Forum Crestin Ortodox - Unul dintre parintii copilului nu este crestin ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Botezul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5017)

- - Unul dintre parintii copilului nu este crestin ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15604)

Citat:

În prealabil postat de MihaiG (Post 499750)

Dacă vrei să te converteşti la catolicism ?

Da. Daca vrei sa te convertesti la catolicism (scuze, "da" cica era prea scurt)

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 499752)

Da. Daca vrei sa te convertesti la catolicism (scuze, "da" cica era prea scurt)

Dacă eşti botezat şi miruit în Biserica Ortodoxă, aceste Sacramente sunt recunoscute de către Biserica Catolică şi deci nu se repetă.

În fapt, cel ce doreşte să treacă Tibrul va fi catehizat, apoi numele îi va fi înscris în registrul parohiei de care urmează să aparţină, va fi spovedit şi împărtăşit. În mod tradiţional, primirea în Biserica lui Cristos se face în perioada Paştilor, adică cu prilejul Liturghiei de Înviere.

Fallen, vrei să treci la catolicism?

Citat:

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 499754)

Fallen, vrei să treci la catolicism?

Nu , eram doar curioasa.
Si chiar daca as vrea nu cred ca m-ar primi si oricum ei sunt mult mai stricti decat noi in unele privinte.
Cu toate ca si "corabia" lor (sau mai bine zis in zilele noastre compania navala) probabil e la fel de valabila ca si a noastra. In asa ape tulburi, e normal sa se clatine si sa se zdruncine si cele mai bune corabii si cei mai buni capitani. Nu vorbesc in dodii, fac o comparatie cu ce a scris un celebru autor, ca pe marea vietii biserica e asemuita unei corabii cu ajutorul careia credinciosii navigheaza in siguranta, in timp ce altii inoata pe langa ea si in urma ei incercand sa ajunga pe cont propriu la destinatie. As putea spune, tot inzilele noastre, au mai aparut tot felul de ambarcatiuni, iachturi, plute, salupe, cu care mai incearca sa se salveze cei care au cazut din corabia mama. Probabil si o parte dintre acestea vor ajunge pana la urma la destinatie, poate chiar si unii inotatori.

Tot legat de botez/cununie, ca sa nu mai ocup spatiu in alta parte, m-ar interesa ce se intampla in urmatoarele situatii:
1. botezi un copil si la un moment dat parintii copilului se hotarasc sa paraseasca biserica; ce mai poti tu face ca nas, ca doar ti-ai luat o obligatie morala fata de copil, in fata lui Dumnezeu:
2. ai ca nasi de cununie un cuplu credincios, practicant, la momentul respectiv, dar pe parcurs o iau razna si se intorc impotriva bisericii; desigur la varsta asta esti matur, dar cand vezi niste oameni care erau un exemplu moral pt tine ca ezita , abandoneaza, sau chiar se intoarce impotriva sistemului, nu incepi sa ai unele indoieli?

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 499844)

1. botezi un copil si la un moment dat parintii copilului se hotarasc sa paraseasca biserica; ce mai poti tu face ca nas, ca doar ti-ai luat o obligatie morala fata de copil, in fata lui Dumnezeu:

Daca mai ai "acces la copil", ca sa zic asa, poti inca sa il ajuti, vorbindu-i despre ceea ce parintii lui naturali nui vorbesc: despre virtute si pacat, despre merit, despre Dumnezeu.

Daca nu ai acces la copil, poti inca sa faci urmatoarele doua lucruri care l vor ajuta enorm:
-sa te rogi
-sa fii tu insuti un exemplu de viata de credinta.

Citat:

2. ai ca nasi de cununie un cuplu credincios, practicant, la momentul respectiv, dar pe parcurs o iau razna si se intorc impotriva bisericii; desigur la varsta asta esti matur, dar cand vezi niste oameni care erau un exemplu moral pt tine ca ezita , abandoneaza, sau chiar se intoarce impotriva sistemului, nu incepi sa ai unele indoieli?

In aceasta situatie ai mai degraba tu obligatii fata de asemenea nasi in pericol. Cum sa te mai ajute ei pe tine, daca ei insisi sunt pe marginea prapastiei ?

Dar tu, fallen esti statuie, n-ai nici un cuvant de spus? Adica totul se face dupa voia concubinului tau si a parintilor lui? Apoi, de ce nu v-ati casatorit pana acum, ci preferati sa fiti doar concubini? Ce te impiedica sa faci acest pas? Tot dorintele lui? Iti convine sa traiesti in pacat cu el?

Citat:

În prealabil postat de fallen (Post 496866)

Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma, tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta. Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).
De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii? Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?
Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva. Nici nu stiu sigur, Dumnezeu sa ma ierte, daca in conditiile astea e bine sa imi mai doresc un copil. Imi doresc un copil dar vreau sa am si binecuvantarea lui Dumnezeu, vreau sa fie si el crestin cand va fi mare, sa mosteneasca Imparatia cerurilor, nu sa-i fac inca un servitor necuratului.

Fallen, sa stii ca eu am un coleg de serviciu pe la 27-28 de ani care traieste cu o fata, ei par a se iubi, sunt fideli unul altuia, el e om cuminte, gospodar, dar de fiecare data cand il intrebi cand se insoara cu ea da din colt in colt. Acum cateva zile ne-a zis: "La anul ma insor." Noi credeam ca, in sfarsit, a cerut-o de sotie. Nu, nu a cerut-o de sotie. Atunci ne-am intrebat: oare ea l-o fi cerut pe el de sot? Nu. Doar si-a luat inima in dinti si i-a zis: "Ne casatorim la anul!"Nu i-a zis "Vrei sa ne casatorim la anul? Vrei sa ma ceri de sotie?" Iar el nu mai are ce face, se vede ca nu e prea entuziasmat si convins, dar se complace in aceasta situatie, tot asa cum se complacea si inainte.

Unii trebuie manati de la spate si trebuie sa le pui piciorul in prag, pur si simplu, oricat de netraditional ar fi sa faci tu, ca femeie, primul pas.

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 500491)

Unii trebuie manati de la spate si trebuie sa le pui piciorul in prag, pur si simplu, oricat de netraditional ar fi sa faci tu, ca femeie, primul pas.

nu!

trebuie ca aceia doi sa fie constienti ca relatia de concubinaj nu este aprobata de Biserica si ca traiesc in pacat.

iar fata nu trebuie sa puna piciorul in prag, ci trebuie sa refuze a mai trai cu acel barbat pana la casatorie (daca va avea loc!)

Barbatul care se complace in a trai cu o femeie necununat, rar are de gand sa o ia de nevasta, ce sa se mai gandeasca daca e crestineste sau nu, ce face . Iar o femeie care se respecta, nu accepta traitul in concubinaj. Adica e buna cat barbatul n-are obligatii, dar daca o trece pe numele lui, gataaa, nu mai poate sari gardul in alte curti.(desi fie vorba intre noi, majoritatea tot o fac)