[SIZE=5]ATACUL DE PANICA[/SIZE]
[SIZE=5][/SIZE]
Atacul de panica este o tulburare in care elementul central este frica, uneori paroxismala.
Spaima este neasteptata (apare brusc) si nu este cauzata de ceva anume. In atacul de panica cu agorafobie, anxietatea se declanseaza cand pacientul se afla in locuri deschise, piete, intersectii etc. Uneori atacul de panica este declansat de situatia in care subiectul ramane singur acasa. Pacientul simte neliniste, agitatie, frica puternica, stari de rau ( scurtarea respiratiei, sufocare, greata, ameteli, dureri, varasaturi, palpitatii, tahicardie etc) si senzatia unui pericol iminent - cei mai multi subiecti apeleaza la serviciile medicale de urgenta crezand ca vor face un atac de cord sau vor muri. Caracteristica principala a acestui pacient este pelerinajul prin [COLOR=#0000ff]spitale[/COLOR], mersul de la un doctor la altul.

Studiile recente arata ca tulburarile anxioase sunt cele mai frecvent intalnite in populatia generala, fobia simpla fiind cea mai comuna tulburare anxioasa in populatia generala, iar atacul de panica este cel mai frecvent printre oamenii care solicita [COLOR=#3366cc]tratament[/COLOR]. Aceste tulburari au o componenta genetica, deoarece sunt mai frecvente printre rudele biologice de gradul unu ale oamenilor cu aceste tulburari decat in populatia generala.
Cauzele anxietatii sunt multiple, in fuctie de teoria la acare adera spacialistul respectiv:
- refularea (trimiterea in inconstient) impulsurilor inacceptabile (Freud)
- reprimarea ostilitatii copilului care nu-si poate exprima agresivitatea atata timp cat este neajutorat si izolat intr-o lume dusmanoasa (Horney)
- trauma suferita de copil la nastere, anxietatea de separare fiind prima experienta afectiva a noului nascut (Rank)
- tema copilului de dezaprobarea mamei (Sullivan)
- fricile si sentimentul de culpabiliate al mamei pot constitui cauze primare ale tuturor disfunctiilor in sfera comportamentului copilului (Rado)

Anxietatea este un simptom prezent aproape in toate cazurile care se prezinta la terapie:
- alcoolicii cronici- au un nivel de anxietate mai ridicat decat cel considerat normal
- fumatorii- au un nivel de anxietate mai ridicat decat cel considerat normal
- exista o stransa corelatie intre anxietate si prezenta unor vise terifiante sau a altor dificultati de somn precum si a tulburarilor sexuale
- cuplurile care ajung la divort au grad inalt de anxietate
- persoanele care au tendinta de a se imbolnavi de [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] somatice, inclusiv cancer, au o anxietate mai mare

Francine Shapiro este un psihoterapeut celebru la ora actuala, a carui metoda de terapie este in voga in marile centre psihoterapeutice occidentale.
MISCAREA OCHILOR DE DESENSIBILIZARE SI REPROCESARE (EMDR) sau METODA SAPHIRO este o forma de psihoterapie scurta, cu sedinte de 90 minute in cure de 3 sedinte pentru un singur atac de panica-trauma recent (a) si cure de la 6-20 sedinte pentru atacuri multiple si vechi.
EMDR este indicata in stresul posttrauimatic ( decesul unei persoane apropiate, accident, victima viol agresare fizica), tulburarile stresului ( insomnie, nevroza cardiaca, colon iritabil, [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] de piele cu etiologie psihica, obezitate), inhibitie si blocaj ( depresie, atac de panica, agorafobie, fobii)
Contraindicatii sunt in cazul tulburarilor cardiace si respiratorii.
In timp ce miscarea ochilor, sau alt stimul, este folosit si a fost investigat, este important sa nu se minimizeze complexitatea intregii metodologii a EMDR.
Acesta metodologie este impartita in 8 etape :
-istoria clientului si planificarea tratamentului
-pregatirea pentru EMDR
--evaluarea tintei- in care pacientul isi alege o anumita amintire si cea mai nelinistitoare imagine asociata acesteia. Terapeutul ajutand clientul sa asocieze acestei imagini un gand, o atitudine pozitiva.
-desensibilizarea si reprogramarea
-instalarea cognitiva a unei definitii proprii pozitive
-scanarea corporala
-incheierea
-reevaluarea.
Ipoteza de la care porneste Saphiro este aceea ca noi functionam disociat ( cand cu o emisfera cerebrala, cand cu alta). Astfel, emisfera stanga- dominanta pentru dreptaci si invers, este sediul gandirii analitice, testarii realitatii, tacticii, planificarii, evaluarii, spiritului critic, controlului voluntacr, gandirii evenimentelor trecute si viitoare. Emisfera dreapta este sediul automatismelor, sugestibilitatii, sensibilitatii, intuitiei, vizualizarii. In starile de meditatie, relaxare sau transa hipnotica se produce o comutare de la emisfera stanga dominanta la emisfera dreapta. Traumele, stresul creeaza blocaje, clivaje si disocieri importante intre cele doua emisfere cerebrale. Saphiro si-a propus o functionare globala, o armonizare a emisferelor cerebrale prin asocierea miscarii ochilor cu sunete, a inducerii unei stari modificate de cunostinta.
METODA SAPHIRO actioneaza pe trei planuri la nivelul fiecarei emisfere
- arheocortex ( creierul primitiv) prin miscari
- paleocortex prin activarea emotional-afectiva
- neocortex prin vizualizarea amintirilor, imaginilor si intelegerea semnificatiilor dintre ele
In plus, deoarece fiecare trauma este insotita de ganduri negative se realizeaza o schimbare a acestor ganduri impreuna cu inducerea unei stari de relaxare.

Avantajele acestei metode sunt durata scurta, neasocierea cu tratament medicamentos, modificarile la nivelul functionarii emisferelor cerebrale si vindecarea traumelor in serie.

