Aparitia robiei
 

Robia nu e fireasca, ci a patruns in lume prin pacat. In Cartea Facerea citim ca Ham, din cauza faptului ca a pacatuit razand de Noe, vazandu-l gol, atrage blestemul asupra fiului sau, Canaan:

Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau mai tanar, a zis: Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!
Apoi a zis: Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob!
Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga! (Facere 9, 24-27).

Comentand acest episod, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna, in Omilia XIX la Facere, sa meditam la cat de mult rau a pricinuit pacatul: "Iata, intrand pacatul intr-un frate, care a avut aceeasi mama, care a iesit din acelasi pantece ca si ceilalti doi, pacatul l-a facut rob, i-a luat libertatea si l-a supus celorlalti. Pacatul a pus inceput robiei.

Inainte nu se abatuse asupra lumii nenorocirea aceasta; oamenii nu se molesisera intr-atat, incat sa aiba nevoie sa fie slujiti de altii; fiecare se slujea singur; toti oamenii erau de aceeasi cinste si nu era deosebire intre ei. Dar cand a intrat pacatul, s-a pierdut libertatea, s-a stricat vrednicia fireasca a omului si a venit pe lume robia, ca sa fie robia oamenilor un vesnic dascal si o necontenita invatatura, sa-i invete sa fuga de robia pacatului si sa se intoarca la libertatea daruita de virtute.

Si robul si stapanul pot, daca vor, avea de aici mare folos; robul sa se gandeasca ca a ajuns rob, pentru ca Ham a alunecat spre o atat de mare nerusinare; stapanul sa se gandeasca iarasi ca robia n-a venit pe lume pentru alta pricina decat pentru aceea ca Ham a avut vointa rea, si ca vointa aceasta l-a facut sa piarda cinstea ce-o acea impreuna cu fratii sai."

Sclavia în N T
 

Si e acelasi lucru? Nu e vorba de o alegere, pana la urma, care tine de fiecare individ? Am prieteni care au lucrat in multinationale (unde au intrat de bunavoie), au stat acolo un timp, nu le-a placut, au plecat si acum se ocupa de cu totul altceva.

Sa inteleg ca si multinationalele isi vaneaza si captureaza posibilii CEO la fel cum erau vanati negrii in Africa de catre negutatorii de sclavi? Sa inteleg ca angajatii din multinationale nu au de ales cand compania pentru ca lucreaza la vinde copiii catre o alta companie?

Tot acelasi lucru, nu? Sclavii din Evul Mediu aveau cumva locuinta personala, si trasura la scara, ambele puse la dispozitie de stapan?

Toate cele de mai sus se regasesc in contractul cu banca, pe care individul il semneaza pentru ca e alegerea lui sa o faca. Sa inteleg ca si negutatorii de sclavi ofereau un contract de genul asta, cu optiunea de a nu fi semnat, tuturor africanilor capturati? Si cei care refuzau sa il semneze plecau acasa, sa traiasca restul vietii alaturi de familie, fara sa mai fie deranjati?

Mai exact, cum?

Miscator, nu-i asa? Adica cumperi un OM, il folosesti dupa cum te taie capul 25 de ani (in conditiile in care, in anii aia, la 40 de ani viata era incheiata), dupa care are dreptul sa plece si sa faca ce vrea el. Marinimia intruchipata.

Sigur, pentru ca necesitatile de baza reprezinta absolutul la care aspira orice om, nu? Mai ales cand NU are de ales la ce sa aspire.

Pana la urma, cine are nevoie de hobby-uri, educatie la alegere si aspiratii personale?

Stapanul din ziua de azi nu are sarcina de a-ti asigura nimic, in afara salariului pe care l-ai acceptat, in momentul in care ai semnat contractul de angajare. Nu iti convine? Nu semnezi. Ai semnat si nu iti convine? Pleci in alta parte, inveti lucruri noi, cauti un alt job.

Serios acum, e chiar ACELASI lucru?

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Sunteti de admirat!

Va admir ca faceti asta, dar cu parere de rau, exceptand elementele emotionale, argumente tot nu ati adus.

In primul rand, nici unul din argumentele aduse de mine nu e refutat de povestea doamnei V.P.

In al doilea rand, presupun ca doamna V.P. si-a petrecut o mare parte din cariera de functionar public in slujba unui stat comunist, dictatorial, in care posibilitatile de alegere (daca existau) erau limitate.

Mai exact, cum e situatia dansei aceeasi cu situatia unui om care lucreaza in sectorul privat, si care are alegerea (dificila, uneori, dar existenta), de a-si croi un alt drum, cu sacrificiile care vin la pachet?

As fi preferat mai degraba un raspuns punctual si argumentat, care ar fi aratat ca sunt "neintelept", decat o relatare emotionala (care e probabil adevarata, dar daca a facut ceva, a aratat doar ca pentru Dv., statul in care traim acum e fix acelasi cu cel de dinainte de '89, si oportunitatile sunt tot aceleasi).

Nu doar de admirat si gata, ci de urmat. Adica trebuie sa Il urmam pe Dumnezeu, asa cum o face Mihnea, un bun catolic si un medic excelent.

Nu trebuie sa vorbim numai pe orizontala despre realitatea robiei, ci si pe verticala, sub chipul "robiei divine". Daca in cazul oamenilor robia presupune anularea libertatii celuilalt, altfel spus o lipsa, in cazul robiei divine vorbim de partea opusa. Robul Domnului cu cat isi asuma mai mult aceasta conditie, cu atat sporeste in constientizarea si manifestarea adevaratei libertati. Cu cat este mai supus Domnului, cu atat devine mai liber. Altfel spus, robia divina nu presupune "lipsire", in ceea ce ne priveste, ci "primire" si "plinire".

Toti suntem oarecum sclavi, cel putin ai sistemului acesta infect! Si da, la asa stapani pamantesti, asa sclavi, da sa nu uitam ca sclav a fost si Esop si altii cu nume sonore...

Este sclavia un pacat!
 

Draga comunitate,

cum cometati pasajul din Marc vis-&-vis de acest pacat, sclavia:


42. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
45. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Nu vedeti aici si o forma de shimbare sclaviei, adica stapunul slujeste celui mic. Adica cel puternic si care se simte in stare slujeste celor pe care ai are in subordine.

Cum comentati, are sens pasajul din Marc impotriva sclaviei.