In primul rand nu avea ce biserica sa declare eretica, pana acum mai putin de 100 de ani BC nu era numita nici catolica, nici biserica. Denumirea era de adunare si papism. La fel nu avem declaratii despre mahimedanism, adventisti, penticostali, protestanti, etc. Pentru ca toti sunt considerati in afara Bisericii, la fel si catolicii dupa 1054.
In schimb avem hotarari clare ale sinoadelor pan-ortodoxe despre invataturile catolice: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777
De exemplu: "VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema."
"I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că este mădular al Bisericii de Răsărit botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie anatema."

Învățătura despre Filioque a fost adoptată la conciliul local de la Toledo în 589, cu intenții bune inițial (combaterea arianismului) dar cu rezultate teologice nefericite. Totuși, au mai avut loc două Concilii ecumenice după Toledo, în lucrările cărora nu s-a adus în discuție problema Filioque, ceea ce ne poate conduce la concluzia că nu era o primejdie iminentă pentru învățătura Bisericii. Ca să nu mai spun că Filioque n-a împiedicat comuniunea Apusului cu Răsăritul timp de jumătate de mileniu, la care adăugăm episodul monotelit și iconoclasmul, momente când Roma s-a dovedit mai ortodoxă decât Bizanțul adâncit în erezie.

Apoi celebrele cazuri Corneanu și Drincec au avut și reverberații pozitive. Mă refer la hotărârea Sfântului Sinod din iunie 2008 care stabilește clar niște limite liturgice în relațiile cu heterodocșii (... nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.).

Tocmai ca afurisenie presupune anatema si nu doar oprirea de la impartasanie.
Si daca ne oprim la cazul mitropolitului Corneanu, canoanele spun ca ar fi trebuit caterisit. Lucru care nu s-a intamplat. Mai mult, eu nu am vazut ca acesta sa fi declarat ca a gresit (poate ca exista o astfel de declaratie, dar eu nu am vazut) si totusi BOR a luat decizia de a nu face nimic.
La fel in cazul simoniei demonstrate pentru IPS Teodosie. Practica este des intalnitat. Dar la el este demonstrata.
La asta ma refeream. Sincer nu de corectari personale am nevoie. Pacatele proprii mi le stiu si nu e nevoie sa mi le aminteasca cineva. Stiu cum stau cu mandria si egoul. Eu intrebam din punctul de vedere al credinciosului din Biserica: Cum ar trebui sa procedam in cazul acestor abateri?

Astea sunt textualisme care fac parte din elucubrațiile tale confuze, n-ai citit bine ce am scris (nb Biserica Romei în întregul ei). Conciliile pan-ortodoxe au condamnat pe bună dreptate învățături, nu persoane concrete sau structuri ecleziale. Paradoxul istoriei face ca la puțin timp după cele două concilii ”pan-ortodoxe” (a căror panortodoxie e contestată de către uniii specialiști) de la Ierusalim (1583 și 1672), Bisericile ortodoxe să fie contaminate masiv de catolicism în aspecte aparent secundare, influență care n-a fost reparată nici până astăzi.

Exista trei sanctiuni, afurisenie, blestem si anatema. Afurisenia e cea mai usoara: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rea-81867.html
Nu stiu daca in cazul IPS Teodosie a fost simonie, gresesc, sunt sigur ca nu a fost simonie, el fiind calugar fara posesiuni materiale.
In alte cazuri, de exemplu IPS Corneanu ierarhii procedeaza cu grija, pentru a nu se produce schisme. IPS Corneanu a spus in cadrul Sinodului ca a gresit, de aceea a fost iertat, ca dupa aceea a spus ca nu a gresit era de asteptat avand in vedere trecutul sau.
Intrebarea era cum trebuie procedat, eu cred ce spune Mantuitorul, ca niciodata Biserica nu va fi daramata si nu trebuie sa ne facem griji. Sa avem grija sa facem noi ce trebuie pentru mantuirea noastra si putem sa marturisim si adevarul. Eu asa cred.

De obicei nu scriu elucubratii si incerc sa nu iau reper ceea ce cred eu (ca sa nu fiu confuz), ci ceea ce spune Biserica.
Biserica Romei in ansambul ei nu stiu la ce se refera, din cate stiu Patriarhia din Roma nu mai exista de 1000 de ani, abia acum am vazut ca s-a infiintat episcopia romana de Italia.
Sinoadele pan-ortodoxe s-au referit doar la credinciosii ortodocsi, pentru simplul fapt ca altii nu sunt considerati ca fac parte din Biserica lui Hristos.
Probabil s-au primit si influente catolice (din fericire nu dogmatice), dar mai ingrijoratoare sunt influentele primite de la protestanti din ultimul secol, adica ideile ecumeniste care sunt de sorginte protestanta.