DIAGNOSTICAREA PATOLOGIEI SOMNULUI


Medicina somnului la intersectia dintre neurologie, neurofiziologie, neuroendocrinologie, pneumologie si psihiatrie, constituie in unele tari specialitate separata, cu congrese, asociatii profesionale si intitutii specializate, motiv pentru care si patologia de somn e din ce in ce mai frecvent diagnosticata si tratata.


Medicina somnului la intersectia dintre neurologie, neurofiziologie, neuroendocrinologie, pneumologie si psihiatrie, constituie in unele tari specialitate separata, cu congrese, asociatii profesionale si intitutii specializate, motiv pentru care si patologia de somn e din ce in ce mai frecvent diagnosticata si tratata.

Si in tara noastra functioneaza centre de somn, dar specialitatea ca atare nu este inca recunoscuta.

Frecventa patologiei de somn este crescuta circa 60 % din adulti acuzand patologie de somn cel putin cateva nopti pe saptamana, mai mult de 40% din adulti prezinta somnolenta diurna ce le afecteaza munca, cel putin cateva zile pe luna, iar mai mult de 20% acuza acesta simptomatologie mai multe zile pe saptamana.

Important e ca mai mult de 60% din adulti nu au fost intrebati de calitatea somnului lor in cursul intrevederilor lor cu medicul, iar doar 20% au initiat discutia despre somn vreodata. Deci frecventa patologiei de somn este subestimata de [COLOR=#3366cc]medici[/COLOR], dar chiar si de potentialii pacienti. Desigur ca apare si la copii, apneea de somn fiind frecvent asociata hipertrofiei amigdaliene, iar parasomniile precum somnambulismul apar cu precadere in acesta perioada.

Cea mai complexa metoda de investigare a somnului este inregistrarea polisomnografica, care cuprinde canale electroencefalografice, oculografice, electromiografice pentru miscarile membrelor inferioare, electrocardiografice (cu monitorizarea astfel a tulburarilor de ritm in timpul somnului), dar si inregistrarea fluxului oro-nazal, a miscarilor respiratorii toracice si abdominale, a saturatiei O2 periferice, a sforaitului, formand alaturi de inregistrarea video inclusiv in infrarosu un complex de achizitie de date, care este apoi prelucrat computerizat cu programe de somn performante. Exista si posibilitatea inregistrarilor polisomnografice in ambulatoriu, dar cu mai putini parametri, metoda folosita mai ales in conditiile unor pacienti cu simptome severe, care nu sunt deplasabili, sau in cazul urmaririi pacientilor care au fost diagnosticati in prealabil intr-un laborator de somn.
Exista standarde stabilite de American Academy of Sleep Medicine dar si de alte asociat ii ale somnologilor asupra indicat iilor polisomnografiei si a procedurilor asociate.
E bine ca sugestia unor patologii importante de somn (apnee de somn, somnolenta diurna excesiva, insomnie de adormire, somnambulismul etc.) sa conduca la indicatia de polisomnografie, iar dupa confirmarea diagnosticului, de tratament.

STRESS-UL

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]
Stress-ul este o reactie normala a oamenilor la prea multe si variate surse de presiune.

Cele mai pregnante interactiuni neuroendocrino-imunitare se produc in starea de stress.


Stress-ul este o reactie normala a oamenilor la prea multe si variate surse de presiune.

Cele mai pregnante interactiuni neuroendocrino-imunitare se produc in starea de stress.

Stressul este definit ca o conditie dinamica in cursul careia homeostazia normala (starea de echilibru a mediului intern) este perturbata sau periclitata.

Starea de dezechilibru este indusa de factori de stress, fizici sau psihologici.

Factorii de stress, fizici sau mentali, declanseaza un raspuns complex adaptativ, denumit raspunsul de stress sau de alarma, menit sa contracareze efectele factorului de stress.
Intensitatea raspunsului adaptativ este dependenta de varsta, gen, starea hormonala si de alti factori genetici.

Stressul presupune in primul rand, modificarea unor componente mentale si comportamentale. Creste brusc activitatea sistemului nervos central ce controleaza starea de veghe, alerta, starea psihica, atentia, concentrarea atentiei si este inhibata activitatea vegetativa care controleaza hranirea si reproducerea. In raspunsul la stress se produc modificari fizice ale sistemului circulator, care redirectioneaza nutrientii spre organele activate. O reactivitate prea mare sau prea mica la stress poate produce sau poate contribui indirect la manifestari patologice.

Raspunsul la factorii de stress este mediat de factorul (hormonul) de eliberare a corticotropinei (CRH), de axa hipotalamo-hipofizo-corticosu-prarenala si de sistemul nervos simpatic. CRH este produs in primul rand in hipotalamus, dar si in alte arii ale creierului si in sistemul nervos periferic si are urmatoarele functii:

- controleaza starea de veghe, starea psihica si integreaza sistemele de raspuns la stress;

- activeaza axa hipofizo-corticosuprarenala, stimuland secretia ACTH si a corticosteroizilor;

- activeaza sistemul nervos simpatic, cu stimularea epinefrinei si norepinefrinei.

CRH este activatorul starii de alarma, manifestata prin cresterea glicemiei, a ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, dar inhiba functia imunitara si raspunsul inflamator.
Efectul activator al CRH asupra sistemului nervos simpatic este mediat de locus ceruleus, care isi proiecteaza axonii in trunchiul cerebral si in hipotalamus, ceea ce contribuie direct la eliberarea mediatorilor simpatici (epinefrina si norepinefrina) in arii foarte largi ale SNC. Activarea sistemului nervos simpatic stimuleaza eliberarea CRH din neuronii nucleilor paraventriculari sub actiunea impulsurilor cu originea in locus ceruleus.

