ceea ce am spus nu se referea la tine, era vorba de teme/postari vechi de cel putin doi ani readuse pe prima pagina....unele din ele aduc insa si lucruri bune http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=28 deci...tot raul spre bine :1:

Am gasit un topic in care user-ul Catisma explica si simte exact ce simt eu http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=9442

Dragomir sincer te apreciez ca esti aici cu noi dar nu te inteleg daca ai parasit ortodoxia cum de esti primul care dai sfaturi la ortodocsi pe aici? ar fi mai frumos daca ai scrie numai la rubrica despre catolicism, nu iti spun cu rautate.... sincer.
Hristos a Inviat.

Nu stiu daca este vb despre acelasi lucru... Din cate imi amintesc,userul Catisma avea suparari cauzate de cel rau,nu era lasata sa doarma,sa se odihneasca.Daca ziua nu avea neplaceri, noaptea le avea din plin.
Din cele ce s-au explicat pe forum de catre acest user,reiese ca a fost victima unor chestii oculte(vraji).

Nu vreau sa insist,dar ridici o problema fara a spune esentialul: te-ai impartasit sau nu cu nevrednicie? De ce crezi asta? Iti spune constiinta ca ai ascuns ceva voit,din prea multa jena/rusine ??

Da, acesta este o problema delicata. Numai dvs. stiti daca ati luat sau nu impartasania cu vrednicie:

- daca v-ati marturisit complet, dar nu numai cu buzele, ci si cu inima;
- daca v-ati pregatit cu vrednicie prin post, rugaciune si curatenie trupeasca (atat inainte cat si dupa impartasanie)
- daca dupa spovedanie ati facut canonul dat de preot etc.

Asa ca dvs. sunteti singura in cauza care stie daca impartasania a fost spre mantuire, sau spre osanda.

In privinta impartasaniei catolicii au o invatatura mai aparte: ei pot lua impartasania si fara sa se spovedeasca atunci; au pacate grele si pacate usoare, doar pacatele grele trebuie sa le spovedeasca pentru a se putea impartasi. Mai multe ne poate spune un catolic.

Ai dreptate, sunt si unii preoti mai permisivi. Dar sunt si cazuri in care unii nu se impartasesc mult timp pentru ca spun ca nu sunt vrednici, desi duhovnicul le spune ca se pot impartasi. Am citit ca asta e o greseala.
In legatura cu blandetea si asprimea, nu-mi mai amintesc ce duhovnic povestea ca o persoana era chinuita de remuscari pentru ca se intamplase un accident si indirect fusese si vina ei. Parintele a spus ca atunci a linistit-o si a incurajat-o ca sa nu cada in deznadesje. Dar dupa un timp a vazut ca uitase de tot si nu mai avea deloc regrete, trecuse in extrema cealalta. Atunci a certat-o si i-a spus ca si ea a avut o vina, sa se pocaiasca. Asadar la inceput a ajutat-o sa nu cada in deznadejde, iar cand i-a trecut a chemat-o la pocainta.

De fapt preotul ar trebui sa spuna, desi unii sunt mai ingaduitori. Toti suntem nevrednici sa primim impartasania, pentru ca suntem toti pacatosi. Domnul nu ne-a dat-o pentru vrednicia noastra, ci ne-a fost data in dar, la fel ca si harul si mantuirea.

Ai fi vazut daca ai fi citit cu atentie ce a scris.
Nu se leaga ba chiar se contrazice.

Şi la ortodocşi e la fel. De obicei la noi numai preoţii se împărtăşesc fără spovedania de fiecare dată, pe cînd mirenii mai rar fac asta. Depinde însă de duhovnicul şi de conştiinţa fiecăruia.