Asta e clar. Preotul care oficiaza nu poate fi nas. Prin urmare nu poate fi nasa nici sotia preotului, fiindca nasii unei casatorii sunt un cuplu casatorit.

Dimpotriva, la botez nu exista niciun impediment. Preotul oficiaza, iar sotia lui este nasa. Nasul sau nasa unui copil nu este un cuplu, ci un matur botezat.

In principiu, mirii pot avea la casatorie mai multi nasi, adica doua sau mai multe cupluri casatorite, iar catehumenii pot avea doi sau mai multi nasi de botez, care pot fi casatoriti sau nu. Asemenea practici, desi licite, nu ar trebui, totusi, incurajate, dupa parerea mea. Mai bine socotesc ca este ca un om sa aiba un singur nas de botez, iar un cuplu sa aiba un singur cuplu de nasi.

Starea in care traiesc parintii copilului, de casatorie sau de curvie, nu are nici cea mai mica legatura cu a fi nas copilului, fiindca cel mic nu are nici cea mai mica vina. Asadar, o preoteasa, un preot sau amandoi (daca oficiaza lat preot) pot fi nasii copilului unor parinti necasatoriti, cel nasit fiind copilul si nu parintii.

Daca unul din nasii unui cuplu decedeaza, iar finilor li se mai naste un copil, curand dupa moartea nasului (inainte sa se termine doliul), nasul/nasa vaduv(a) mai il poate boteza? Dar fiul nasilor,(sau in general, orice crestin) de la ce varsta ar putea boteza ??? (acum are doar 7-8 anisori)

Botezul este Sfanta Taina ca atare se poate savarsi chiar daca doliul nu este incheiat, daca va referiti la slujba in sine, nu petrecerea.
De ce sa nu poata boteza nasul sau nasa vaduva?!
In general cred ca pentru a boteza un copil nu trebuie sa ai o varsta anume insa cred ca cel ce boteaza trebuie sa isi dea seama de obligatiile care le are in urma botezului si totodata sa fie un model duhovnicesc si indrumator al finului sau finei. Nasii marturisesc credinta in locul pruncului ce urmeaza a fi botezat.

Până la urmă nu m-am lămurit asupra "problemei" ridicate aici: alegerea naşilor de botez.

În afară de părerile exprimate, cu argumentele de rigoare (nu e bine să-i supărăm pe naşii de cununie, căci ... ne-au fost alături la greu (?)) există şi vreo regulă, sau regulament :-) în acest sens?

În ce măsură naşii se pot implica în viaţa cuplului cununat? Sau în ce măsură finii trebuie să asculte de naşi??

In masura in care argumentele aduse sunt bune si utile cuplului. Daca oamenii au experienta in problema expusa, mergi pe mana lor, daca nu, nu.

Si c ati facut pana la urma, cine v-a botezat ?
Si acum deja il asteptati pe al doilea ?
Cum va mai simtiti cu sarcina?
Eu inca n am gasit nasi, nici n-am mai cautat, pt fetita ar fi mult mai usor de gasit o nasa, mai greu ar fi si pt cununie, un cuplu ( de crestini ortodocsi cununati, nu divortati sau concubini....). S-a oferit o familie ( adica o doamna) de la noi din ( fosta) parohie, ca tocmai ne'am mutat de cateva zile,dar dansii plecau din tara, nu se stie pe ce periioada, sa vada cum le merge, insa a zis dansa ca daca ne hotaram, poate fac la un fel... . Acm nu stiu daca si sotul ii imartaseste opinia...totusi mi se pare un efort prea mare sa vii in tara sa botezi sa sa cununi niste straini....

Ne- a ajutat Dumnezeu si ne- au botezat cei pe care i- am dorit din toată inima. In timpul botezului mi se părea ca visez ca ar fi prea frumos sa fie adevărat, dar chiar era adevărat. Nasii nostri de cununie nu s- au supărat deloc, chiar au fost foarte înțelegători mai ales ca si ei au procedat tot la fel cu copiii lor ( nasii lor de cununie nu sunt si nasii copiilor).

Răul de sarcină e prezent 24/24. Mă chinuie in continuare foarte tare grețurile, ameteala, vărsăturile...cred ca am mai spus-o ca ma simt la granita cu moartea, altfel nu pot exprima prin ce trec. Nu am nici jumătate de ora pe zi in care sa mă simt om. Cel mai grav este ca si viata mea duhovnicească a scăzut mult in ultimele săptămâni. Încerc ( desi nu reusesc tot timpul) sa trăiesc cu gândul la viitor, sa sper ca toata aceasta perioada amară va trece la un moment dat si cu nădejdea neclintită ca Dumnezeu e bun.

Ma intristeaza sa aud cat de mizerabil va simtiti cu sarcina...
Sa nu va fie de mirare ca si viata duhovniceasca a mai scazut,este aproape imposibil sa ai o detasare duhovniceasca si sa te tii de post si rugaciune cand esti bolnav;sa nu mai zic ca nici nu reusesti sa mai mergi la biserica uneori nefiind in stare sa stai in picioare pe timpul slujbei(rar in Romania sa obtina o gravida un loc,oriunde).
Banuiesc ca sunt simptomele unei sarcine toxice,daca este aceasta, vestea buna este ca aceste neajunsuri inceteaza la inceputul lunii a patra.
Dar desigur eu nu sunt doctor ,vb din auzite,ar trebui sa-i faceti o vizita doctorului pt linistea dvs.

Va doresc multa sanatate si voiosie,sunt sigura ca Domnul in mare bunatatea sa se va milosti de o biata femeie cu prunc.
Numai bine,va imbratisez(virtual).

Mulțumesc din suflet pentru aceste rânduri si pentru gândurile frumoase!
Nu am iesit deloc din casa de aproape o luna( in afara de doua vizite la dr., nici la biserica nu am fost). Cel mai tare ma doare ca, din cauza starii de rau, nu pot folosi timpul asta de stat in pat, pentru rugăciune. Abia reusesc sa spun Doamne miluiește sau Doamne Iisuse Hristoase.... De obicei, cu textele stăteam bine, cu simțirea mai prost. Starea mea o compar cu cea a sufletului după moarte...cand realizezi ca ai gresit, dar nu mai poti face nimic. Asa sunt si eu acum: îmi doresc să mă rog, dar nici asta nu pot să fac asa cum trebuie. Nu vad nimic înălțător in suferinta mea si ma doare ruptura asta de viața bisericii în perioada triodului, cea mai frumoasă perioadă a anului.
Mă mângâi cu gândul ca daca pruncul se va naste sănătos, toata perioada aceasta grea va fi uitata.
Îmbrățișări si de la mine!

edit: m-am trezit si eu sa comentez inainte sa citesc tot...