Sistemul de raspuns la stress functioneaza ca o bucla feedback pozitiva, bidirectionala. Activarea unui component al sistemului, activeaza pe celalalt. Serotonina si acetilcolina activeaza raspunsul la factorii de stress, iar MSH (hormonul stimulator al melanocitelor) si acidul gama aminobutiric sunt inhibitori.

Corticosteroizii sunt componentele majore ale sistemului de raspuns la stress si inhiba cele doua componente majore ale raspunsului (secretia CRH si sistemul nervos vegetativ), dar si reactivitatea imunitara si raspunsul inflamator.

Raspunsul activator la stress influenteaza axa hipotalamo-hipofizara cu componentele ei: hipotalamus-hipofiza-tiroida (HHT) si respectiv, hipotalamo-hipofizo-gonadala (HHG).

Chiar daca stressul acut stimuleaza secretia hipofizara a hormonului de crestere, stressul cronic, prin intermediul CRH, stimuleaza secretia hipofizara a somatostatinei (inhibitor al cresterii). Somatostatina, a carei secretie este stimulata de CRH, inhiba secretia de TSH, iar glucocorticoizii inhiba conversia tiroxinei, relativ inactiva, la triiodotiroxina. Aceste raspunsuri sunt adaptative si se coreleaza cu necesitatea limitarii pierderii energiei.

Activarea raspunsului la stress inhiba axa HHG, la mai multe nivele. CRH inhiba sinteza factorului eliberator al hormonului luteinizant din nucleul arcuat hipotalamic, fie direct, fie prin intermediul corticosteroizilor. Corticosteroizii inhiba secretia hormonului luteinizant (LH) hipofizar si concomitent, productia hormonilor gonadali: estrogeni, progesterona, testosteronul.

Hormonii
Hormonii

Hormonii
Hormonii tiroidieni si sexosteroizi influenteaza activitatea axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale (HHC). Hipotiroidismul inhiba axa HHC. La organismele de [COLOR=#0000ff]sex[/COLOR] [COLOR=#0000ff]feminin[/COLOR] (soarece, sobolan, om), axa HHC este mai activa decat la masculi, adica stressul induce un raspuns mai amplu, masurabil prin nivelul mai inalt al corticosteroizilor. Ovarectomia diminua eliberarea corticosteroizilor, iar orhiectomia mareste rata sintezei corticosteroizilor la stress.

Raspunsul integrat neuro-imuno-endocrin este mediat nu numai de hormoni, ci si de interleuchine, cele mai cunoscute fiind IL-1 si IL-6.

IL-1 activeaza axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenala, stimuland eliberarea ACTH hipofizar, iar sinteza ei este inhibata de glucocorticoizi. Endotoxinele stimuleaza producerea IL-1 in hipofiza si astfel secretia ACTH este reglata local, in hipofiza.

IL-1 este sintetizata local, in arii discrete ale SNC (hipotalamus, hipocamp). Aceste arii regleaza raspunsul la stress.

INSOMNIA

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]
Insomnie se numeste dereglarea somnului, ce se manifesta prin incapacitatea sau capacitatea redusa a individului de a initia sau mentine un somn periodic nocturn de o durata conventional normala.
Este necesar de tinut [COLOR=#0000ff]cont[/COLOR] de faptul ca termenul insomnia nu reprezinta o diagnoza specifica, ci mai curnd un simptom sau un grup de simptome ce caracterizeaza o calitate nesatisfacatoare a somnului.
Sistemul afectat: sistemul nervos central
Ereditatea nu constituie un factor dovedit cauzator de insomnie.
Aproape 50% din populatie cu vrsta peste 16 ani au avut dereglari episodice de somn,insomnia afectand mai ales persoanele cu vrsta naintata.
Predominanta de [COLOR=#0000ff]sex[/COLOR]: -incidenta la femei este mai mare decat la barbati
Semne si simptome
- bolnavul acuza insomnie combinata cu somnolenta si scaderea capacitatii de munca n timpul zilei.
- incapacitatea de a adormi conditionata de dorinta sau decizia respectiva si o trecere normala la somn n timpul ocupatiilor relativ monotone, cum ar fi cititul sau vizionarea emisiunilor TV etc.
- acuze de un somn nonreparator.
Cauze - stres psiho-emotional, programarea somnului, nerespectarea regulilor igienei somnului, dereglarile somatice, medicamentele sau alimentele ingerate, conditiile de viata si de lucru (calatorii ndelungate cu traversarea fusurilor orare, lucrul n schimburi), dereglari psihice, dereglari primare de somn.
Factori de risc - excitatia psiho-emotionala excesiva, igiena neadecvata a somnului, somnul diurn, consumul abuziv de alimente nainte de somn, consumul abuziv sau nereglementat de medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Diagnostic - insomnia este n majoritatea cazurilor un simptom. Este necesar de identificat si de tratat cauza, n primul rnd, se exclud dereglarile psihice si cele somatice, n special cele ce provoaca durere, greata, voma si alte senzatii si acte neplacute si persistente. Baza diagnosticului insomniei o constituie anamneza. Pacientii acuza insomnie propriu-zisa sau efectele unui somn dereglat, precum pot fi: somnolenta diurna, cefalee matinala sau o iritabilitate (irascibilitate) excesiva.In caz de insomnie acuta (de cteva zile) cauza poate fi o patologie somatica sau un stres psiho-emotional puternic. Insomnia cronica poate fi cauzata de probleme psihologice de [COLOR=#0000ff]comunicare[/COLOR] si comportament persistente, deprinderi nocive sau (mai rar) de sindroame nsotite de dereglari de somn.
Diagnostic diferential - pseudoinsomnia, insomnia idiopatica, igiena inadecvata a somnului, insomnia ambientala, insomnia de altitudine.
Investigatii de laborator - indicate doar n cazul suspiciunii unor afectiuni somatice.
Teste speciale - teste psihologice pentru evaluarea depresiei si anxietatii (d.e. Hamilton) pot depista cauzele psihiatrice ale insomniei. Testul de latenta a somnului.
Masuri generale - igiena adecvata a somnului, psihoterapia starilor de stres psiho-emotional acut, tratamentul afectiunilor somatice existente, combaterea deprinderilor nocive.
O insomnie acuta tranzitorie nu prezinta pericol pentru [COLOR=#0000ff]sanatate[/COLOR].
Reguli pentru un somn linistit: -sa se respecte igiena somnului, trecerea la somn si trezirea la ore stabilite,
- sa minimalizeze sau mai bine sa excluda definitiv practicarea altor activitati dect somnul(cititul, vizionarea TV etc.)
- sa excluda somnul diurn
- nu va straduiti sa adormiti cu orice pret, daca nu puteti adormi sculati-va si gasiti-va o ocupatie linistita pna nu simtiti necesitatea sa dormiti.
Profilaxie - igiena adecvata a somnului
-profilaxia starilor de stres psiho-emotional.
Prognostic si evolutie - insomnia ocazionala, de scurta durata, ce raspunde la masuri obisnuite, nu are prejudicii


