Poate ca in acest sens zicea parintele Rafail Noica: ne nevoim eretic, daca nu aveam oarecare folos duhovnicesc...

Imi cer iertare fiindca prin modul in care m-am exprimat, se poate face usor confuzia ca omul, cercetandu-si inima, e greu de crezut ca se smereste intr-atat incat sa-si priveasca sufletul cu toata obiectivitatea: faptelor bune le adauga exponenti iar celor rele le extrage radacina patrata... De fapt voiam sa spun ca ar trebui ca fiecare sa-si cerceteze sufletul prin ceea ce se intampla in jurul lui. Sunt convins ca multi au cunoscut zile (poate saptamani, iar daca au fost luni, cu atat mai mult) prin care au realizat ca lucrurile vin de la sine intr-o anumita forma, se intampla coincidente, la inceput ciudate si inexplicabile, fie ca sa-ti zadarniceasca un lucru care NU trebuie facut, fie ca sa indeledniceasca o imprejurare pentru ca un alt lucru sa fie neaparat facut; sau ti se deruleaza in minte un scenariu anume, iar peste cateva clipe, minute sau ore, el apare exact asa cum ti s-a infatisat, fara mijlocirea ta... Sau cunosti persoane care iti sunt extrem de dragi in mod inexplicabil, sau poate ca iti erau dragi chiar inainte de a face cunostinta personal. Iar dupa o vreme realizezi ca acele persoana iti schimba viata in bine, prin harul pe care-l au, fiindca te umple de pace, de bucurie unica si de dragoste pentru fiecare scanteie de viata.
Dimpotriva, daca in mod inexplicabil te scot din sarite tot felul de lucruri sau de persoane, daca ajungi in mod ciudat, de la o stare de bine si de pace aparenta, la o iritare pe care incerci zadarnic sa ti-o stapanesti fiindca tu de fapt clocotesti ca un vulcan, iar intr-un tarziu te si manifesti devenind arogant, sarcastic, extrem de critic si de atent la detalii inutile fata de persoane cunoscute, poate chiar cele mai dragi fiinte din viata ta, care au si ele partea lor de viata si dreptul de a gresi... atunci acela nu e har, ci inselare... La asta ma refeream. Cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut uneori starea din prima parte, dar de cele mai multe ori am trait-o pe cea din a doua...

am inteles ca era vorba si de Deutoronom 13:5
"Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău."

asta voiam sa subliniez.
paza intr-un spital psihiatric nu sd compara cu cea din penitenciar.
nici regimul de viata.