Cântec de primăvară de Şteo Iosif aşa spuneam la şcoală în clasele primare.
Ştefan Octavian Iosif.
De pe net am aflat că acesta era străbunicul lui Adrian Păunescu.

Acum asteptam versurile dvs si ale Mirelei.

De data asta v-am pregătit niște versuri în lb. franceză :

Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais?
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret


Edit: dacă e prea grea întrebarea, se acceptă doar cântecelul ca răspuns :)

Nu prea am timp de joacă. Niște versuri foarte cunoscute.

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertatea și scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină
Decât să fim scalvi, iarăși în vechiul nost pământ.

Joe Dassin!
Si mie imi placea mult in adolescenta si mai imi placer si acum!
http://www.youtube.com/watch?v=IfjxFJzLFYk


Eu stiu raspunsul la intrebarea dnei Dorina, dar prefer sa raspunda altcineva.

Cred că ar fi bine dacă răspunzi tot tu, așa închidem cercul întrebărilor paralele.

Din pacate strofa aceasta a 11-a, ultima din Imnul national al Romaniei, Desteapta-te, romane, scris de Andrei Muresan si pus pe muzica de Anton Pann (cel putin, asa am invatat eu in clasele primare, vad acum ca autorul melodiei este, totusi, necunoscut) - nu este cantata decat extrem de rar.
http://www.youtube.com/watch?v=8C3WRhMoyuA

Iata varianta integrala:
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechïul nost' pământ!

Răspund eu ... :) cu cântecul lui Albano și al Rominei Power:

http://www.youtube.com/watch?v=3hOYrpUKJ3Y

Să continuăm, într-o notă veselă:

Căutând în aer prada,
O pisică trece strada
Şi e neagră, vai de noi
Chiar şi veacul se opreşte
Şi privind-o, se gândeşte
Cum s-o şteargă înapoi

Mircea Baniciu – Pisica neagră