Insomnie se numeste dereglarea somnului, ce se manifesta prin incapacitatea sau capacitatea redusa a individului de a initia sau mentine un somn periodic nocturn de o durata conventional normala.
Este necesar de tinut [COLOR=#0000ff]cont[/COLOR] de faptul ca termenul insomnia nu reprezinta o diagnoza specifica, ci mai curnd un simptom sau un grup de simptome ce caracterizeaza o calitate nesatisfacatoare a somnului.
Sistemul afectat: sistemul nervos central
Ereditatea nu constituie un factor dovedit cauzator de insomnie.
Aproape 50% din populatie cu vrsta peste 16 ani au avut dereglari episodice de somn,insomnia afectand mai ales persoanele cu vrsta naintata.
Predominanta de [COLOR=#0000ff]sex[/COLOR]: -incidenta la femei este mai mare decat la barbati
Semne si simptome
- bolnavul acuza insomnie combinata cu somnolenta si scaderea capacitatii de munca n timpul zilei.
- incapacitatea de a adormi conditionata de dorinta sau decizia respectiva si o trecere normala la somn n timpul ocupatiilor relativ monotone, cum ar fi cititul sau vizionarea emisiunilor TV etc.
- acuze de un somn nonreparator.
Cauze - stres psiho-emotional, programarea somnului, nerespectarea regulilor igienei somnului, dereglarile somatice, medicamentele sau alimentele ingerate, conditiile de viata si de lucru (calatorii ndelungate cu traversarea fusurilor orare, lucrul n schimburi), dereglari psihice, dereglari primare de somn.
Factori de [COLOR=#3366cc]risc[/COLOR] - excitatia psiho-emotionala excesiva, igiena neadecvata a somnului, somnul diurn, consumul abuziv de alimente nainte de somn, consumul abuziv sau nereglementat de medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Diagnostic - insomnia este n majoritatea cazurilor un simptom. Este necesar de identificat si de tratat cauza, n primul rnd, se exclud dereglarile psihice si cele somatice, n special cele ce provoaca durere, greata, voma si alte senzatii si acte neplacute si persistente. Baza diagnosticului insomniei o constituie anamneza. Pacientii acuza insomnie propriu-zisa sau efectele unui somn dereglat, precum pot fi: somnolenta diurna, cefalee matinala sau o iritabilitate (irascibilitate) excesiva.In caz de insomnie acuta (de cteva zile) cauza poate fi o patologie somatica sau un stres psiho-emotional puternic. Insomnia cronica poate fi cauzata de probleme psihologice de [COLOR=#0000ff]comunicare[/COLOR] si comportament persistente, deprinderi nocive sau (mai rar) de sindroame nsotite de dereglari de somn.
Diagnostic diferential - pseudoinsomnia, insomnia idiopatica, igiena inadecvata a somnului, insomnia ambientala, insomnia de altitudine.
Investigatii de laborator - indicate doar n cazul suspiciunii unor afectiuni somatice.
Teste speciale - teste psihologice pentru evaluarea depresiei si anxietatii (d.e. Hamilton) pot depista cauzele psihiatrice ale insomniei. Testul de latenta a somnului.
Masuri generale - igiena adecvata a somnului, psihoterapia starilor de stres psiho-emotional acut, tratamentul afectiunilor somatice existente, combaterea deprinderilor nocive.
O insomnie acuta tranzitorie nu prezinta pericol pentru [COLOR=#0000ff]sanatate[/COLOR].
Reguli pentru un somn linistit: -sa se respecte igiena somnului, trecerea la somn si trezirea la ore stabilite,
- sa minimalizeze sau mai bine sa excluda definitiv practicarea altor activitati dect somnul(cititul, vizionarea TV etc.)
- sa excluda somnul diurn
- nu va straduiti sa adormiti cu orice pret, daca nu puteti adormi sculati-va si gasiti-va o ocupatie linistita pna nu simtiti necesitatea sa dormiti.
Profilaxie - igiena adecvata a somnului
-profilaxia starilor de stres psiho-emotional.
Prognostic si evolutie - insomnia ocazionala, de scurta durata, ce raspunde la masuri obisnuite, nu are prejudicii asupra sanatatii, in general, prognostic favorabil.

