Cat mai mult in aer liber. In casa, numai la masa si la culcare.

Cam greu pentru ca: 1. stau la bloc si mai am si eu treaba prin casa si 2. este fff cald acum sunt 33 grade.

Poate ca rabdarea e ultimul lucru pe care trebuie sa-l mai dobanditi. Daca Dumnezeu a ingaduit sa aveti parte de 2 copii cu multa energie, folositi acest dar, nu va revoltati si nici sa nu va suparati.

Exista parc. Problema tine 99% de obiceiuri si mentalitati. Mi-a fost tare grei sa-mi conving prietenele sa puna in cui anumite treburi in casa si sa dea putin in mintea copiilor.

Atunci problema tine de metodologia aplicata in educatie.
Daca nu stiti sa-i pedepsiti si cum sa-i pedepsiti, asa vor face mereu si mai incolo vor face alte boacane si mai si.

Stai sa mai treaca vreo jumatate de an... :)

Acum depinde, sunt diverse temperamente, poate e mai usor de crescut un copil docil dar poate nu se va descurca in viata la fel de bine cum ar face-o unul mai energic.

Toate am patit la fel. Sunt zile si zile..Dar trec.
Chiar si copiii au uneori zile mai proaste, sunt indispusi fara sa fie neaparat bolnavi, sunt si ei tot oameni, ca noi. Si noua, oamenilor mari, ni se intampla ca o zi sa fie mai buna, alta mai grea, mai apasatoare. Asa si ei.
Nu dispera, trece. De cele mai multe ori e deajuns ca micutul, dupa ce ti-a facut parul cret toata ziua, sa vina si sa te mangie pe fata, sau sa se cuibareasca in brate si ai uitat toate nazbatiile care ti le-a facut...
Un pic de ajutor din partea celorlati membri ai familiei, de preferat tatal (dar cel mai des se intampla sa fie bunica, bunicul...) ar prinde bine. Macar o ora-doua de pauza.

Si eu am fost foarte activa,cu inclinari catre teribilism iar micile cicatrici pe care le am si acum dovedesc acest lucru.Pe mine ma veghea matusa mamei,cand mama nu era prin preajma,iar aceasta matusa avea probleme cardiace;intr-o zi m-am prezenat cu barba sparta suroind de sange...saracul unchiu',a trebuit sa ne duca la spital pe amandoua.
Mie mi-au fost de folos bicicleta si calatoriile(oriunde : parc,vizite,strand,muzee)

Parintii mei au avut noroc ca mai tarziu cand am invatat sa citesc,trebuiau sa ma impinga afara :)

Imi pare rau ca nu locuim aproape,i-as fi luat eu in parc pt cateva ore,am f mult timp liber :)

Eu am niste rezerve privind aceasta cruciulita. E goala. Am citit ceva despre astfel de cruci, dar nu mai gasesc linkul. As sugera o cruciulita desenata pe un medalion care sa aiba, eventual, si o iconita.

Insusi Dumnezeu pe cel care-l iubeste il si cearta. Unui parinte i se cer: rabdare, tact, fermitate, simtul umorului, stapanirea sentimentelor etc. Ca sa nu gresim, ne punem adesea in locul copilului si invatam sa-i citim expresia fetei. Daca i-am mai facut observatii si n-au avut efect, poate ar trebui schimbata un pic strategia, astfel incat copilul sa nu se plictiseasca auzind mereu aceleasi cuvinte. In calitate de parinti, sa nu fim pisalogi, caci astfel cuvintele noastre pot avea efect invers. Avem voie sa fim inventivi.

Avem voie sa vorbim foarte calm atunci cand copilul a facut o boroboata si se asteapta sa tipam la el. S-ar putea sa doreasca sa imite vorba noastra blanda.

Si apoi are si nuiaua rostul ei, e bine sa se stie ca exista, totusi! Mai bine sa primeasca o nuia de la mama la timpul potivit, decat sa primeasca multe palme de la viata. Chiar si o nuia la fund trebuie data tot cu dragoste, nu altfel.

Sentimentele cultivate de mici se intiparesc bine in mintea copilului. Nu putem sa-i oferim totul nici cand e mic, nici cand e mare. Am vazut adult care regreta ca nu a fost batut cu nuiaua cand a fost mic si a fost lasat sa se joace cu prieteni nepotriviti.

Dupa ce l-a adus pe lume pe un copil, urmeaza adevarata misiune a mamei: sa-l pregateasca pe copil pentru imparatia lui Dumnezeu. Nu e simplu deloc. Usor ii este tamplarului sa faca obiecte de calitate dintr-un lemn fara cioturi. Dar, daca are rabdare si pune in valoare cioturile, le lacuieste frumos, poate obtine lucruri deosebite, cu toate ca le prelucreaza mai greu. Daca, insa, nu le slefuieste cum trebuie, nimeni nu cumpara mobila in care sa se intepe!

Sa nu uitam sa ne rugam pentru copii. Rugaciunea mamei ii va ajuta sa fie mai placuti lui Dumnezeu.