În prealabil postat de RalucaMC (Post 459021)

Imi pare rau sa-ti spun dar chiar te-ai rugat degeaba daca spui ca asta simti.Trebuie multa credinta,nu ma rog doar asa,ca cine stie? poate ma ajuta Maica Domnului si Sfantul Nectarie,ci ma rog fiind sigura ca au sa ma ajute,poate nu imediat,poate eu trebuie sa starui in rugaciune,poate Dumnezeu vrea mai multa rabdare de la mine.E o mare ispita dejnadejdea,dar si lipsa de credinta sau putina credinta.Nu trebuie sa asteptam un efect palpabil al rugaciunilor noastre.Roaga-te Lui Dumnezeu,cere-i Maicii Domnului si sfintilor sa mijloceasca pt tine,dar sa fi sigura ca daca voia Lui Dumnezeu este sa treci prin toate acestea,atunci asa va fi.Ai nevoie de multa rabdare!NU DEJNADAJDUI!!!

Daca nu ai facut-o pana acum,ar fi foarte bine sa te spovedesti(si incearca sa faci o spovedanie mai amanuntita,sa spui toate pacatele)si,daca nu te opreste duhovnicul,sa te impartasesti.Parintele Efrem Katunakiotul spunea ca temelia vietii crestine e rugaciunea si Dumnezeiasca Impartasanie,si tot el spunea ca daca nadajduim in Hristos nu vom da gres niciodata.

Am citit deasemenea ca pt. persoanele care s-au vindecat de cancer e un factor de risc gandul ca s-ar putea ca boala sa recidiveze.Deci ai mare nevoie de o atitudine optimista!Roaga-te,lasa-le pe toate in voia Lui Dumnezeu si incearca sa te relaxezi (ti-ar prinde foarte bine o vacanta la tara,poate undeva la munte,la aer curat,sau daca nu incearca sa iesi cat mai des la plimbare in parc,cu bicicleta sau pe jos,bucura-te de momentele frumoase alaturi de fetita ta si...incearca sa zambesti.Dumnezeu a spus ca toate cate cerem le vom primi,insa vrea sa ne vada credinta).Numai bine!

În prealabil postat de patricia2006 (Post 459024)

ai dreptate nu trebuie sa gandesc asa......dar nu as mai putea trece iar prin calvarul operatie si citostatice......

În prealabil postat de heaven (Post 459032)

Trairile pe care le are aceasta fata sunt absolut normale in situatia data si nu ii faceti vreun bine inoculandu-i sentimente de vina...ba ca nu are suficienta credinta pentru ca se teme,ba ca una,ba ca alta,este ultimul lucru de care un om aflat intr-un astfel de zbucium interior mai are nevoie!
Este absolut normal ca o persoana sa simta teama si ingrijorare in fata bolii si probabil fiecare dintre voi ati simti exact acelasi lucru intr-un context similar,iar daca doriti cu adevarat sa o ajutati,incurajati-o sa isi exprime teama si oferiti-i o vorba buna cu dragoste,impartasiti-i din experienta si cunostintele voastre,este mai mult decat suficient!