MIGRENA



Migrena este o maladie cu manifestari paroxistice de cefalee cu durata de la 4 la 72 ore, deseori unilaterala la debut, cu caracter pulsatil, de intensitate moderata sau severa, care altereaza frecvent activitatea cotidiana si se amplifica la efort fizic. Cefaleea este asociata cu greturi, vome, fonofobie si fotofobie.
Migrena este o durere de cap episodica, de obicei unilaterala, caracterizata prin multiple modificari neurologice, gastrointestinale, autonome.
Recent, episodul de migrena a fost impartit in cinci faze:
1 - Premonitorie (prodromala): consta in modificari de comportament, emotionale, ce apar cu una sau doua zile inaintea cefaleei.
2 - Aura este a doua faza, care daca este prezenta, precede cu 15-60 minute cefaleea.
3 - A treia faza este cefaleea propriu-zisa.
4 - Rezolutia cefaleei este a patra faza.
5 - Ultima faza persista cateva zile si este caracterizata prin slabiciune si stare de confuzie.
Este de retinut faptul ca, la anumite persoane, medicamentele vasodilatatoare (nitroglicerina, dipiridamolul) pot induce cefalee. De asemenea, trebuie tratate anxietatea si depresia. La femeile care iau anticonceptionale orale, o pauza in tratament poate duce la ameliorarea migrenei.
Ca tratament medicamentos util in preventia migrenei, exista variate clase de medicamente ce s-au dovedit utile. Acestea sunt: beta-blocante (propranolol, nadolol, atenolol), antidepresive triciclice (amitriptilina, imipramina), inhibitori ai recaptarii serotoninei (fluoxetina), antiinflamatorii nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul), anticonvulsivante (valproat, fenitoin) si blocante de calciu (verapamil).

Pentru ameliorarea simptomelor din episodul acut (din timpul crizei) exista, din pacate, doar cateva medicamente disponibile (anumiti derivati de ergot si triptani). Acestea sunt extrem de eficiente si trebuie administrate la cei cu migrena clasica (cu aura) in faza premonitorie, iar la cei cu migrena comuna (fara aura) imediat ce incepe cefaleea. Preparatele sunt disponibile in forme injectabile (intravenos sau subcutanat), sub forma de tablete si supozitoare.
Trebuie insa tinut intotdeauna [COLOR=#0000ff]cont[/COLOR] de faptul ca aceste medicamente au importante reactii adverse si contraindicatii de administrare (le gasesti prezentate in prospect).
De aceea, e important ca strategia terapeutica sa fie stabilita numai de catre medicul neurolog, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.
Forme clinice -mai frecvent se ntlnesc doua forme de migrena:
- migrena fara aura (comuna)-este cea mai frecventa forma. Ea poate afecta o singura jumatate de cap sau tot capul. Cu o zi inainte de a se declansa apare o stare de oboseala sau o schimbare de dispozitie. Dureaza, de regula, 3-4 zile.
- migrena cu aura (mai rar - 20%) - clasica sau asociata-este precedata de aparitia unui fenomen neurologic cunoscut sub numele de "aura" cu 15-60 minute inainte de declansare. Majoritatea aurelor sunt vizuale si sunt descrise ca flash-uri luminoase, linii in zig-zag sau imagini distorsionate; unele persoane acuza chiar pierderea temporara a vederii. O astfel de criza poate dura o zi sau doua.
Sistemele afectate: trunchiul cerebral, vasele cerebrale.
Ereditatea: n 1/2 cazuri predispunere genetic.
Prevalenta: maladie frecventa, se ntlneste la 15% populatie matura.
Predominanta de vrsta: mai frecvent ntre vrsta de 25-55 ani.
Predominanta de [COLOR=#0000ff]sex[/COLOR]: femeile sufera n mediu de 2 ori mai frecvent ca barbatii.
Semne si simptome
Cefaleele survin periodic sub forma de atacuri de migrena cu durata (daca nu sunt tratate) de la 4 la 72 ore.
Durerea are urmatorii parametri:
- unilaterala (mai frecvent);
- pulsatila (mai rar surda, apasatoare);


Migrena este o maladie cu manifestari paroxistice de cefalee cu durata de la 4 la 72 ore, deseori unilaterala la debut, cu caracter pulsatil, de intensitate moderata sau severa, care altereaza frecvent activitatea cotidiana si se amplifica la efort fizic. Cefaleea este asociata cu greturi, vome, fonofobie si fotofobie.
Migrena este o durere de cap episodica, de obicei unilaterala, caracterizata prin multiple modificari neurologice, gastrointestinale, autonome.
Recent, episodul de migrena a fost impartit in cinci faze:
1 - Premonitorie (prodromala): consta in modificari de comportament, emotionale, ce apar cu una sau doua zile inaintea cefaleei.
2 - Aura este a doua faza, care daca este prezenta, precede cu 15-60 minute cefaleea.
3 - A treia faza este cefaleea propriu-zisa.
4 - Rezolutia cefaleei este a patra faza.
5 - Ultima faza persista cateva zile si este caracterizata prin slabiciune si stare de confuzie.
Este de retinut faptul ca, la anumite persoane, medicamentele vasodilatatoare (nitroglicerina, dipiridamolul) pot induce cefalee. De asemenea, trebuie tratate anxietatea si depresia. La femeile care iau anticonceptionale orale, o pauza in tratament poate duce la ameliorarea migrenei.
Ca tratament medicamentos util in preventia migrenei, exista variate clase de medicamente ce s-au dovedit utile. Acestea sunt: beta-blocante (propranolol, nadolol, atenolol), antidepresive triciclice (amitriptilina, imipramina), inhibitori ai recaptarii serotoninei (fluoxetina), antiinflamatorii nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul), anticonvulsivante (valproat, fenitoin) si blocante de calciu (verapamil).

