În prealabil postat de Patrie si Credinta (Post 485003)

ce e asa rau la Dune?

În prealabil postat de UNNOOM (Post 485025)

In ceea ce ma priveste... nu vad nici o problema sa citesc dune

În prealabil postat de Crestin_Simona (Post 485030)

In acest caz chiar imi pare sincer rau de tine!

În prealabil postat de MihaiG (Post 485047)

Şi mie îmi pare sincer rău de oricine nu citeşte Science Fiction. Nu ştiţi ce pierdeţi - sau credeţi că ştiţi, dar vă înşelaţi; îmi pare sincer rău de oricine confundă o ideologie dogmatică cu adevărul eliberator.... cu atât mai mult cu cât aceasta, în mod real sau doar imaginat, îi impune diverse limitări, de genul "nu e bine să citeşti SF", sau "nu e bine să asculţi rock" etc...

În prealabil postat de Crestin_Simona (Post 485050)

@MihaiG
Limitarile sunt ca sa te salveze si nu sa te ,,limiteze".
Este rau cand suntem bolnavi si ne suparam pe medic!

În prealabil postat de Crestin_Simona (Post 485015)

Dupa parerea mea, este un ,,foarte" convingator mod de a insinua ca omul se poate autocontrola si controla pe ceilalti cu vrajitoria, vezi Bene Gheserit sau cum le-o mai fiind numit; drogurile, vezi melanjul; libertinajul dus la extreme (a se subantelege care), vezi ultima parte a romanului, clarviziunea, vezi navigatorii si legata tot de droguri - devenind astfel stapan suprem prin el insusi si cu ajutorul patimilor, toate fiind viclean controlate prin tot feluri de intrigi ADICA prin minciuna.
Si nu in ultimul rand asa zis-a ,,conducere inteleapta" si ,,plina de sacrificii" (a se citi tirania) - celui rau - denumit in carte pe fata ca fiind cine este!!!
Sincer, ca si structura si desfasurare, este o adevarata capodopera literara, dar atat. Nici mie nu-mi vine sa cred cat de mult se poate schimba orizontul unui om atunci cand cunoaste adevarul!

În prealabil postat de Patrie si Credinta (Post 485063)

nasol, cam asta reprezinta unele dintre calitatile care fac romanele bune. Personaje umanizate, cu defecte, o lume si societate cu vicii, ca in viata reala(sunt chiar fanul unei anumite serii Sf in care acest lucru e dus la culme, si e chiar interesant, cu niste personaje f bine conturate, si dileme morale interesante). Ca altfel ai niste personaje cliseu, plictisitoare. E fictiune pana la urma, nu vad care ar fii pericolul, dat fiind ca numai suntem copii, si stim de diferentiem adevarul de fictiune.