casa este in dezordine. S-a stricat tot satul. Situatia a scapat de sub control, numai de sus mai e nadejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaierea mainii Sale ca sa repare. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon (Isus Navi 6,24) cand a fost gata pentru dezinfectie." Părintele Paisie Aghiorâtul

Si eu zic ca e timpul de rugaciune, sa ne mai ierte Dumnezeu, sa mai amane criza si sa ne ajute sa mai micsoram pacatele.

Asta cu amânatul mi-a plăcut!
Nu amână nimeni nimic din păcate. E nevoie de o schimbare profundă de sistem şi nu cred că Dumnezeu o să ne ajute în mod direct cu ceva. A... Că ne ajută eventual să ne mai vină mintea la cap, că mai pune o vorbă bună aici, una dincolo, da, sunt convins că o va face.
Dar aşa cum pe Adam l-a lăsat de capul lui cu pomul cunoasterii binelui si răului, Dumnezeu ne va lăsa în mod cât se poate de personal să ne dăm cu capul de toţi pereţii închisorii pe care încet-încet, cu ajutor nemijlocit de la aghiută, ne-am construit-o cu entuziasm, seninătate şi inconştienţă.

Doamne ajută!

Doamne, ca bine zici....din pacate!

L-am auzit acum citiva ani pe Bill Clinton, cind tocmai debutase criza in America, vorbind despre solutii. El spunea ca solutia pentru iesirea din criza este intoarcerea la modul traditional de a face bani. Exemplu:un om poseda un teren care, sa spunem, valoreaza 5.000 euro. Peste noapte piata spune ca terenul valoreaza 50.000 euro. Iar omul face un imprumut de 30.000 euro ca are cu ce garanta. Merge omul nostru in concediu, isi cumpara masina, etc. Deodata piata spune ca terenul nu mai valoreaza decit 3000 euro. Omul nostru intra in panica, banca ii ia casa, proprietarul de hotel nu mai are clienti, fabrica de masini nu mai are ce produce si merg lucrurile in lant... De ce se intimpla asta? Pentru ca oamenii fac si cheltuie bani virtuali.

Modul traditional de a face bani e o solutie pentru o economie sanatoasa. Noi nu putem face nimic referitor la gestiunea banilor publici. Oricine vede, probabil, in zona in care traieste, risipa si lipsa de intelepciune in cheltuirea banilor publici. Ceea ce cred ca am putea face noi este sa sustinem economia sanatoasa prin deciziile de zi cu zi: trebuie sa cumparam usturoi? sa renuntam la comoditatea noastra de a cumpara ustoroiul chinezesc din supermarket si sa il cumparam pe cel romanesc din piata. Sa ne uitam pe eticheta de malai, iar daca nu scrie "Made in Romania" sa nu o cumparam. Si asa mai departe. Prin decizia mea de a cumpara un borcan de mazare de la o firma din Romania ii voi da de lucru unui lucrator roman.

Am observat aceasta conceptie, de a consuma produse autohtone, destul de bine implementata in tarile din Vestul Europei. In supermarketurile din Italia sau Germania am vazut rafturi intregi de produse autohtone. In Romania nu e asa si eu cred ca nu e bine. Nici politicienii nu fac ceea ce trebuie, insa eu cred ca nici noi, ca cetateni obisnuiti, nu constientizam totdeauna ca deciziile noastre, marunte, pe care le luam zi de zi, pot avea impact asupra altora.

Aici aveti dreptate. Noi romanii intotdeauna ne prindem mai greu. Pentru ca multi sunt prea mandri. Uite eu am cumparat produse de nu stiu unde, o VIP spunea la televizor ca isi face cumparaturile , chiar si cele alimentare, de la Paris sau Londra. Iar multimea ce zice, asa e trendul. Vai saraca multime.
Aici in Grecia , grecii nu mai vor sa cumpere produse din import. Mai nou, toti comerciantii se lupta pentru produsele autohtone ca sa aiba vanzari. Au dat si o lege prin care produsele autohtone sa se distinga de restul , prin afisarea unui stegulet elen langa pret sa se stie care sunt productie elinika, grecul cand cumpara prima intrebare este daca este elinika altfel nu cumpara decat daca este foarte nevoit. In supermarketuri, au asezat marfa pe provenienta iar la tarabe in bazar daca te apropii te indeamna: cumparati ca e elinika e foarte buna. La noi, la piata te indeamna, cumparati ca e made italia, sau made germania sau mai stiu de unde si afiseaza asta cu mandrie. O fi prostie? sau ce o fi!

In legatura cu banii publici, aici este un skepsis. Banii se cheltuie doar pe ce primesc aprobare in functie de buget, nu au voie sa foloseasca banii in alt scop decat pe ce a fost aprobat. Iar de banii europeni aceia vin cu directie clara. Daca FMI spun, pentru infrastructura, atunci acolo au voie sa mearga, in dale, alei, si sosele, chiar daca nevoile noastre intr-o anumita zona or fi altele. Nu ne lasa sa cheltuim banii unde este nevoie ci unde dirijeaza ei. Daca trebuie folositi in programe de integrare a romilor de pilda, apoi acolo trebuie folositi sa educam si sa culturalizam romii, in timp ce oamenii nu au locuri de munca. Desi se stie ca daca ei nu au fost culturalizati si educati de veacuri, asa raman popor nomad dar de.... astea sunt noile ordine. Niciodata FMi nu da bani pentru creare de noi locuir de munca, pentru sustinea populatiei, au ei planuri bine facute pentru scopuri la fel de bine gandite.

Totuşi, şi la noi mulţi caută produsele româneşti, dacă nu din naţionalism, cel puţin pentru că ştiu că în mare parte sunt mai bune. Se preferă legumele şi fructele româneşti, pantofii, cămăşile româneşti, vinurile noastre, lactatele.

Problema este că de multe ori nu le găseşti. Că piaţa noastră e sufocată de importuri şi că producătorii noştri nu au acces în pieţe şi în magazine. Sunt şi descurajaţi să producă, pentru că intermediarii le oferă preţuri ridicole, de 4-5 ori mai mici decât cele de pe piaţă.

Sunt descurajaţi să producă din cauza productivităţii scăzute ceea ce duce la costuri mari (pe de o parte) şi din cauza subvenţiilor sublime dar care lipsesc cu desăvârşire (de cele mai multe ori) faţă de alte state (pe de alta). Şi aici mă refer la industria alimentară, mai ales partea de legume-fructe.

Totusi UE aloca fonduri, noi nu suntem in stare sa le utilizam
 

Uniunea a alocat pentru Romania fonduri substantiale, dar si conditiile sunt destul de drastice. In general fondurile sunt destinat investitiilor in diverse domenii dar si in domeniul resurselor umane. Problema e ca nu au cine stie ce efect vizibil. Dar in ultima instanta duc si la crearea a noi locuri de munca. In exemplul tau zici ca educarea romilor nu înseamnă nimic pentru noi. Ia gândește-te cate locuri de munca sunt create. O sa fie angajati traineri, manager proiect, asistent financiar, asistent proiect etc care vor fi platiti, care vor plati impozite si taxe pe salarii catre bugetele de stat si asigurari sociale. Vor fi achizitionate diverse materiale si utilizate servicii... de unde? De la societati comerciale din Romania (care au salariati), care platesc impozit pe profit si tva la bugetul de stat etc. Orice proiect de acest gen genereaza venituri atat pentru salariati cat si pentru stat.