Pentru ameliorarea simptomelor din episodul acut (din timpul crizei) exista, din pacate, doar cateva medicamente disponibile (anumiti derivati de ergot si triptani). Acestea sunt extrem de eficiente si trebuie administrate la cei cu migrena clasica (cu aura) in faza premonitorie, iar la cei cu migrena comuna (fara aura) imediat ce incepe cefaleea. Preparatele sunt disponibile in forme injectabile (intravenos sau subcutanat), sub forma de tablete si supozitoare.
Trebuie insa tinut intotdeauna [COLOR=#0000ff]cont[/COLOR] de faptul ca aceste medicamente au importante reactii adverse si contraindicatii de administrare (le gasesti prezentate in prospect).
De aceea, e important ca strategia terapeutica sa fie stabilita numai de catre medicul neurolog, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.
Forme clinice -mai frecvent se ntlnesc doua forme de migrena:
- migrena fara aura (comuna)-este cea mai frecventa forma. Ea poate afecta o singura jumatate de cap sau tot capul. Cu o zi inainte de a se declansa apare o stare de oboseala sau o schimbare de dispozitie. Dureaza, de regula, 3-4 zile.
- migrena cu aura (mai rar - 20%) - clasica sau asociata-este precedata de aparitia unui fenomen neurologic cunoscut sub numele de "aura" cu 15-60 minute inainte de declansare. Majoritatea aurelor sunt vizuale si sunt descrise ca flash-uri luminoase, linii in zig-zag sau imagini distorsionate; unele persoane acuza chiar pierderea temporara a vederii. O astfel de criza poate dura o zi sau doua.
Sistemele afectate: trunchiul cerebral, vasele cerebrale.
Ereditatea: n 1/2 cazuri predispunere genetic.
Prevalenta: maladie frecventa, se ntlneste la 15% populatie matura.
Predominanta de vrsta: mai frecvent ntre vrsta de 25-55 ani.
Predominanta de [COLOR=#0000ff]sex[/COLOR]: femeile sufera in media de 2 ori mai frecvent ca barbatii.

[SIZE=5]CEFALEEA[/SIZE]

Semne si simptome
Cefaleele survin periodic sub forma de atacuri de migrena cu durata (daca nu sunt tratate) de la 4 la 72 ore.
Durerea are urmatorii parametri:
- unilaterala (mai frecvent);
- pulsatila (mai rar surda, apasatoare);
- intensitatea
- moderata sau severa;
- efortul fizic amplifica durerea.
Cefaleea se asociaza frecvent cu:
- greata, voma;
- fotofobie, fonofobie.
In cazul migrenei cu aura, simptomele de mai sus se asociaza cu urmatoarele fenomene, care, de regula, preced cu 20-60 min. atacurile de migrena:
- sclipiri, luminite, stelute, sfere stralucitoare, filamente luminoase etc. (aura oftalmica);
- furnicaturi, amorteli n diverse zone ale corpului (aura senzitiva);
- tulburari de motilitate ale globilor oculari (migrena oftalmoplegica), pareze si plegii (migrena hemiplegica).
Cauze -tulburarile cerebrale sunt primare, iar vasele cerebrale sufera secundar.
Activarea patologica a sistemului trigemino-vascular cu eliminarea aminelor
vazogene.
Schimbarile meteorologice si modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual pot fi cauze comune care pot declansa un acces de migrena.
Tulburari biochimice ale scrotoninei, opioidelor, prostaglandinelor.
Durerea migrenoasa rezulta dintr-un lant de factori neurogeni, vasculari si biochimici, declansati n mod ciclic.
Factori de risc - factorul genetic.
- migrena - factor de risc la femeile tinere, care fumeaza si utilizeaza contraceptive hormonale.
Diagnostic -nu exista criterii paraclinice de diagnostic ale migrenei. Doar n cazul unui prim acces survenit dupa 40 ani sau prezentei semnelor de focar, se cer investigatii suplementare. Migrena simptomatica se ntlneste rar (tumoare, malformatie vasculara). Ea poate fi un simptom n maladia CADASIL, n sindromul anticorpilor antifosfolipidici etc.
Diagnostic diferential
- cefaleea cluster;
- cefaleea conditionata de HTA paroxistica;
- cefaleea n cadrul hipertensiunii intracraniene paroxistice (chist coloid al ventricolului III);
- cefaleea cauzata de patologii locale (oftalmologice, stomatologice, ORL).
Investigatii de laborator - nu sunt necesare.
Schimbari morfologice - nu se constata.
Teste speciale - nu exista.
Investigatii instrumentale - Doar pentru a exclude o migrena simptomatica sunt necesare o serie de investigatii: - fundul ochiului; EEG; tomografia computerizata; rezonanta magnetica nucleara.
Procedee diagnostice - procedee diagnostice speciale nu exista.
Masuri generale -tratamentul crizelor (gesturi simple): - comprese reci sau calde ale tmplei; frectia tmplei; cafea puternica; o bucatica de zahar; pozitie orizontala ntr-o camera linistita, ntunecoasa.
Tratamentul profilactic (nonmedicamentos): - relaxare; biofeed-back (retroactiune biologica); acupunctura; psihoterapie.
Evitarea anumitor produse ce contin tiramina (vin rosu, cascaval,branza maturata, nuci, citrusi, ciocolata etc.), care are efect vasoconstrictor si poate provoca accese migrenoase.
Evitarea consumului excesiv de aspartam, fumatului, glutamatului monosodic (folosit in mancarea chinezeasca), anumitelor medicamente, sevrajului la cofeina,carnii cu nitrati - mezelurile, in special.
Masuri generale - nu sunt indicate.
Regim - n caz de acces migrenos se evita activitatile, care amplifica cefaleea. n perioada dintre accese se evita factorii provocatori (stresul, oboseala, insuficienta somnului, anumite produse alimentare)
[COLOR=#0000ff]Dieta[/COLOR] - se evita produsele alimentare, care eventual ar putea provoca criza migrenoasa (vezi - tratament: masuri generale).
Informarea pacientului despre:
- caracterul maladiei, necesitatea evitarii factorilor declansatori.
- modul de administrare al medicamentelor, riscul abuzului medicamentos.
- necesitatea tratamentului sistematic pentru a evita complicatiile migrenei: statusul migrenos, ictusul migrenos.
Masuri de preventie a exacerbarilor
- respectarea regimului somn-veghe.
- evitarea suprasolicitarilor psihice si fizice.
- evitarea alimentelor ce provoaca criza.
- tratamentul profilactic sistematic.
Complicatiile posibile - cefaleea cronica cotidiana, statusul migrenos, infarctul migrenos, ictusul ischemic cerebral.
Prognosticul si evolutia
- n majoritatea cazurilor - evolutie benigna cu acutizari si remisiuni de diversa durata.
- migrena hemiplegica si migrena la femei tinere, consumatoare de tutun si contraceptive hormonale, prezinta risc sporit de ictus ischemic cerebral.
Stari patologice asociate - depresia, anxietatea, tulburarile vegetative suprasegmentare, epilepsia.
Factori legati de vrsta - Pediatrici: la copii frecventa migrenei este in medie de 5%. Geriatrici: Noi cazuri de migrena, de obicei, nu apar. Atacurile migrenoase devin mai rare cu vrsta.
Sarcina - determina remisiuni in 70% cazuri .