Iata cum procedam:

http://crestinortodox.wordpress.com/...lnic-psaltire/

Ne rugam pentru ei (e una din cele noua porunci bisericesti).
Extras:

Mai intai, adu-Ti aminte de soborniceasca si apostoleasca Ta Biserica, pe care ai castigat-o cu scump sangele Tau ; intemeiaz-o, intareste-o, lateste-o, inmulteste-o, impac-o si o pazeste nebiruita de portile iadului in veci, iar intaratarile ce se pornesc asupra ei le potoleste.

Stinge navala paganilor, pornirile ereticilor degrab le sfarama, le dezradacineaza si intru nimic le intoarce, cu puterea Sfantului Tau Duh ( O inchinaciune ).

POMELNIC PENTRU CEI VII

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosul tau popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrajmasul si potrivnicul si sadeste in inima lui cele bune si de pace pentru sfanta Biserica; ca sa vietuim, prin linistea lui, viata lina si fara de galceava, in dreapta credinta, in deplina crestinatate si curatie ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumii si Prea Sfintitul si indreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul ( sau episcopul ) nostru ( numele ), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).....

Uneste cu sfanta, apostoleasca si soborniceasca Ta Biserica pe cei ce s-au departat de la dreapta credinta si care intunecandu-se cu eresurile, se afla intru pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale ( O inchinaciune ).

Tot simonie se numeste. IPS Teodosie a luat bani pentru a hirotoni pe cineva.
Episcopii nu au posesiunii materiale la nivel declarativ. La nivelul realitatii concrete lucrurile nu stau asa. Mai mult IPS Teodosie are credit in calitate de persoane fizica. Nu stiu pentru ce. Si nu e ca si cum l-as judeca pentru asta. De fapt pentru nimic. Dar ca a luat bani pentru a hirotinii pe cineva e un fapt. Si nu poate fi contestat. Dar asta e o practica binecunoscuta in Episcopia Tomisului. Si nu numai. Dar acolo a devenit "normalitate".

Citind ce opinii postezi tu (și mulți alții) îmi dau seama în ce schismă mentală trăiesc o mulțime de ortodocși contemporani. Mă gândesc ce fel de experiență eclezială poate să genereze contradicții ireductibile, cum ar fi aceea de a-l admira mecanic și formal pe Sfântul Grigorie Palama, gândind exact ca Varlaam din Calabria.
Dacă tu și ceilalți obsedați de spaime imaginare și griji care nu vă privesc în mod direct, ați aprofunda spiritualitatea Bisericii v-ați da seama că un creștin ortodox adevărat nu are nimic de negociat în privința credinței, dar asta nu înseamnă ruperea oricărei relații umane cu alteritatea heterodoxă, fiindcă Hristos trebuie mărturisit din interiorul existențelor noastre spre exteriorul formulelor intelectuale și nu invers.
Influențele heterodoxe asupra ortodoxiei sunt mai grave decât crezi, întrucât acestea au alterat nu dogmele în sine ci modul de înțelegere a lor, nu viața liturgică în formă ci atitudinea liturgică a clerului și poporului, iar exemplele pot continua mult și bine. Aici e pericolul cel mai mare pe care nu-l mai vede (aproape) nimeni. În timp ce tu duci lupte cu fantoma unui ecumenism lipsit de consecințe, bisericile parohiale și mănăstirești sunt invadate de pictură religioasă schismatică, pietism individualist deopotrivă protestant și catolic, la care putem adăuga tendințe sectare tipic catolice apărute în urma devoțiunilor fanatice și exclusiviste la persoane considerate ca posesoare a atributelor sfințeniei.
În privința discuției referitoare la sinoade și alte aspecte delicate ale ecleziologiei ortodoxe, mă retrag temporar din dezbatere așteptând cu răbdare să renunți la semidoctismul google-ist în direcția unei aprofundări mai serioase a acestor teme delicate.

Ps - canoanele Bisericii nu te împiedică să te rogi pentru rătăciți, chiar dacă nu te rogi și împreună cu ei.

puteti da un exemplu?