Remus Rus - profesorul de Istoria Religiilor din FTOB - no comment...
Personal, nu ma dau in vant dupa el...

Tu ce parere ai de Remus Rus?

Imi place de el cum trateaza paralelismul dintre Enuma Elis si Biblie, in cateva articole. Consider ca CV-ul lui e destul de impresionant, cel putin din pct. meu de vedere. Si lui ii place Eliade...:p

IR de anul 4 sau 3 (dupa noua programa)?

Multi spun ca Eliade este doar o etapa in studiul IR si ca sa ramai la acest nivel este ... "desuet".

Vreau sa spun ca se poate mai mult...spun specialistii. Eu spun ce spun ei...

Stiu... Cred ca ai citit lucrarea aia aparuta la Polirom `Mitologii ale secolului XX. Dumezil. Levi-Strauss. Eliade` de Daniel Dubrusson. Il face varza pe Eliade. Eu insa nu sunt de acord (bine, nu ca as fi eu mare smecher oricum).Cred ca rolul lui Eliade in IR a fost unul decisiv. Perspectiva mi se pare una extraordinara. Notiunile de sacru si profan se pliaza atat de bine pe realitatile religioase discutate, incat... no comment.

Si Rudolph Otto are o abordare asemanatoare lui Eliade, si el este vazut destul de bine. In cazul lui Eliade, a cantarit greu si problema `legionara`....

Sa nu ma intelgi gresit. Nu il contest pe Eliade. Spun ca el este o etapa, a fost "top" la vremea lui, dar se poate mai mult.

Din cate stiu are cateva inadvertente itorice in privinta vechilor religii de pe actualul teritoriu al României. In sensul ca forteaza putin nota, fara indicii clare istorice. Ceea ce nu inseamna ca nu are dreptate, dar totusi...

Personal imi place mai mult Eliade "romancierul"....

Am inteles ce vrei sa zici... In mod ironic, cel putin pt. mine, o directie pozitiva de urmat in IR este cea semnalata tocmai de Eliade in `Mitul eternei reîntoarceri` (cred ca in asta am citit)...:D

La ce directie te referi?

`Primul capitol aduce in atentia cititorului o noua perspectiva de abordare pe care istoricul religiilor (si Eliade isi arata nemultumirea fata de `saracia` ce caracterizeaza aceasta sintagma) trebuie sa si-o insuseasca. Este vorba in primul rand de importanta tot mai evidenta a religiilor asa numite `primitive` care tind sa isi depaseasca in prezent `rolul pasiv` pe care l-au avut in cadrul acestei discipline si sa poarte un rol cat mai activ. Pe de alta parte, analiza obiectelor de studiu trebuie sa se supuna unor criterii ce fac referire la depasirea temporala a valabilitatii acestora. Cu alte cuvinte, `datul religios isi reveleaza semnificatia sa profunda doar atunci cand este considerat in planul sau de referinta si nu cand este redus la unul sau altul din contextele sau aspectele sale secundare` (M. Eliade, Nostalgia originilor`, p. 21, ed. Humanitas, Bucuresti, 1994). Asadar, cade in sarcina cercetatorului istoriei religiilor sa isi asume acest rol, de a contura de fapt o `antropologie filozofica`, cu alte cuvinte un nou gen de umanism - `a deveni constient de modul sau de a fi, a-si asuma propria prezenta in lume constituie pentru om o experienta religioasa`.


Am gresit... este vorba de `Nostalgia originilor`... citatul dat este luat cu copy paste de pe blogul meu.:p