EMOTIVITATEA


Emotivitatea se refera la abilitatea fiecarui om de a simti emotii.

Emotivitatea poate varia ca intensitate in concordanta cu reactivitatea individuala la stimuli interni sau externi. Psihologii fac referinta la "personalitate emotiva" ca la un tip de personalitate in care emotivitatea joaca un rol important in relatie cu alte caracteristici.

Personalitatile emotive tind sa exagereze la stimuli, sa arate fragilitatea Ego-ului, deci avand dificultati in adoptarea unei adaptari in concordanta cu mediul.

Caracterele definitorii sunt exprimate in ceea ce este cunoscut drept temperament in timp de trairile temporare, de termen scurt sunt denumite dispozitii cu sensul de toane.

Excesul persistent al excitarii emotionale si al reprimarii sistematice a emotivitatii poate cauza disfunctii psihosomatice.


Emotivitatea se refera la abilitatea fiecarui om de a simti emotii.

Emotivitatea poate varia ca intensitate in concordanta cu reactivitatea individuala la stimuli interni sau externi. Psihologii fac referinta la "personalitate emotiva" ca la un tip de personalitate in care emotivitatea joaca un rol important in relatie cu alte caracteristici.

Personalitatile emotive tind sa exagereze la stimuli, sa arate fragilitatea Ego-ului, deci avand dificultati in adoptarea unei adaptari in concordanta cu mediul.

Caracterele definitorii sunt exprimate in ceea ce este cunoscut drept temperament in timp de trairile temporare, de termen scurt sunt denumite dispozitii cu sensul de toane.

Excesul persistent al excitarii emotionale si al reprimarii sistematice a emotivitatii poate cauza disfunctii psihosomatic.

ANOREXIA

Un grup de cercetatori americani reusesc sa detecteze anorexia si bulimia prin analiza firului de par. Precizia diagnosticului celor doua [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] este de aproximativ 80%.

Anorexia si bulimia sunt tulburari ale comportamentului alimentar, ascunse chiar de persoanele afectate. Ceea ce face dificila stabilirea diagnosticului. Cercetatorii americani au anuntat recent ca au gasit o solutie. Analizand in esantioanele de par nivelul a doua proteine este posibila detectarea acestor tulburari alimentare cu o precizie de aproximativ 80%. Anorexia mentala corespunde unei restrictii alimentare severe, motivata de dorinta de a slabi cu orice pret, pana ce persoana respectiva ajunge la dimensiunile unei siluete cu totul imaginare. Aceasta tulburare este mai frecventa la adolescente. 90% dintre persoanele suferinde de anorexie sunt intre 12 si 25 de ani. Anorexia este o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] grava, greu de tratat, care se poate finaliza, in cazuri severe, cu decesul prin denutritie. Dimpotriva, bulimia se caracterizeaza prin frecvente reprize de crestere irezistibila a poftei de mancare. Ca si anorexia, bulimia este specifica adolescentelor. Crizele de bulimie una-doua ore. In acest interval, persoanele bulimice mananca in mare viteza tot ce le cade in maini, fara o placere deosebita si de regula ascunzandu-se de ceilalti.

DOUA PROTEINE. Kent Hatch si colegii sai de la Universitatea Bringham Young din Statele Unite au pus la punct un test care analizeaza nivelul carbonului si nitrogenului din compozitia firelor de par. Aceste proteine existente in par sunt influentate de modul de [COLOR=#0000ff]alimentatie[/COLOR]. Obiceiurile noastre alimentare sunt vizibile in firele de par. "Pe masura ce parul creste, [COLOR=#3366cc]noi[/COLOR] proteine se adauga la radacina firului in functie de [COLOR=#0000ff]alimentatie[/COLOR]. Astfel, fiecare radacina a fiecarui fir de par este un fel de jurnal intim asupra chimiei ce are loc zilnic in alimentatia noastra", explica Kent Hatch.

INCIDENTA. Anorexia afecteaza si aproximativ 2% dintre femeile adulte, chinuite de fapt de aceeasi idee de a atinge dimensiunile top modelelor. Trei adolescente din zece traverseaza o perioada de bulimie. De regula, pofta de a manca este nemasurata in fata dulciurilor. Anorexia si bulimia sunt tulburari ale comportamentului alimentar din ce in ce mai frecvente

SCHIZOFRENIA

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]
Schizofrenia

Schizofrenia este o tulburare psihiatrica caracterizata de o disociatie a psihicului, de cele mai multe ori cronica. Este o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] mentala ce afecteaza in modalitati diferite comportamentul, gandirea si emotiile.

Termenul deriva din greaca care inseamna schizo,scisiune si phrenos, creier.Se declaseaza, in general, in adolescenta tarzie si in prima faza a maturitatii si are o evolutie progresiva, cronica, si cateodata prezinta perioade de aparenta lipsa de tulburari.Simptomele se manifesta in general mai devreme in cazul barbatilor decat in cazul femeilor.

