nedumerire "temporara"
 

De ce unii oameni sunt "ipohondri", de ex bolnavii cronici care daca li se termina medicatia si nu ajung la timp la medic intra in panica, sau unii "credinciosi" care daca trec mai mult de 40 de zile de la spovedanie incep sa isi piarda increderea in Dumnezeu si sa se teama ca ii va lua aghiutza?
Nu le e mai bine celor ignoranti?

Au probabil nevoie de atentie sporita de la cei din jur, confunda atentia medicului si medicamentatia sporita si exagerata cu o relatie afectiva autentica sau poate simuleaza boli pentru a se sustrage de la anumite activitati.

De astia nu am auzit.

Catehismul ortodox l-ai citit?

Auzi acum....

Nu si nu stiu de ce nici nu tin neaparat... mi-e teama sa nu ajung "dependenta" de spovedanie si de celelalte sfinte taine. Daca ma mut cine stie unde si nu mai ajung la spovedanie ce fac? Nu mai bine ma multumeam cu "firmiturile aruncate cainilor" (adica "cananeenilor", celor care sunt inafara bisericii, legii, dogmei, etc)?

Mie mi-e foarte clar in minte exemplul, metafora par. Boca cu "corabia". As vrea sa fiu pe corabie, dar inca nu sunt primita, si mi-e foarte greu sa inot in urma ei - sunt valuri mari, rechini, etc. Ai mei cei dragi sunt pe o barcuta subreda si nu vor sa urce pe corabie pt ca nu au incredere nici in capitan, nici in destinatia finala.

Fallen, sintem deja dependenti de spovedanie si Sf Taine, chiar daca nu o stim.
Ai vazut copii aia care fac pe ei? Sint dependenti de parinti sa ii spele sa ii curete, pina invata sa nu mai faca pe ei, sa nu se mai murdareasca.
Unii copii, invatati cu starea de murdarie, nu mai fug la parinti cand se murdaresc, stau asa. Le crapa pielea, se oparesc, li se macereaza de la murdarie, ei sufera in tacere, poate pe unii aparent nici nu ii deranjeaza chinul ca s-au obisnuit si nu cer sa fie curatati.
Altii, care au prins gustul de curat-uscat, imediat ce fac pe ei si fug repede la mama sa ii schimbe, sa ii curete.
Asa si noi sintem dependenti de spovedanie sa ne curatam cand ne murdarim de pacat.

Deci tu din care categorie vrei sa faci parte?

Am şi eu o nedumerire, apropo de subiect.

Cînd ne spovedim, este imposibil să acoperim toată lista de păcate care ne stau pe suflet. Oricît de atentă este introspecţia dinainte, tot ne scapă cîte ceva.

Ce se întîmplă deci cu aceste păcate uitate sau omise din greşeală? Exclud păcatele ascunse în mod voit, evident. Sînt ele iertate de duhovnic prin rugăciunile molitfei? Sau... mai bine vă las să răspundeţi înainte de a prezenta gîndul ce urmează.

la Dumnezeu contează, în primul rând, gândul bun.
daca te spovedesti şi au uitat pur şi simplu un păcat mare şi mori imediat după aceea, ce se va intampla cu tine?
Dumnezeu nu este un contabil care calculează profitul pe formula venituri minus cheltuieli.
El ia în calcul si gandul bun. El ia în calcul şi potenţialul, asemeni unui investitor înţelept, care investeşte acolo unde nimeni nu vede profitul imediat.
caci asemeni unei investiţii, profitul imediat poate fi urmat şi de o pierdere imediată.
pe când o investiţie gândită strategic, pe termen lung, dacă este bazată pe date reale, va aduce satisfacţii pe termen lung.
în concluzie, Dumnezeu nu se împiedică de uitarea noastră.

Dumitre,

Exact astea sînt cuvintele duhovnicului meu, apropo de listele cu care mă tot prezint la el încheind de fiecare dată cu "şi probabil mai sînt şi alte păcate pe care le-am uitat".

Doar că eu vreau să ajung altundeva pe subiectul ăsta...

unde vrei să ajungi?

Că de fapt tu ești duhovnicul lui? :39:

Ceea ce scapă fără voie la spovedanie se iartă prin Sfînta Împărtăşanie, care este printre altele şi "spre iertarea păcatelor". Tot la cuminecare se iartă şi păcatele şi greşelile comise de la spovedanie pînă în momentul respectiv, altfel ar fi obligatoriu ca împărtăşirea să se facă în secunda următoare mărturisirii.

Pe lîngă aceste două metode de a primi iertarea, mai există două:

- prin Taina Maslului
- prin rugăciunile particulare şi publice, împreună cu Biserica