În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 427272)

Daca duhovnicul invata asa, atunci nu mai avem ce discuta !

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 427272)

Nici macar nu ai patruns , ca de obicei de altfel, ceea ce am scris eu !

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 427272)

Eu nu mi-am propus sa stau si sa ma tot explic pina ce vei intelege si tu . Daca intelegi bine , daca nu, este treaba ta , dar eu la pareri superficiale privitoare la postarile mele nu-ti voi mai raspunde !

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 427277)

Ma ingrozesc cand citesc zeci de mesaje postate , in timp ce la Sfanta Biserica se savarseste Sfanta Liturghie , sau mesaje scrise in miez de noapte de sambata spre duminica , cu tot felul de istorioare si amintiri "crestine " , siropoase . Cu siguranta ca acesti autori nocturni de pe forum , nu au cum sa mai participe la Sfanta Liturghie , sau sa se mai roage nici macar de forma !

În prealabil postat de ioan cezar (Post 427289)

Fii asadar linistit.

În prealabil postat de glykys (Post 427125)

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
Va invit la un dialog constructiv, in care sa facem schimb de experiente si sa vedem ce solutii putem gasi.

Pentru inceput, voi spune ca ideea infiintarii acestui topic mi-a fost data de un raspuns al parintelui Teofil Paraian:


- Ce trebuie să-i ofere un părinte copilului său, pentru ca acesta să fie crescut în frica de Dumnezeu?
- Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie pusă în valoare şi credinţa religioasă. Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie. De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi îndeplineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.

Ca sa impartasesc cate ceva din experienta mea in acest sens, realizez ca au contat destul de mult rugaciunile pe care le faceam impreuna cu bunica mea, de mic copil, vineri seara (bine, vorba vine, ca eu mai mult o asistam decat ma rugam) si tin minte foarte bine ca se ruga cu voce tare pentru toti ai casei, chiar daca ei erau in camera alaturata si se uitau la TV sau dormeau. Dar in rest, fiecare se roaga singur, pentru ceilalti, dar independent de ceilalti, ca sa zic asa. Bine, eu sunt multumita ca se roaga si asa si nu cred ca am simtit nevoia sa se roage si ai mei cu mine in casa, desi comuniune si intelegere exista.

La voi cum este?

În prealabil postat de OmuBun (Post 427279)

Tu, in maretia induhovnicirii tale, vezi mult mai bine lucrurile. Fie tie precum ti-e inima!




Nu, omule, la tine singurul lucru care poate fi patruns este aroganta si rautatea care abunda pentru orice alt muritor. De aceea esti de plans. Fiindca esti trist, singur si n-ai cunoscut vreodata dragostea unui suflet de om...




De cand te stiu aceleasi cuvinte spui: daca nu vezi, daca nu intelegi, daca te superi, daca ti se pare... e treaba ta. Nu, omule. Cel ce provoaca durere esti tu in toata maretia ta si nu ai nici o scuza. Tu vorbesti de pareri superficiale? Tu? Priveste in urma ta si vezi parerea userilor despre tine. De ce, frate? Fiindca nu esti superficial, ci esti franc?
Ca nu-mi vei mai raspunde... ce-am avut si ce-am pierdut? Din pacate tu te legi de om cand ii e lumea mai draga, si te-astepti din partea lui la bun simt ca altfel... nu-i mai raspunzi. Dar tu? Unde-ti este bunul tau simt cand lovesti in sufletul celui de langa tine?
Nu, Zaharia, tu nu esti barbat, asa cum crezi. Esti un om singur, foarte complexat de elementul femeie, n-ai simtit vreodata ce inseamna sa strangi la piept un copil, si te ascunzi in spatele unui monitor care crezi tu ca iti pastraza intimitatea nestirbita. Eu nu am nimic cu oltenii, dar tu esti unul dintr-acei pe care i-am intalnit in armata: dornic sa fie sef, in ciuda faptului ca draga si scumpa noastra limba romana sufera mult in preajma lor. Poate de aceea nici n-am crezut vreodata ca tu esti medic cu adevarat...

Si ca sa fiu in ton cu tine, daca te vei supara, bine, daca nu, nu... Asta nu mai e treaba mea!...

În prealabil postat de glykys (Post 427125)

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
Va invit la un dialog constructiv, in care sa facem schimb de experiente si sa vedem ce solutii putem gasi.

Pentru inceput, voi spune ca ideea infiintarii acestui topic mi-a fost data de un raspuns al parintelui Teofil Paraian:


- Ce trebuie să-i ofere un părinte copilului său, pentru ca acesta să fie crescut în frica de Dumnezeu?
- Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie pusă în valoare şi credinţa religioasă. „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie. De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi îndeplineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.

Ca sa impartasesc cate ceva din experienta mea in acest sens, realizez ca au contat destul de mult rugaciunile pe care le faceam impreuna cu bunica mea, de mic copil, vineri seara (bine, vorba vine, ca eu mai mult o asistam decat ma rugam) si tin minte foarte bine ca se ruga cu voce tare pentru toti ai casei, chiar daca ei erau in camera alaturata si se uitau la TV sau dormeau. Dar in rest, fiecare se roaga singur, pentru ceilalti, dar independent de ceilalti, ca sa zic asa. Bine, eu sunt multumita ca se roaga si asa si nu cred ca am simtit nevoia sa se roage si ai mei cu mine in casa, desi comuniune si intelegere exista.

La voi cum este?