mi se pare ceva etic din partea unuia care încearcă să theologhisească
manifestându-și raționamentul(hazardat) doar doar s-o găsi vreun rătăcit care să i se alăture...

Aici e vorba despre crestinii ortodocsi, nu despre cei ce apartin altor culte.

Problema cu credinta nu cred ca este recenta, ci este de dinainte de comunism. Cum zice Pr.Arsenie Boca, prezentul este viitorul trecutului.

Romanii ar putea lua exemplu de la greci, care sunt f.credinciosi, se si simte cand mergi in Grecia ca este o tara sfanta, nu au atatea secte, sunt uniti, nu le e rusine cu neamul lor etc.. Si de la sarbi putem lua exemplu, care refuza vehement intrarea in UE si apara cum pot ei mai bine neamul si credinta ortodoxa.

Romani ortodocsi inca mai sunt, chiar daca nu ii stim noi. Iar cei care momentan sunt inca necredinciosi, au toate sansele sa devina credinciosi, asa cum au fost atatea cazuri. Vorba aceea, speranta moare ultima. Noi avem datoria sa ne rugam ptr.neamul nostru, sa se reintoarca la credinta si la legile stramosesti. In loc sa ne plangem de mila, ar trebui sa punem osul la treaba. Din vina noastra, a tuturor, numarul ortodocsilor se imputineaza.

Nu este etic ci crucial, pentru ca este vorba de viata si de moarte. Si nu mie sa mi se alature, ci pe Hristos Sa-l urmeze.

"Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; si v-am randuit sa mergeti si sa aduceti rod, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea." (Ioan.15:16)

??
 

[quote=Tomita;451109] eu nu o sa am niciodata [quote]

Cum adica nu o sa ai niciodata? De ce spui acest lucru?

NU deviati de la subiect !

Iertati, va rog.

Eu întâlnesc destul de des situaţii în care oamenii cred în Dumnezeu (în existenţa Lui), dar într-un fel personal, fără a merge la slujbele bisericii, fără a se spovedi/ împărtăşi etc. Chiar recent o prietenă îmi spunea că ea "are încredere în Dumnezeu" că "ne poate feri de tot răul". Mi s-a părut o exprimare hilară... una e să ai încredere şi alta să ai credinţă... Plus că ea nu ia în calcul necesitatea ca noi să "conlucrăm" cu Dumnezeu pentru a fi feriţi de rele, prin voinţa noastră de a părăsi păcatul... Aşa gândesc eu, dar nu am putut să intru într-o discuţie mai detaliată cu ea în acest sens, întrucât era foarte vehementă în a-şi apăra propriile opinii...

Eu traiesc cu acest sentiment de ani de zile,mai ales ca numai eu si cu tatal meu vitreg mai reprezentam ortodoxia in familie,deci...

In aceste vremuri suntem incercati ca argintul, spunea un duhovnic. Nu mai putem fi caldicei. Ori intelegem ce e Ortodoxia si o aparam in primul rand prin exemplul personal, ori alergam dupa avantaje materiale si , de dragul acestora, facem tot felul de compromisuri pentru a intra in gratiile unor persoane dubioase care ne pot influenta din aproape in aproape trairea credintei crestine ortodoxe.

Sa ne rugam sa avem curajul sa fim noi insine, sa avem pacea interioara, multumindu-ne cu mai putin, asa cum ne rugam in rugaciunea:
,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Sa avem curajul de a infrunta cuvintele urate ale celor care nu sunt de acord cu modul nostru de viata si de a ne asuma crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu in vederea mantuirii. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea puterea si taria de a face alegerile cele bune in fiecare moment cand suntem ispititi sa facem cele neplacute lui Dumnezeu.

Sa nu uitam ca prieteniile rele strica naravuri bune. Sa nu acceptam sa ne imprietenim cu persoane care ne influenteaza negativ si care nu au ca reper credinta dreapta.

Am intalnit chiar persoane ortodoxe care pareau interesate de credinta, veneau la biserica, dar de cate ori aveau ocazia relativizau toate adevarurile crestine. Daca suntem nevoiti sa discutam cu asemenea persoane, e nevoie sa avem trezvie permanent, pentru a nu aproba ceea ce nu este de aprobat si pentru a nu sminti prin lipsa noastra de atitudine. Nu negam adevarurile Bisericii noastre de dragul unei prietenii, caci astfel, in loc sa-l atragem si pe prietenul nostru spre mantuire, ne lasam atrasi spre iad.

Sa ne cream un scut protector pentru astfel de situatii. Nu e bine sa ne avantam in discutii contradictorii cu membrii ai unor secte care vor sa-si propovaduiasca ereziile lor. Nu avem taria Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava pentru a face fata tuturor ispitelor care ne pot aparea in urma unor astfel de discutii.
Sfântul Ioan cel Nou -

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.