Clasa din care face parte a fost prima data individualizata in 1883 de Emil Kraepelin cu denumirea de dementa precoce.Termenul a fost aprofudat ulterior de Eugene Bleurer in 1911.

Diagnosticul de schizofrenie a fost deseori criticat in special de miscarea anti-psihiatrica.
Recent a fost emisa o ipoteza conform careia schizofrenia este doar o fateta a unui spectru amplu de experiente si comportamente, si ca oricine din societate ar putea avea astfel de experiente.Aceasta teorie este cunoscuta sub denumirea modelul continuumului psihozei sau abordarea dimensionala sustinut in special de psihologul Richard Bentall Si de psihiatrul Jim van Os.

In ciuda studiilor neintrerupte si intense, cauzele maladiei sunt inca necunoscute.

Importanta ereditatii, a factorilor biologici si psihologici sunt inca dezbatute, sustinute sau negate in functie de autori fara ca nimeni sa incercesa demonstreze clar propriile afirmatii.

Dintre cele mai discutate ipoteze cea a lui Gregory Bateson si a mamei schizofrenogenice este una dintre cele mai cunoscute.Antropologul observa ca des mamele schzofrenicilor manifesta o ambiguitate expresiva a propriilor mesaje si acest lucru ar putea produce declansarea.




Schizofrenia este o tulburare psihiatrica caracterizata de o disociatie a psihicului, de cele mai multe ori cronica. Este o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] mentala ce afecteaza in modalitati diferite comportamentul, gandirea si emotiile.

Termenul deriva din greaca care inseamna schizo,scisiune si phrenos, creier.Se declaseaza, in general, in adolescenta tarzie si in prima faza a maturitatii si are o evolutie progresiva, cronica, si cateodata prezinta perioade de aparenta lipsa de tulburari.Simptomele se manifesta in general mai devreme in cazul barbatilor decat in cazul femeilor.

Clasa din care face parte a fost prima data individualizata in 1883 de Emil Kraepelin cu denumirea de dementa precoce.Termenul a fost aprofudat ulterior de Eugene Bleurer in 1911.

Diagnosticul de schizofrenie a fost deseori criticat in special de miscarea anti-psihiatrica.
Recent a fost emisa o ipoteza conform careia schizofrenia este doar o fateta a unui spectru amplu de experiente si comportamente, si ca oricine din societate ar putea avea astfel de experiente.Aceasta teorie este cunoscuta sub denumirea modelul continuumului psihozei sau abordarea dimensionala sustinut in special de psihologul Richard Bentall Si de psihiatrul Jim van Os.

In ciuda studiilor neintrerupte si intense, cauzele maladiei sunt inca necunoscute.

Importanta ereditatii, a factorilor biologici si psihologici sunt inca dezbatute, sustinute sau negate in functie de autori fara ca nimeni sa incercesa demonstreze clar propriile afirmatii.

Dintre cele mai discutate ipoteze cea a lui Gregory Bateson si a mamei schizofrenogenice este una dintre cele mai cunoscute.Antropologul observa ca des mamele schzofrenicilor manifesta o ambiguitate expresiva a propriilor mesaje si acest lucru ar putea produce declansarea.

[SIZE=5]SCHIZOFRENIA(2)[/SIZE]

Simptomele persoanelor care sufera de schizofrenie variaza in timp, existand perioade de ameliorare sau de agravare. Odata cu inaintarea n varsta simptomele devin mai putin grave, la unele persoane existnd si posibiliatea disparitiei acestora spre finalul vietii.

O varietate de simptome caracterizeaza schizofrenia. Cele mai proeminente sunt iluziile, halucinatiile, comportamentul bizar, miscarile necontrolate, gandirea si limbajul dezorganizat. Multe persoane care sufera de schizofrenie nu isi dau seama de acest lucru sau nu il recunosc.

Iluziile sunt idei false care sunt evident neadevarate pentru cei din jur. De exemplu un schizofrenic poate crede ca este presedintele tarii, cand de fapt nu este. Schizofrenicii de asemenea pot avea iluzia ca alte persoane sau organe ale statului comploteaza imporiva lor sau ii spioneza. De asemenea pot crede ca extraterestrii le citesc gandurile sau le controleaza viata.

Schizofrenicii pot avea halucinatii. Acestia vad , aud, simt, miros sau gusta lucruri inexistente. Halucinatiile auditorii sunt cele mai frecvente. n acestea pot fi implicate una sau mai multe voci care comenteaza actiunile persoanei sau i dau comenzi acesteia.

Schizofrenicii pot avea un comportament bizar: vorbesc singuri, merg cu spatele, rad brusc fara motiv, au o mimica ciudata a fetei sau fac miscari ciudate si repetate.

Schizofrenicii pot vorbi incoerent sau fara sens, lucru care sugereaza o gndire confuza si dezorganizata. ntr-o conversatie sar de la un subiect la altul, combina cuvinte si fraze fara sens sau creeaza cuvinte [COLOR=#3366cc]noi[/COLOR].

Un alt simptom a schizofrenicilor este introvertirea. Schizofrenicii evita contactul cu alte persoane sau se comporta ca si cum acestia nu ar exista. De asemenea au o expresivitate emotionala scazuta. De exemplu vorbesc cu un ton scazut si monoton, evita
contactul vizual sau figura lor este lipsita de expresie.

Alte simptome ale schizofreniei sunt dificultatea de memorare, incapacitatea de atentie sau de gndire abstracta, dificultate n crearea unor planuri de viitor. Schizofrenicii pot avea probleme ca anxietatea, depresia sau pot avea intentii sinucigase. De asmenea exista un risc ridicat de a deveni dependenti de alcool sau [COLOR=#0000ff]droguri[/COLOR], lucru care afecteaza si mai mult starea lor.